Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
7

Viziunea pecetluirii celor credincioşi

71După aceasta am văzut patru îngeri stând în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle nici un vânt, nici peste pământ nici peste mare şi nici peste vreun copac. 2Şi am văzut un alt înger înălţându-se de la răsăritul soarelui, având pecetea Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora li se dăduse putere să vatăme pământul şi marea, 3spunând: „Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu îi vom pecetlui pe frunte pe robii Dumnezeului nostru!” 4Şi am auzit numărul celor pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, pecetluiţi din toate triburile fiilor lui Israel. 5Din tribul lui Iuda, pecetluiţi douăsprezece mii; din tribul lui Ruben, douăsprezece mii; din tribul lui Gad, douăsprezece mii; 6din tribul lui Aşer, douăsprezece mii; din tribul lui Neftali, douăsprezece mii; din tribul lui Manase, douăsprezece mii; 7din tribul lui Simeon, douăsprezece mii; din tribul lui Levi, douăsprezece mii; din tribul lui Isahar, douăsprezece mii; 8din tribul lui Zabulon, douăsprezece mii; din tribul lui Iosif, douăsprezece mii; din tribul lui Beniamin, pecetluiţi douăsprezece mii.

9Apoi am privit şi, iată, o mare mulţime de oameni, pe care nimeni nu putea să o numere, din fiecare neam şi din toate seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi cu ramuri de palmier în mâini. 10Ei strigau cu glas puternic spunând:

Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Cel care şade pe tron – şi a Mielului!

11Şi toţi îngerii stăteau în jurul tronului şi al bătrânilor şi al celor patru fiinţe, şi au căzut cu faţa la pământ înaintea tronului şi i s-au închinat lui Dumnezeu, 12spunând:

Amin! Binecuvântarea, slava şi înţelepciunea,

mulţumirea, cinstea şi puterea

şi tăria sunt ale Dumnezeului nostru, în vecii vecilor.

Amin!

13Unul dintre bătrâni mi-a vorbit: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în veşminte albe, cine sunt şi de unde au venit?” 14Iar eu i-am zis: „Domnul meu, tu ştii.” Şi el mi-a spus: „Aceştia sunt cei care vin din încercarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele şi le-au înălbit în sângele Mielului.

15De aceea ei sunt înaintea tronului lui Dumnezeu

şi îi slujesc ziua şi noaptea în Templul Lui,

iar Cel care şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.

16Ei nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta,

nu îi va mai arde nici soarele, nici arşiţa,

17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va paşte

şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,

iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

8

A şaptea pecete şi cele şapte trâmbiţe

81Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.

3Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.

Cele şapte trâmbiţe

7Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.

12Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”

9

91Şi al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut o stea căzută din ceruri pe pământ. Şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. 2Şi a deschis fântâna Adâncului şi s-a ridicat din fântână fum ca fumul unui cuptor mare şi s-au întunecat soarele şi văzduhul din cauza fumului fântânii. 3Şi din fum au ieşit pe pământ lăcuste şi li s-a dat putere precum au putere scorpionii pământului. 4Şi li s-a spus să nu vatăme nici iarba pământului, nici vreo plantă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 5Şi li s-a dat putere, nu să-I ucidă, ci să-I chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este ca atunci când un scorpion înţeapă un om. 6Iar în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; şi vor dori să moară, dar moartea va fugi de la ei.

7Iar înfăţişarea scorpionilor era asemenea cailor pregătiţi de luptă. Pe capetele lor erau ca nişte cununi de aur, iar feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; 8părul lor era ca părul femeilor, iar dinţii lor erau ca ai leilor; 9aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar sunetul aripilor lor era asemenea sunetului carelor de luptă trase de cai mulţi care aleargă în bătălie. 10Aveau cozi asemenea scorpionilor cu ace, iar puterea lor de a-i vătăma pe oameni cinci luni era în cozile lor. 11Ca stăpân peste ei îl aveau pe îngerul Abisului, al cărui nume în limba ebraică este Abaddon, iar în limba greacă este ApollionAdică: „Nimicitor”; „Distrugător”..

12Primul „vai” a trecut; iată, încă două „vaiuri” vin după toate aceste lucruri.

13Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Am auzit atunci un glas dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” 15Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care fuseseră pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să ucidă o treime din oameni. 16Numărul soldaţilor din cavaleria lor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; am auzit numărul lor. 17Şi astfel am văzut în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe de foc, de topaz şi de sulf, iar capetele cailor erau asemenea capetelor leilor, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi sulf. 18Din cauza acestor trei plăgi, a focului, a fumului şi a sulfului care ieşeau din gurile lor au fost ucişi o treime dintre oameni, 19pentru că puterea cailor este în gurile lor şi în cozile lor, căci cozile lor sunt asemenea şerpilor.

20Însă ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele lor: nu au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de bronz, de piatră şi de lemn care nu sunt în stare nici să vadă, nici să audă şi nici să umble. 21Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de hoţiile lor.