Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Viziunea tronului ceresc

41Apoi am privit şi, iată, o uşă era deschisă în cer. Iar glasul cel dintâi, pe care îl auzisem ca pe o trâmbiţă când vorbea cu mine, mi-a spus: „Urcă aici şi îţi voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea”. 2Deodată am fost în duh şi, iată, era un tron în cer, iar pe tron şedea cineva. 3Iar Cel care şedea semăna la înfăţişare cu piatra de jasp şi de sardiu, iar în jurul tronului era un curcubeu cu înfăţişarea smaraldului. 4Şi în jurul tronului erau alte douăzeci şi patru de tronuri, iar pe ele şedeau douăzeci şi patru de bătrâni îmbrăcaţi în haine albe şi având pe capetele lor cununi de aur. 5Iar din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete, iar înaintea tronului ardeau şapte făclii de foc, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. 6Şi în faţa tronului era ceva ce semăna cu o mare de sticlă asemenea cristalului.

În mijloc şi în jurul tronului, erau patru fiinţe acoperite cu ochi în faţă şi în spate. 7Prima fiinţă era ca un leu, a doua fiinţă era ca un viţel, a treia fiinţă avea faţa ca de om, iar a patra fiinţă era ca un vultur zburând. 8Fiecare din cele patru fiinţe avea câte şase aripi şi erau pline de ochi de jur împrejur şi pe dinăuntru. Zi şi noapte, ele strigau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, Cel care era, care este şi care vine”. 9De câte ori fiinţele dădeau slavă şi cinste şi mulţumire Celui aşezat pe tron, Celui Viu în vecii vecilor, 10cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau înaintea celui aşezat pe tron şi i se închinau Celui Viu în vecii vecilor şi îşi aruncau cununile înaintea tronului spunând:

11Vrednic eşti Tu, Domnul şi Dumnezeul nostru,

să primeşti slava şi cinstea şi puterea,

pentru că Tu ai creat toate

şi prin voinţa Ta erau şi au fost create.

5

Mielul divin şi cele şapte peceţi

51Şi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron o carte scrisă şi pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită cu şapte peceţi. 2Şi am văzut un înger puternic vestind cu glas răsunător: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-I desfacă peceţile?” 3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu era în stare să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 4Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu a fost găsit vrednic să deschidă cartea şi nici să se uite în ea. 5Şi unul din bătrâni mi-a spus: „Nu plânge! Iată, Leul din tribul lui Iuda, vlăstarul lui David, El a învins ca să deschidă cartea şi cele şapte peceţi ale ei.”

6Şi am văzut un Miel stând ca înjunghiat în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe şi în mijlocul bătrânilor, având şapte coarne şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în toată lumea. 7El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron. 8Şi când a luat cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare o harpă şi cupe de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor. 9Ei cântau o cântare nouă, spunând:

Vrednic eşti să iei cartea

şi să-I desfaci peceţile,

pentru că ai fost înjunghiat

şi cu sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu

oameni din fiecare seminţie şi limbă şi neam şi popor

10şi i-ai făcut împărăţie şi preoţi ai Dumnezeului nostru

şi ei vor domni peste pământ.

11M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri în jurul tronului, al fiinţelor şi al bătrânilor, iar numărul lor era miriade de miriade şi mii de mii. 12Ei spuneau cu glas răsunător:

Vrednic este Mielul cel înjunghiat să primească

puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria

şi cinstea şi slava şi binecuvântarea.

13Şi am auzit toate făpturile care sunt în cer şi pe pământ şi sub pământ şi în mare, pe toate câte sunt în ele zicând:

Celui care şade pe tron şi Mielului

să fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea,

în vecii vecilor!

14Şi cele patru fiinţe spuneau: „Amin!”, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.

6

Deschiderea peceţilor şi primele judecăţi

61Am văzut când a deschis Mielul prima din cele şapte peceţi şi am auzit-o pe una din cele patru fiinţe spunând cu glas ca de tunet: „Vino!” 2Am privit şi, iată, era un cal alb, iar călăreţul său avea un arc şi i s-a dat o coroană şi a plecat învingător şi ca să învingă.

3Şi când a deschis a doua pecete, am auzit a doua fiinţă spunând: „Vino!” 4Şi a ieşit un alt cal, roşu ca focul, iar călăreţul lui a primit puterea să ia pacea de pe pământ, astfel încât oamenii să se înjunghie unii pe alţii. Şi i s-a dat o sabie mare. 5Iar când a deschis al treilea sigiliu, am auzit a treia fiinţă spunând: „Vino!” Am privit şi, iată, era un cal negru, iar călăreţul său avea în mână o balanţă. 6Şi am auzit ceva ca un glas în mijlocul fiinţelor spunând: „măsura de grâu – un dinar, iar trei măsuri de orz – un dinar, însă de ulei şi de vin să nu te atingi.”

7Şi când a deschis a patra pecete, am auzit glasul celei de a patra fiinţe spunând: „Vino!” 8Am privit şi, iată, era un cal vânăt, iar numele călăreţului său era Moartea; iar sălaşul morţilor venea cu el, în urma sa. Şi li s-a dat putere asupra unui sfert din pământ să ucidă cu sabia şi foametea şi moartea şi cu fiarele pământului.

9Şi când a deschis a cincea pecete, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din pricina cuvântului lui Dumnezeu şi a mărturiei pe care o dăduseră. 10Şi ei au strigat cu glas puternic, spunând: „Până când, stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei face judecată şi nu vei răzbuna sângele nostru împotriva locuitorilor pământului?” 11Şi i s-a dat fiecăruia dintre ei un veşmânt alb şi li s-a spus să se odihnească încă puţin timp, până când se va împlini numărul fraţilor lor, robi împreună cu ei, care aveau să fie ucişi ca şi ei.

12Şi am văzut când a deschis a şasea pecete. A fost un cutremur mare, soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, iar luna întreagă s-a făcut ca sângele. 13Stelele cerului au căzut pe pământ, aşa cum un smochin îşi leapădă smochinele verzi atunci când e scuturat de un vânt puternic. 14Cerul a dispărut ca un sul care se înfăşoară şi toţi munţii şi toate insulele s-au mişcat de la locul lor. 15Împăraţii pământului, conducătorii cei mari şi comandanţii de armate, cei bogaţi şi puternici, toţi sclavii şi toţi cei liberi s-au ascuns în peşterile şi în stâncile munţilor, 16spunând munţilor şi pietrelor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui care şade pe tron şi de mânia Mielului, 17căci a venit ziua cea mare a mâniei lor şi cine poate rămâne în picioare?”

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]