Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
18

181După acestea am văzut un alt înger care cobora din cer şi avea putere mare, iar pământul s-a luminat de slava lui. 2Şi a strigat cu voce puternică:

A căzut, a căzut Babilonul cel mare

A devenit o locuinţă a demonilor

temniţă a oricărui duh necurat,

temniţă a oricărei păsări necurate

şi temniţă a oricărei fiare necurate şi urâte,

3căci din vinul aprinderii desfrânării ei

toate neamurile au băut

şi regii pământului s-au desfrânat cu ea,

iar negustorii pământului s-au îmbogăţit

din puterea desfătărilor ei.

4– Şi am auzit o altă voce din cer zicând:

Ieşiţi din ea, voi, poporul Meu,

ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei

iar de plăgile ei

să nu aveţi parte,

5căci păcatele ei au ajuns până la cer

şi Dumnezeu şi-a amintit de nedreptăţile ei.

6Plătiţi-i aşa cum şi ea a plătit

răsplătiţi-i îndoit după faptele ei;

în paharul în care a turnat,

turnaţi-i de două ori mai mult.

7Pe cât s-a slăvit pe sine şi a trăit în desfătări,

tot pe atât daţi-i chin şi plângere,

fiindcă îşi spune în inima ei:

M-am aşezat ca o regină,

şi nu sunt văduvă

şi nu voi şti ce-i plânsul.

8De aceea, într-o singură zi vor veni plăgile ei,

moarte, plângere şi foamete,

şi va fi arsă în foc,

pentru că puternic este Domnul Dumnezeu,

Cel care a judecat-o.

9Iar regii pământului care s-au desfrânat cu ea şi au trăit cu ea în desfătări o vor plânge şi o vor jeli când vor vedea fumul mistuirii ei. 10Vor sta departe de teama chinului ei spunând:

Vai, vai ţie, cetatea cea mare,

Babilon, cetatea cea tare,

căci într-un singur ceas a venit judecata ta!

11Iar negustorii pământului plâng şi jelesc după ea, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa – 12aur, argint, pietre preţioase şi mărgăritare, ţesături fine şi purpură, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn parfumat, tot felul de vase din fildeş şi din lemn de mare preţ, aramă, fier şi marmură, 13scorţişoară şi mirodenii, tămâie, mir şi smirnă, vin şi untdelemn, făină de grâu curat, grâu, vite, oi, cai şi căruţe, trupuri şi suflete de oameni.

14Şi roadele pe care le dorea sufletul Tău

s-au dus de la tine

şi tot fastul şi toată strălucirea ta

au pierit din tine

şi nicicând, cu nici un chip nu se vor mai găsi.

15Negustorii acestor lucruri, cei ce s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de teama chinului ei, plângând şi văitându-se, 16şi zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

cea îmbrăcată în ţesăturile fine,

în purpură şi stofă stacojie

împodobită cu aur

şi pietre scumpe şi mărgăritare,

17căci într-un singur ceas s-a pierdut asemenea bogăţie!

Şi orice căpitan de vas, orice călător pe mare, corăbierii şi toţi cei care lucrează pe mare au stat departe 18şi, privind fumul arderii ei, strigau: „Cine era asemenea cetăţii celei mari?” 19Îşi puneau ţărână în cap şi strigau plângând şi jelindu-se, zicând:

Vai, vai, cetatea cea mare,

în care s-au îmbogăţit toţi stăpânii cu corăbii

pe apele mării, din bogăţiile ei,

căci într-un singur ceas a fost pustiită!

20Veseleşte-te însă de ea, cerule,

şi voi, sfinţi, apostoli şi profeţi,

căci Dumnezeu a judecat-o şi v-a făcut dreptate.

21Şi un înger puternic a ridicat o piatră cât o piatră mare de moară şi a aruncat-o în mare, zicând:

Cu aşa furie va fi aruncat

Babilonul, cetatea cea mare,

şi nu va mai fi niciodată,

22iar glasul celor ce cântă din alăută şi din gură,

din flaut şi din trâmbiţă

nicicând nu se va mai auzi în tine, de-acum,

şi nici un meşteşugar de orice fel de meşteşug

nicicând nu se va mai găsi în tine, de-acum,

nici huruitul morilor

nu se va mai auzi în tine vreodată, de-acum!

23Şi nici lumina lămpii

nu va mai lumina vreodată, de-acum,

nici glasul mirelui şi-al miresei

nu se vor mai auzi vreodată, de-acum,

căci neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii

şi vrăjitoria ta a rătăcit toate neamurile,

24În ea s-a găsit sânge de profeţi şi de sfinţi

şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.

19

191După acestea, am auzit ca un glas puternic de mulţime multă în cer zicând:

Aleluia!

Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,

2fiindcă adevărate şi drepte sunt judecăţile Lui,

fiindcă a judecat-o pe desfrânata cea mare

cea care a stricat pământul cu desfrânarea ei

şi El a răzbunat sângele robilor lui din mâna ei!

3Şi au spus şi a doua oară:

Aleluia!

Fumul ei se ridică în vecii vecilor!

4Iar cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe au căzut şi s-au închinat lui Dumnezeu care stă pe tron şi au spus:

Amin! Aleluia!

5Şi un glas a ieşit dinspre tron spunând:

Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru

toţi robii Lui şi cei ce vă temeţi de El,

cei mici şi cei mari!

6Şi am auzit ca un glas de multă mulţime şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, care zicea:

Aleluia!

Pentru că şi-a început domnia Domnul

Dumnezeul nostru, Atotputernicul!

7Să ne bucurăm, să ne veselim

şi să-I dăm slavă,

căci a venit nunta Mielului

şi Mireasa Lui s-a gătit

8şi i s-a dat să îmbrace,

ţesături fine, strălucitoare, curate,

căci ţesăturile fine sunt faptele drepte ale celor sfinţi.

9Şi mi-a spus: „Scrie: fericiţi sunt cei chemaţi la ospăţul de nuntă al Mielului!” Şi mi-a zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.” 10Iar eu am căzut la picioarele lui ca să mă închin lui. Dar el mi-a spus: „Nu face asta! Sunt un rob împreună cu tine şi cu fraţii tăi care Îl mărturisesc pe Iisus. Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturisirea lui Iisus este duhul profeţiei.”

Venirea lui Hristos şi încheierea istoriei

11Şi am văzut cerul deschis, şi iată, un cal alb, iar Cel ce şade pe el se numeşte Credincios şi Adevărat, şi cu dreptate face judecată şi război. 12Ochii Lui sunt ca para focului, iar pe capul Său sunt multe cununi. El are un nume scris pe care nimeni nu îl cunoaşte în afară de El Însuşi. 13El este îmbrăcat cu un veşmânt stropit cu sânge şi Numele Lui este: Cuvântul lui Dumnezeu. 14Oştirile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate în ţesături fine albe, curate. 15Iar din gura Lui iese o sabie ascuţită ca să lovească neamurile cu ea. El îi va păstori cu toiag de fier şi va călca teascul vinului aprinderii mâniei lui Dumnezeu, Atotputernicul. 16Pe haina şi pe coapsa Lui are un Nume scris: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.

17Şi am văzut un înger stând în soare şi a strigat cu glas puternic zicând tuturor păsărilor care zboară la zenit: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca să mâncaţi cărnuri de regi, de comandanţi de oştiri şi de oameni puternici, carne de cai şi de călăreţi, carne de oameni liberi şi de sclavi, mici şi mari!” 19Şi am văzut Fiara şi pe regii pământului şi oştirile lor adunate să pornească război împotriva Celui ce şade pe cal şi împotriva oştirii Lui. 20Iar Fiara a fost prinsă şi împreună cu ea şi profetul mincinos care făcuse înaintea ei semne prin care îi înşelase pe cei care primiseră pecetea Fiarei şi care se închinau chipului ei. Fiara şi profetul au fost aruncaţi de vii în lacul de foc aprins cu sulf. 21Iar restul au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui care şedea pe cal şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.

20

201Şi am văzut un înger care cobora din cer şi avea cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna sa. 2El l-a prins pe Balaur, Şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani 3şi l-a aruncat în adânc, l-a închis şi a pus pecetea deasupra lui ca să nu mai înşele neamurile până când se vor sfârşi cei o mie de ani. După acestea trebuie să fie dezlegat pentru puţin timp.

4Şi am văzut tronuri, iar celor care s-au aşezat pe ele li s-a dat să facă judecată. Am văzut sufletele celor cărora li s-a tăiat capul pentru mărturisirea lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pe toţi cei care nu s-au închinat Fiarei, nici chipului ei şi nici nu au primit pecetea pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit împreună cu Hristos o mie de ani. 5Ceilalţi morţi nu au înviat până când nu s-au terminat cei o mie de ani. Aceasta este prima înviere. 6Fericit şi sfânt este cel care are parte de prima înviere. Asupra lor a doua moarte nu are putere, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.

7Şi când se vor sfârşi cei o mie de ani Satana va fi dezlegat din închisoarea lui 8şi va ieşi să înşele neamurile din cele patru colţuri ale pământului, Gog şi Magog, şi să îi adune la război. Numărul lor este ca nisipul mării. 9Ei s-au întins pe tot pământul şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Însă a coborât foc din cer şi i-a nimicit. 10Iar Diavolul, care i-a înşelat, a fost aruncat în lacul de foc şi sulf în care sunt Fiara şi Profetul mincinos şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.

11Şi am văzut un tron mare şi alb şi pe cel care şedea pe el, dinaintea feţei căruia au fugit pământul şi cerul şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. 12Şi i-am văzut pe cei morţi, pe cei mari şi pe cei mici stând înaintea tronului, şi au fost deschise nişte cărţi; şi s-a mai deschis o carte, cartea vieţii. Iar morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, după faptele lor. 13Iar marea i-a dat pe morţii din ea şi moartea şi iadulLit.: Hades; alţii: „Sălaşul morţilor”. i-au dat pe morţii din ele şi au fost judecaţi fiecare după faptele lor. 14Iar moartea şi iadul au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte, lacul de foc. 15Iar dacă cineva nu a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în lacul de foc.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]