Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
8

A şaptea pecete şi cele şapte trâmbiţe

81Iar când a deschis a şaptea pecete, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. 2Şi i-am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; lor li s-au dat şapte trâmbiţe.

3Un alt înger a venit cu o cădelniţă de aur şi a stat la altar. Lui i s-a dat multă tămâie ca să o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor pe altarul de aur din faţa tronului. 4Şi fumul tămâiei s-a înălţat din mâna îngerului, împreună cu rugăciunile sfinţilor, înaintea lui Dumnezeu. 5Iar îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au făcut tunete şi glasuri şi fulgere şi cutremur. 6Iar cei şapte îngeri care aveau cele şapte trâmbiţe s-au pregătit să trâmbiţeze.

Cele şapte trâmbiţe

7Şi primul a trâmbiţat: grindină şi foc amestecate cu sânge au fost aruncate pe pământ, iar o treime din pământ a ars şi o treime din copaci au ars, şi a ars şi toată iarba verde. 8Şi al doilea înger a trâmbiţat: şi ceva ca un munte mare arzând în foc a fost aruncat în mare, iar o treime din mare a devenit sânge 9şi au murit o treime din creaturile mării care au viaţă şi o treime din corăbii au fost nimicite. 10Şi al treilea înger a trâmbiţat: şi a căzut din cer o stea mare arzând ca o făclie şi a căzut peste o treime din râuri şi peste izvoarele apelor. 11Iar numele stelei este Absint. O treime din ape au devenit absint şi mulţi oameni au murit din cauza apelor pentru că se făcuseră amare.

12Şi al patrulea înger a trâmbiţat: o treime din soare a fost lovită şi o treime din lună şi o treime din stele, aşa încât s-au întunecat o treime din ele, iar ziua şi-a pierdut o treime din lumină, la fel şi noaptea. 13M-am uitat şi am auzit un vultur zburând la zenit, zicând cu glas puternic: „Vai, vai, vai, locuitorilor pământului, din cauza celorlalte glasuri ale trâmbiţelor celor trei îngeri care urmează să trâmbiţeze!”

9

91Şi al cincilea înger a trâmbiţat şi am văzut o stea căzută din ceruri pe pământ. Şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. 2Şi a deschis fântâna Adâncului şi s-a ridicat din fântână fum ca fumul unui cuptor mare şi s-au întunecat soarele şi văzduhul din cauza fumului fântânii. 3Şi din fum au ieşit pe pământ lăcuste şi li s-a dat putere precum au putere scorpionii pământului. 4Şi li s-a spus să nu vatăme nici iarba pământului, nici vreo plantă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care nu au pecetea lui Dumnezeu pe frunţile lor. 5Şi li s-a dat putere, nu să-I ucidă, ci să-I chinuie timp de cinci luni, iar chinul lor este ca atunci când un scorpion înţeapă un om. 6Iar în acele zile oamenii vor căuta moartea şi nu o vor găsi; şi vor dori să moară, dar moartea va fugi de la ei.

7Iar înfăţişarea scorpionilor era asemenea cailor pregătiţi de luptă. Pe capetele lor erau ca nişte cununi de aur, iar feţele lor erau ca nişte feţe de oameni; 8părul lor era ca părul femeilor, iar dinţii lor erau ca ai leilor; 9aveau platoşe ca nişte platoşe de fier, iar sunetul aripilor lor era asemenea sunetului carelor de luptă trase de cai mulţi care aleargă în bătălie. 10Aveau cozi asemenea scorpionilor cu ace, iar puterea lor de a-i vătăma pe oameni cinci luni era în cozile lor. 11Ca stăpân peste ei îl aveau pe îngerul Abisului, al cărui nume în limba ebraică este Abaddon, iar în limba greacă este ApollionAdică: „Nimicitor”; „Distrugător”..

12Primul „vai” a trecut; iată, încă două „vaiuri” vin după toate aceste lucruri.

13Şi a trâmbiţat al şaselea înger. Am auzit atunci un glas dinspre cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu, 14spunând celui de al şaselea înger care avea trâmbiţa: „Dezleagă-i pe cei patru îngeri care sunt legaţi la râul cel mare, Eufrat!” 15Şi au fost dezlegaţi cei patru îngeri care fuseseră pregătiţi pentru ceasul şi ziua şi luna şi anul acela ca să ucidă o treime din oameni. 16Numărul soldaţilor din cavaleria lor era de douăzeci de mii de ori câte zece mii; am auzit numărul lor. 17Şi astfel am văzut în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe de foc, de topaz şi de sulf, iar capetele cailor erau asemenea capetelor leilor, iar din gurile lor ieşeau foc, fum şi sulf. 18Din cauza acestor trei plăgi, a focului, a fumului şi a sulfului care ieşeau din gurile lor au fost ucişi o treime dintre oameni, 19pentru că puterea cailor este în gurile lor şi în cozile lor, căci cozile lor sunt asemenea şerpilor.

20Însă ceilalţi oameni, care nu au fost ucişi de aceste plăgi, nu s-au pocăit de faptele lor: nu au încetat să se închine demonilor şi idolilor de aur, de argint, de bronz, de piatră şi de lemn care nu sunt în stare nici să vadă, nici să audă şi nici să umble. 21Şi nu s-au pocăit nici de crimele lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de desfrânarea lor şi nici de hoţiile lor.

10

Viziunea celor şapte tunete

101Şi am văzut un alt înger puternic care cobora din cer, îmbrăcat într-un nor. Pe capul său era curcubeul, faţa îi era ca soarele, picioarele lui ca nişte stâlpi de foc 2şi avea în mână o carte mică deschisă. El şi-a pus piciorul drept pe mare şi cel stâng pe pământ 3şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage leul. Şi când a strigat, cele şapte tunete şi-au făcut auzit glasul. 4Şi când au vorbit cele şapte tunete, eu eram gata să scriu, însă am auzit un glas din cer zicând: „Pecetluieşte ce au vorbit cele şapte tunete şi nu scrie!” 5Şi îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a ridicat spre cer mâna dreaptă 6şi a jurat pe Cel Viu în vecii vecilor, care a creat cerul şi pe cele din el şi pământul şi pe cele din el şi marea şi pe cele din ea, a jurat: „Timpul s-a sfârşit, 7dar în zilele când va glăsui cel de-al şaptelea înger, când va fi gata să trâmbiţeze, atunci se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit profeţilor, robii Săi.”

8Şi vocea pe care o auzisem vorbind cu mine din cer mi-a spus din nou: „Mergi, ia cartea deschisă din mâna îngerului care stă pe mare şi pe pământ!” 9Şi am mers la înger şi i-am spus să îmi dea cartea cea mică. Iar el mi-a spus: „Ia-o şi mănânc-o! Va fi amară pentru pântecele tău, însă în gura ta va fi dulce ca mierea.” 10Şi am luat cartea cea mică din mâna îngerului şi am mâncat-o şi era în gura mea dulce ca mierea, însă când am mâncat-o pântecele mi s-a amărât. 11Atunci mi s-a spus: „Trebuie din nou să profeţeşti despre multe popoare şi neamuri şi limbi şi împăraţi.”