Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
1

Salutări

11Pavel, rob al lui Hristos Iisus, chemat să fiu apostol, ales pentru evanghelia lui Dumnezeu, 2pe care a făgăduit-o mai dinainte prin profeţii Săi în Sfintele Scripturi, 3evanghelia despre Fiul Său, care, după trup, s-a născut din sămânţa lui David, 4şi care, după Duhul sfinţeniei, prin învierea din morţi, a fost rânduit Fiul lui Dumnezeu cu putere, Iisus Hristos, Domnul nostru. 5Prin El noi am primit har şi apostolat, ca, în Numele Lui, să asculte de credinţă toate neamurile, 6între care sunteţi şi voi chemaţi să fiţi ai lui Iisus Hristos.

7Către toţi cei din Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi să fiţi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus Hristos.

Rugăciune şi planuri de vestire a evangheliei în Roma

8Înainte de toate, îi mulţumesc Dumnezeului meu prin Iisus Hristos pentru voi toţi, deoarece credinţa voastră este vestită în întreaga lume. 9Şi martor îmi este Dumnezeu, căruia îi slujesc în duhul meu prin evanghelia Fiului Său, că vă pomenesc neîncetat, 10şi cer întotdeauna în rugăciunile mele ca, prin voia lui Dumnezeu, să reuşesc în cele din urmă să vin la voi. 11Fiindcă doresc mult să vă văd ca să vă împărtăşesc vreun dar duhovnicesc pentru întărirea voastră, 12sau mai degrabă să fim încurajaţi împreună prin credinţa pe care o împărtăşim în comun, voi şi eu. 13Fraţilor, nu vreau să vă ascund că de multe ori mi-am pus în gând să vin la voi ca să am şi între voi roade, la fel ca între celelalte neamuri, însă am fost împiedicat până acum. 14Le sunt dator şi grecilor şi barbarilor, şi celor înţelepţi şi celor neînţelepţi, 15aşa că, în ceea ce mă priveşte, doresc să vă vestesc evanghelia şi vouă, celor din Roma.

16Căci eu nu mă ruşinez de evanghelie, pentru că ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea oricui crede, mai întâi a iudeului, dar şi a grecului. 17Fiindcă în evanghelie se descoperă dreptatea lui Dumnezeu, din credinţă spre credinţă, după cum este scris: cel drept va fi viu prin credinţă.

Degradarea omenirii necredincioase

18Căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei fărădelegi şi nedreptăţi a oamenilor care înăbuşă adevărul cu nedreptatea. 19Pentru că ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu le este limpede, fiindcă Dumnezeu le-a arătat: 20puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, deşi nevăzute, se văd încă de la întemeierea lumii, fiind înţelese din lucrările Lui. Aşadar, ei nu se pot dezvinovăţi, 21pentru că, deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu şi nici nu I-au mulţumit, ci au rătăcit în gândurile lor deşarte, iar inima lor necugetată s-a întunecat. 22Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni 23şi au schimbat slava lui Dumnezeu cel nepieritor cu chipuri asemenea omului supus putrezirii, păsărilor, dobitoacelor şi târâtoarelor.

24De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, după poftele inimii lor, aşa încât şi-au necinstit trupurile între ei, 25ca unii care au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi au slujit făpturii, în locul Creatorului, care este binecuvântat în veci. Amin! 26De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă unor patimi josnice, aşa încât femeile lor au schimbat relaţiile fireşti cu cele împotriva firii. 27În acelaşi fel şi bărbaţii, părăsind relaţiile fireşti cu femeile, s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii, săvârşind bărbaţi cu bărbaţi ceea ce este ruşinos, şi au primit în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. 28Şi după cum nu au încercat să Îl aibă pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor necugetate, să facă ceea ce nu se cuvine, 29plini de orice fel de nedreptate, viclenie, lăcomie, răutate, plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelăciune şi obiceiuri rele, bârfitori, 30calomniatori, vrăjmaşi ai lui Dumnezeu, batjocoritori, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31necugetaţi, fără cuvânt, fără inimă, fără milă. 32Aceştia, deşi cunosc hotărârea dreaptă a lui Dumnezeu, anume că cei care săvârşesc asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, nu numai că le săvârşesc ei înşişi, dar îi şi aprobă pe cei care le săvârşesc.