Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
14

Mielul divin şi cei pecetluiţi

141Şi am privit şi, iată, Mielul stătea pe muntele Sion şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii care aveau Numele Lui şi Numele Tatălui Lui scris pe frunţile lor. 2Şi am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca al celor care cântă cu harpele lor. 3Şi ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi a celor patru fiinţe şi a bătrânilor, dar nimeni nu putea să înveţe cântecul, în afara celor o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ. 4Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Ei sunt cei care îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5Iar în gura lor nu s-a găsit minciună, ei sunt fără prihană.

6Şi am văzut alt înger zburând în zenit, având o evanghelie veşnică pe care trebuia să o vestească celor care locuiesc pe pământ: fiecărui neam, seminţie, limbă şi popor. 7El spunea cu glas puternic: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i slavă, fiindcă a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui care a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”

8Şi a urmat un alt înger, al doilea, spunând: „A căzut! A căzut Babilonul cel mare, cel care a dat tuturor neamurilor să bea din vinul aprinderii desfrânării lui!”

9Şi le-a urmat un alt înger, al treilea, zicând cu glas puternic: „Dacă cineva se închină Fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul pe frunte sau pe mână, 10va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei Lui şi va fi chinuit în foc şi sulf înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. 11Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor şi nu au odihnă cei care se închină Fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei.” 12Aici este răbdarea sfinţilor, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iisus.

13Şi am auzit un glas din cer zicând: „Scrie: Fericiţi sunt cei morţi, cei care de acum înainte mor în Domnul!” – „Da”, spune Duhul – „după atâtea osteneli ei se vor odihni, fiindcă faptele lor îi urmează!”

Viziunea secerii judecăţii

14Am privit şi, iată, un nor alb, iar pe nor şedea cineva asemenea Fiului Omului, având pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15Şi un alt înger a ieşit din Templu strigând cu glas puternic către cel aşezat pe nor: „Trimite-ţi secera şi seceră, fiindcă a sosit ceasul secerişului şi secerişul pământului s-a copt!” 16Iar cel care şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17Şi un alt înger a ieşit din Templul care este în cer, având şi el o seceră ascuţită. 18Şi un alt înger a ieşit din altar, îngerul care are putere asupra focului, şi a strigat cu glas puternic către cel care avea secera ascuţită, zicând: „Trimite-ţi secera cea ascuţită şi culege ciorchinii viei pământului, fiindcă strugurii ei s-au copt!” 19Şi îngerul şi-a aruncat secera pe pământ şi a cules via pământului şi a turnat totul în teascul mâniei celei mari a lui Dumnezeu. 20Şi teascul a fost călcat în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.

15

Marele semn al celor şapte îngeri cu şapte plăgi

151Şi am văzut un alt semn în cer, mare şi minunat: şapte îngeri având şapte plăgi, cele din urmă, fiindcă mânia lui Dumnezeu se termină cu ele.

2Şi am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc, iar cei care învinseseră Fiara şi chipul ei şi numărul numelui ei stăteau pe marea de sticlă, având harpele lui Dumnezeu. 3Şi ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului, zicând:

Mari şi minunate sunt lucrările Tale,

Doamne Dumnezeule Atotputernic!

Drepte şi adevărate sunt căile Tale,

Împărate al neamurilorUnele manuscrise au: „Împărate al veacurilor”.!

4Cine nu se va teme, Doamne,

şi cine nu va slăvi Numele Tău?

Fiindcă Tu singur eşti sfânt!

Şi toate neamurile vor veni

şi se vor închina înaintea Ta,

căci judecăţile Tale s-au arătat!

5Şi după acestea m-am uitat şi în cer s-a deschis Templul cortului mărturiei. 6Şi au ieşit din Templu cei şapte îngeri care aveau cele şapte plăgi, îmbrăcaţi în in curat, strălucitor, şi încinşi la piept cu cingători de aur. 7Şi una din cele patru fiinţe a dat celor şapte îngeri şapte cupe de aur pline cu mânia Dumnezeului celui Viu în vecii vecilor. 8Şi s-a umplut Templul cu fum de la slava lui Dumnezeu şi de la puterea lui şi nimeni nu a putut să intre în Templu până când nu s-au sfârşit cele şapte plăgi ale celor şapte îngeri.

16

Cele şapte cupe

161Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

2Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.

3Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.

4Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:

Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,

Cel sfânt,

fiindcă astfel i-ai judecat:

6pentru că ei au vărsat

sângele sfinţilor şi al profeţilor,

le-ai dat tot sânge să bea.

Vrednici sunt!

7Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

8Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

10Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15„Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.

17Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.