Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
13

Ascultarea de autorităţi

131ToţiLit.: „toate sufletele”. să se supună autorităţilor care vă conduc, pentru că nu există stăpânire decât de la Dumnezeu, iar cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu. 2Prin urmare, cel care se împotriveşte autorităţii se împotriveşte poruncii lui Dumnezeu, iar cei ce se împotrivesc vor primi osândă. 3Căci conducătorii nu sunt de temut pentru cei care fac fapte bune, ci pentru cei care fac fapte rele. Vrei deci să nu-ţi fie teamă de stăpânire? Fă binele şi vei fi lăudat de către aceasta, 4fiindcă ea este în slujba lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar dacă faci răul, teme-te! Fiindcă nu în zadar poartă sabia. Căci ea este în slujba lui Dumnezeu şi Îl răzbună aducând mânia Lui asupra celui ce face răul. 5Prin urmare, trebuie să vă supuneţi nu numai din cauza mâniei pedepsei, ci şi datorită conştiinţei voastre. 6De aceea plătiţi şi dările, căci conducătorii sunt slujitori ai lui Dumnezeu, stăruind în această slujire. 7Daţi tuturor ceea ce le datoraţi: fie dări, fie vamă, fie teamă, fie cinste, fiecăruia ce i se cuvine.

Iubirea de oameni

8Nimănui să nu-i fiţi datori cu nimic, doar cu iubire unul faţă de altul, fiindcă cel care-l iubeşte pe celălalt a împlinit Legea. 9Pentru că poruncile: să nu te desfrânezi, să nu ucizi, să nu furi, să nu pofteşti şi orice altă poruncă este cuprinsă în acest cuvânt, adică: să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. 10Iubirea nu-i face rău aproapelui, prin urmare iubirea este împlinirea Legii.

11Şi aceasta întrucât cunoaşteţi timpul: că este deja vremea să vă treziţi din somn, fiindcă acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am primit credinţa. 12Noaptea este pe sfârşite, s-a apropiat ziua. Să lepădăm faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. 13Să trăim cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi beţii, nu în desfrânări şi fapte de ruşine, nu în ceartă şi invidie, 14ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi să nu faceţi din grija pentru trup prilej pentru pofte.

14

Acceptare reciprocă între credincioşi

141Primiţi-l pe cel slab în credinţă, fără să-i judecaţi părerile.Lit.: „întrebările”; sau: „îndoielile”. 2Unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume. 3Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit. 4Cine eşti tu să judeci pe slujitorul altuia? Pe stăpânul său îl priveşte dacă stă sau cade. Însă va sta, pentru că Domnul are putere să îl facă să stea. 5Unul deosebeşte o zi de alta, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui. 6Cel ce ţine o zi, pentru Domnul o ţine, iar cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu. 7Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. 8Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. 9Fiindcă pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii. 10Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. 11Fiindcă stă scris:

Viu sunt Eu, spune Domnul,

căci în faţa Mea se va pleca orice genunchi

şi orice limbă Îl va lăuda pe Dumnezeu.

12Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

Evitarea pricinilor de cădere

13Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama la aceasta: să nu pui înaintea fratelui vreun prilej de poticnire sau de cădere. 14Ştiu şi sunt convins în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât pentru cel care crede că e ceva întinat; pentru acela este întinat. 15Dar dacă din cauza unei mâncări fratele tău se mâhneşte, atunci nu mai umbli potrivit iubirii. Să nu-l împingi la pierzare din cauza unei mâncări pe acela pentru care a murit Hristos. 16Aşadar, binele vostru să nu fie defăimat, 17fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt. 18Iar cel ce îi slujeşte astfel lui Hristos îi este plăcut lui Dumnezeu şi este cinstit de oameni. 19De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul. 20Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere. 21Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte. 22Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale. 23Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.

15

Lucrarea spre binele celorlalţi

151Noi, cei tari, suntem datori să purtăm neputinţele celor slabi şi să nu căutăm plăcerea noastră. 2Fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire, 3fiindcă nici Hristos nu a căutat ceea ce-I era pe plac, ci precum stă scris: ocările celor care Te ocărăsc au căzut asupra mea. 4Căci toate câte au fost scrise mai înainte, au fost scrise pentru învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi să avem nădejde. 5Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să gândiţi la fel unii pentru alţii, ca Iisus Hristos, 6ca toţi împreună, într-un singur glas, să-L slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.

Evanghelia aceasta este pentru toţi

7De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, după cum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu. 8Vă spun că Hristos s-a făcut slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să adeverească făgăduinţele date părinţilor, 9iar neamurile să-L slăvească pe Dumnezeu pentru mila Lui, după cum stă scris:

Pentru aceasta Te voi lăuda între Neamuri

şi Numelui Tău voi cânta.

10Şi iarăşi:

Veseliţi-vă neamuri împreună cu poporul Său

11Şi iar:

Lăudaţi-L pe Domnul toate neamurile

şi pe El să-L laude toate popoarele!

12Şi tot Isaia spune:

Va fi rădăcina lui Iesei

şi Cel care se ridică să domnească peste neamuri,

în El vor nădăjdui neamurile.

13Iar Dumnezeul nădejdii să reverse peste voi bucurie deplină şi pace în credinţă, ca să fiţi îmbogăţiţi în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt.

Motivele epistolei lui Pavel; proiecte de viitor

14Sunt încredinţat eu însumi, fraţii mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii. 15Însă v-am scris pe alocuri mai cu îndrăzneală, aducându-vă aminte de harul dăruit mie de Dumnezeu, 16ca să fiu slujitor al lui Hristos Iisus la neamuri, slujind ca un preot evanghelia lui Dumnezeu, ca ofranda neamurilor să fie bine primită, sfinţită în Duhul Sfânt. 17Prin urmare ceea ce fac eu pentru Dumnezeu îmi este laudă în Hristos Iisus. 18Căci nu voi îndrăzni să spun altceva decât ceea ce a lucrat Hristos prin mine ca să aducă neamurile la ascultare, prin cuvânt şi faptă, 19cu puterea semnelor şi a minunilor, cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşa am împlinit evanghelia lui Hristos, de la Ierusalim şi din împrejurimile lui până în Iliria, 20râvnind astfel să vestesc evanghelia acolo unde Numele lui Hristos nu fusese rostit, ca să nu zidesc pe temelie străină, 21ci, precum stă scris:

Cei cărora nu li s-a vestit despre El Îl vor vedea

şi cei care nu au auzit vor înţelege.

22Tocmai de aceea, de multe ori am fost împiedicat să vin la voi. 23Acum însă, nemaiavând unde să vestesc în aceste ţinuturi şi fiindcă doream de mai mulţi ani să vin la voi, 24dacă voi merge în Spania, nădăjduiesc să vă văd când voi trece pe acolo şi să fiu însoţit de voi, după ce mă voi bucura mai întâi cu voi pentru o vreme. 25Acum însă merg la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor. 26Căci Macedonia şi Ahaia au dorit cu bunăvoinţă să strângă ajutoare pentru cei săraci dintre sfinţii de la Ierusalim. 27Au dorit cu bunăvoinţă, dar le sunt şi datori, fiindcă dacă neamurile s-au împărtăşit din bunurile lor duhovniceşti, sunt şi ele datoare să le slujească în nevoile lor trupeşti. 28Aşadar, după ce voi face aceasta şi le voi încredinţa acest rod, voi pleca spre Spania, trecând pe la voi. 29Şi ştiu că atunci când voi veni, voi veni în deplinătatea binecuvântării lui Hristos.

30Dar, fraţilor, vă rog prin Domnul nostru Iisus Hristos şi prin iubirea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine, 31ca să fiu scăpat de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea la Ierusalim să fie bine primită de către sfinţi, 32astfel încât, venind cu bucurie la voi, prin voia lui Dumnezeu, să mă odihnesc împreună cu voi. 33Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi. Amin!