Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
18

181După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2Şi a strigat cu voce puternică:

A căzut, a căzut Babilonul cel mare

A devenit o locuinţă a demonilor

temniţă a oricărui duh necurat,

temniţă a oricărei păsări necurate

şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,

3căci din vinul aprinderii desfrânării ei

toate neamurile au băut

şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,

iar negustorii pământului s-au îmbogăţit

din puterea desfătărilor ei.

4– Şi am auzit o altă voce din cer zicând:

Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,

ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei

iar de plăgile ei

să nu aveţi parte,

5căci păcatele ei au ajuns până la cer

şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.

6Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit

răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;

în paharul în care a turnat,

turnaţi-i de două ori mai mult.

7Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,

tot pe atât daţi-i chin şi plângere,

fiindcă îşi spune în inima ei:

M-am aşezat ca o regină,

şi nu sunt văduvă

şi nu voi şti ce-i plânsul.

8De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,

moarte, plângere şi foamete,

şi va fi arsă în foc,

pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,

Cel care a judecat-o.

9Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10Vor sta departe de teama chinului ei spunând:

Vai, vai ţie, cetatea cea mare,

Babilon, cetatea cea tare,

căci într-un singur ceas a venit judecata ta!

11Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.

14Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău

s-au dus de la tine

şi tot fastul şi toată strălucirea ta

au pierit din tine

şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.

15Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16şi zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

cea îmbrăcată în ţesăturile fine,

în purpură şi stofă stacojie

împodobită cu aur

şi pietre scumpe şi mărgăritare,

17căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!

Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii

pe apele mării, din bogăţiile ei,

căci într-un singur ceas a fost pustiită!

20Veseleşte-te însă de ea, cerule,

şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,

căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.

21Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:

Cu aşa furie va fi aruncat

Babilonul, cetatea cea mare,

şi nu va mai fi niciodată,

22iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,

din flaut şi din trâmbiţă

nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,

şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug

nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,

nici huruitul morilor

nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!

23Şi nici lumina lămpii

nu va mai lumina vreodată, de-acum,

nici glasul mirelui şi-al miresei

nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,

căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii

şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,

24În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi

şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.