Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
16

Cele şapte cupe

161Şi am auzit un glas mare din Templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”

2Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.

3Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.

4Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge. 5Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând:

Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai,

Cel sfânt,

fiindcă astfel i-ai judecat:

6pentru că ei au vărsat

sângele sfinţilor şi al profeţilor,

le-ai dat tot sânge să bea.

Vrednici sunt!

7Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!”

8Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc. 9Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.

10Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere 11şi din cauza durerilor şi a rănilor lor L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.

12Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui. 13Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos. 14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic. 15„Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!” 16Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.

17Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din Templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!” 18Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost. 19Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-I dea din paharul cu vin al mâniei Lui aprinse. 20Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit. 21Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.

17

Judecarea şi condamnarea Babilonului

171Şi unul din cei şapte îngeri care aveau cele şapte cupe a venit şi a vorbit cu mine: „Vino, îţi voi arăta judecata desfrânatei celei mari care stă pe ape multe, 2cu care s-au desfrânat împăraţii pământului, iar locuitorii pământului s-au îmbătat cu vinul desfrânării ei.” 3Şi m-a dus în pustiu, în duh, şi am văzut o femeie aşezată pe o fiară stacojie, plină de nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. 4Iar femeia era îmbrăcată în purpură şi veşmânt stacojiu, împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un potir de aur plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei, 5iar pe fruntea ei era scris un nume tainic: „Babilonul cel mare, mama desfrânatelor şi urâciunilor pământului”. 6Şi am văzut că femeia era îmbătată cu sângele sfinţilor şi cu sângele martirilor lui Iisus. Şi m-am mirat mult când am văzut-o. 7Iar îngerul mi-a spus: „De ce te miri? Eu îţi voi spune taina femeii şi a fiarei cu şapte capete şi zece coarne care o poartă. 8Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este şi se va ridica din Adânc şi va merge spre pieire. Iar locuitorii pământului ale căror nume nu sunt scrise în cartea vieţii de la întemeierea lumii se vor minuna văzând Fiara că era şi nu mai este şi că vine. 9Aici este mintea care are înţelepciune. Cele şapte capete sunt şapte munţi pe care stă aşezată femeia. Şi aceştia sunt şapte regi. 10Cinci au căzut, unul este, iar ultimul nu a venit încă, iar când va veni, trebuie să rămână puţină vreme. 11Iar Fiara care era şi nu mai este, este şi ea un al optulea rege, unul dintre cei şapte, şi merge spre pieire. 12Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece regi, care nu au primit încă împărăţie, ci doar vor primi putere ca de rege, vreme de un ceas, împreună cu Fiara. 13Aceştia au o singură voinţă şi îi vor da Fiarei puterea şi stăpânirea lor. 14Ei vor lupta împotriva Mielului, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor, iar cei împreună cu El sunt chemaţi şi aleşi şi credincioşi.”

15Şi mi-a spus: „Apele pe care le-ai văzut, unde stă aşezată desfrânata sunt popoare şi mulţimi, neamuri şi limbi. 16Iar Fiara şi cele zece coarne pe care le-ai văzut vor urî Desfrânata, o vor pustii şi o vor despuia, îi vor înghiţi cărnurile şi pe ea o vor arde în foc, 17fiindcă Dumnezeu le-a dat în inimi să-I facă voia şi, având o singură voinţă, să-I dea Fiarei împărăţia lor până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18Iar femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare care stăpâneşte peste regii pământului.”

18

181După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2Şi a strigat cu voce puternică:

A căzut, a căzut Babilonul cel mare

A devenit o locuinţă a demonilor

temniţă a oricărui duh necurat,

temniţă a oricărei păsări necurate

şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,

3căci din vinul aprinderii desfrânării ei

toate neamurile au băut

şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,

iar negustorii pământului s-au îmbogăţit

din puterea desfătărilor ei.

4– Şi am auzit o altă voce din cer zicând:

Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,

ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei

iar de plăgile ei

să nu aveţi parte,

5căci păcatele ei au ajuns până la cer

şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.

6Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit

răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;

în paharul în care a turnat,

turnaţi-i de două ori mai mult.

7Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,

tot pe atât daţi-i chin şi plângere,

fiindcă îşi spune în inima ei:

M-am aşezat ca o regină,

şi nu sunt văduvă

şi nu voi şti ce-i plânsul.

8De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,

moarte, plângere şi foamete,

şi va fi arsă în foc,

pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,

Cel care a judecat-o.

9Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10Vor sta departe de teama chinului ei spunând:

Vai, vai ţie, cetatea cea mare,

Babilon, cetatea cea tare,

căci într-un singur ceas a venit judecata ta!

11Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.

14Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău

s-au dus de la tine

şi tot fastul şi toată strălucirea ta

au pierit din tine

şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.

15Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16şi zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

cea îmbrăcată în ţesăturile fine,

în purpură şi stofă stacojie

împodobită cu aur

şi pietre scumpe şi mărgăritare,

17căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!

Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii

pe apele mării, din bogăţiile ei,

căci într-un singur ceas a fost pustiită!

20Veseleşte-te însă de ea, cerule,

şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,

căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.

21Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:

Cu aşa furie va fi aruncat

Babilonul, cetatea cea mare,

şi nu va mai fi niciodată,

22iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,

din flaut şi din trâmbiţă

nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,

şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug

nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,

nici huruitul morilor

nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!

23Şi nici lumina lămpii

nu va mai lumina vreodată, de-acum,

nici glasul mirelui şi-al miresei

nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,

căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii

şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,

24În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi

şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]