Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
9

Dumnezeu şi poporul Său Israel

91Spun adevărul în Hristos. Nu mint! Conştiinţa mi-e martoră în Duhul Sfânt 2că întristarea mi-e mare şi durerea inimii, nesfârşită. 3Căci mai degrabă aş fi dorit să fiu eu însumi despărţit de Hristos pentru fraţii mei cei de un neam cu mine, după trup, 4care sunt israeliţi, care au înfierea, slava, legămintele, Legea, închinarea şi făgăduinţele; 5ai lor sunt părinţii şi din ei, după trup, este Hristosul, cel care este peste toate Dumnezeu binecuvântat în veci. Amin!

6Dar cuvântul lui Dumnezeu nu a rămas neîmplinit. Căci nu toţi cei din Israel sunt cu adevărat Israel 7şi nu toţii urmaşii lui Avraam sunt copiii lui Avraam, ci numai cei din Isaac vor fi socotiţi urmaşii tăi. 8Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt şi copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi „urmaşi”. 9Căci cuvântul făgăduinţei este acesta: La anul pe vremea aceasta voi veni şi Sara va avea un fiu. 10Ba mai mult, când Rebeca i-a zămislit pe amândoi copiii din acelaşi Isaac, părintele nostru, 11– înainte ca ei să fi făcut ceva bun sau rău, ca să rămână hotărârea şi alegerea lui Dumnezeu, 12alegere care nu ţine de fapte, ci de Cel care cheamă – i s-a spus că cel mai mare îi va sluji celui mai mic, 13după cum stă scris:

Pe Iacov l-am iubit,

iar pe Esau l-am urât.

14Ce vom spune deci? Oare Dumnezeu este nedrept? Nicidecum! 15Căci El îi spune lui Moise:

Voi avea milă de cine vreau să am milă

şi mă voi îndura de cine vreau să Mă îndur.

16Prin urmare, nu ţine de cel care vrea, nici de cel care aleargă, ci de Dumnezeu care se îndură. 17Căci Scriptura îi zice faraonului: De aceea te-am ridicat, ca să-Mi arăt puterea prin tine şi ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul. 18Aşadar Dumnezeu are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19Îmi vei spune deci: Atunci de ce mai învinuieşte? Căci cine I-a stat împotrivă voinţei Lui? 20O, omule! Cine eşti tu ca să te cerţi cu Dumnezeu? Oare un lucru îi va spune făuritorului său: „De ce m-ai făcut aşa?” 21Oare olarul nu are putere peste lutul lui, aşa încât din aceeaşi frământătură să facă un vas pentru ceva de cinste şi un altul pentru ceva fără cinste? 22Şi ce dacă Dumnezeu, voind să-şi arate mânia şi să-şi facă cunoscută puterea, a îndurat cu multă răbdare vasele mâniei hărăzite pieirii 23ca să facă cunoscută bogăţia slavei Sale pentru vasele îndurării pe care le-a pregătit mai dinainte pentru slavă? 24Adică pentru noi, pe care ne-a şi chemat, nu numai dintre iudei, ci şi dintre păgâni, 25aşa cum spune şi în Osea:

Îl voi numi poporul Meu pe cel care nu este poporul Meu

şi iubită pe cea care nu era iubită.

26Şi unde li se spunea: Voi nu sunteţi poporul Meu,

acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.

27Iar Isaia strigă despre Israel: Chiar dacă numărul fiilor lui Israel va fi ca nisipul mării, doar rămăşiţa se va mântui, 28pentru că Domnul va împlini pe deplin şi grabnic cuvântul Său pe pământ. 29Şi precum a profeţit Isaia:

Dacă Domnul oştirilor nu ne-ar fi lăsat urmaşi,

am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

30Ce vom zice deci? Că neamurile care nu căutau îndreptăţirea au dobândit îndreptăţirea, însă îndreptăţirea din credinţă, 31în schimb Israel, care a căutat îndreptăţirea din Lege, nu a găsit-o în Lege. 32Şi de ce? Fiindcă nu o căutau din credinţă, ci din faptele Legii, s-au împiedicat de piatra de poticnire, 33după cum stă scris:

Iată pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere,

dar cine crede în El nu va fi dat de ruşine.

10

101Fraţilor, îndemnulLit.: „bunăvoinţa”. inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israel este pentru mântuirea lor. 2Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt lipsiţi de cunoaştere. 3Deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să-şi statornicească ei înşişi dreptatea, nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu. 4Căci ţinta Legii este Hristos spre îndreptăţirea oricărui om care crede.

Dreptatea vine prin credinţă

5Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din Lege: Omul care face acestea va fi viu prin ele. 6Iar dreptatea care vine din credinţă vorbeşte aşa: „Să nu spui în inima ta: Cine se va sui la cer?” – adică să-L coboare pe Hristos – 7„sau: Cine se va coborî în adânc?” – adică să-L ridice pe Hristos din morţi… 8Dar ce spune Scriptura?

Cuvântul este aproape de tine,

în gura ta şi în inima ta.

Acesta este cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. 9Căci dacă vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi te vei mântui. 10Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire. 11Pentru că Scriptura spune: Oricine crede în El nu se va ruşina. 12Fiindcă nu este deosebire între iudeu şi grec, şi pentru toţi este acelaşi Domn, care îi îmbogăţeşte pe toţi cei care-L cheamă. 13Căci oricine va chema Numele Domnului se va mântui.

Credinţa vine prin ascultarea evangheliei

14Dar cum vor chema Numele aceluia în care încă nu au crezut? Şi cum vor crede în Cel de care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără cineva care să vestească? 15Şi cum vor vesti, dacă nu vor fi trimişi? Precum stă scris: Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor care aduc veşti bune! 16Dar nu toţi s-au supus evangheliei, căci Isaia spune: Doamne, cine a crezut cele auzite de la noi? 17Prin urmare, credinţa vine din auzirea cuvântului, iar auzirea este prin cuvintele lui Hristos. 18Dar întreb: Oare n-au auzit ei? Dimpotrivă.

Vestirea lor a ajuns pe tot pământul

şi cuvintele lor până la marginile lumii.

19Dar întreb: Nu cumva Israel nu a înţeles? Moise spune cel dintâi:

Vă voi întărâta râvna prin oameni care nu sunt un popor

şi vă voi aţâţa mânia printr-un popor nepriceput.

20Isaia îndrăzneşte şi zice:

Am fost aflat de cei care nu Mă căutau

şi m-am arătat celor ce nu întrebau de Mine.

21Dar către Israel zice: Toată ziua mi-am întins mâinile către un popor neascultător şi sfidător.
11

Dumnezeu nu l-a părăsit pe Israel

111Întreb deci: oare şi-a părăsit Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2Dumnezeu nu şi-a părăsit poporul pe care l-a cunoscut mai înainte. Nu ştiţi, oare, ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă el împotriva lui Israel: 3Doamne, pe profeţii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au distrus şi eu am rămas singur, iar ei caută să-mi ia sufletul? 4Dar ce îi spune răspunsul ceresc? Mi-am pus deoparte şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui Baal. 5Deci tot aşa, în vremea de acum, mai există încă o rămăşiţă aleasă prin har. 6Iar dacă este prin har, atunci nu mai este din fapte. Altfel harul nu mai este harAlte manuscrise adaugă: „iar dacă este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este faptă.”. 7Şi atunci? Nu tot Israelul a dobândit ceea ce căuta. Cei aleşi au dobândit, dar ceilalţi s-au împietrit, 8precum stă scris:

Dumnezeu le-a dat un duh de amorţire,

ochi ca să nu vadă

şi urechi ca să nu audă

până în ziua de azi.

9Iar David zice:

Facă-se masa lor cursă şi laţ,

un prilej de poticnire spre răsplătirea lor.

10Să li se întunece ochii ca să nu vadă

şi spinarea să li se încovoaie pentru totdeauna.

11Întreb aşadar: S-au poticnit ei oare ca să cadă? Nicidecum! Ci prin căderea lor neamurile au primit mântuirea, ca Israel să aibă şi mai multă râvnă decât ele. 12Dar dacă greşeala lor a fost o bogăţie pentru lume şi căderea lor a fost o bogăţie pentru neamuri, cu cât mai mult va fi deplina lor întoarcere!

Mântuirea neamurilor

13Căci v-o spun vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi laud slujirea, 14măcar de-aş reuşi să trezesc râvna celor din neamul meu şi să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 15Căci dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor înapoi, dacă nu o înviere din morţi? 16Iar dacă primul rod este sfânt, şi plămada este sfântă. Iar dacă rădăcina este sfântă, la fel sunt şi ramurile.

17Dar dacă unele ramuri au fost tăiate, iar tu, care erai măslin sălbatic, ai fost altoit printre cele rămase, şi te-ai făcut părtaş rădăcinii şi sevei măslinului, 18nu te mândri faţă de ramuri. Iar dacă te mândreşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19Mi-ai putea zice: ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu. 20Bine! Au fost tăiate din cauza necredinţei, iar tu stai în picioare prin credinţă. Deci nu te îngâmfa, ci teme-te! 21Căci dacă Dumnezeu n-a cruţat ramurile fireşti, nici pe tine nu te va cruţa. 22Vezi, dar, bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă vei stărui în această bunătate. Altfel, şi tu vei fi tăiat. 23Dar şi ei, dacă nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi. Căci Dumnezeu are puterea să-i altoiască iarăşi. 24Căci dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi împotriva firii ai fost altoit într-un măslin bun, cu atât mai mult aceştia, care sunt aşa din fire, vor fi altoiţi chiar în măslinul lor.

25Nu vreau să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu vă socotiţi voi înşivă înţelepţi: o parte din Israel s-a împietrit, până la intrarea deplină a neamurilor. 26Şi astfel, întregul Israel se va mântui, după cum stă scris:

Din Sion va veni Răscumpărătorul

şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov.

27Şi acesta este legământul Meu cu ei,

când voi ridica păcatele lor.

28Cât priveşte evanghelia, ei sunt vrăjmaşi spre binele vostru, dar cât priveşte alegerea, ei sunt iubiţi datorită părinţilor lor. 29Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. 30Deci după cum voi nu aţi ascultat de Dumnezeu, dar acum aţi aflat îndurare prin neascultarea lor, 31tot aşa şi ei, nu au ascultat acum pentru ca prin îndurarea faţă de voi şi ei să găsească acum îndurare. 32Căci Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi.

Înţelepciunea imensă a lui Dumnezeu

33O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoaşterii lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât sunt de neînţeles căile Lui!

34Căci cine a cunoscut gândul Domnului?

Sau cine a fost sfetnicul Lui?

35Sau cine I-a dat ceva mai înainte,

ca să primească înapoi de la El?

36Pentru că de la El şi prin El şi pentru El sunt toate. A Lui să fie slava în veci, amin!
Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]