Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
2

Nimeni nu este nevinovat

21De aceea, omule, tu care îl judeci pe altul, oricine ai fi, nu poţi să te dezvinovăţeşti cu nimic, fiindcă atunci când îl judeci, pe tine însuţi te condamni, pentru că tu, cel care judeci, faci aceleaşi lucruri. 2Noi ştim că judecata lui Dumnezeu împotriva celor care săvârşesc asemenea lucruri este după adevăr. 3Şi tu, omule, care îi judeci pe cei ce fac aceste lucruri, însă tu faci la fel, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a răbdării Lui? Nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? 5Dar prin împietrirea şi inima ta nepocăită îţi aduni mânie pentru ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6care îi va da fiecăruia după faptele lui: 7viaţă veşnică celor care stăruind în fapte bune caută slavă, cinste şi nestricăciune, 8însă mânie şi urgie celor care din iubire de ceartă nu se supun adevărului, ci nedreptăţii. 9Necaz şi strâmtorare se vor abate peste sufletul oricărui om care săvârşeşte răul, mai întâi peste iudeu, dar şi peste grec, 10însă slavă, cinste şi pace oricui săvârşeşte binele, mai întâi iudeului, dar şi grecului, 11pentru că Dumnezeu nu este părtinitor.

12Fiindcă toţi care au păcătuit fără să fie sub Lege, vor pieri fără Lege, iar câţi au păcătuit sub Lege, prin Lege vor fi judecaţi. 13Fiindcă nu cei care aud Legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci aceia care împlinesc Legea, ei vor fi îndreptăţiţi. 14Căci atunci când neamurile care nu au Legea împlinesc din fire cele spuse de Lege, aceştia, deşi nu au Legea, îşi sunt Lege lor înşişi. 15Ei arată că fapta poruncită de Lege este scrisă în inimile lor şi despre aceasta dau mărturie atât conştiinţa, cât şi gândurile lor, care fie îi vor acuza, fie îi vor apăra 16în ziua în care Dumnezeu va judeca cele ascunse ale oamenilor, potrivit evangheliei mele, prin Iisus Hristos.

Iudeii nu sunt mai buni decât neamurile

17Dar tu, dacă te numeşti iudeu, te sprijini pe Lege, te lauzi cu Dumnezeu 18şi eşti învăţat de Lege să îi cunoşti voia şi să poţi deosebi ceea ce este de folos, 19dacă eşti convins că eşti călăuză pentru cei orbi, lumină pentru cei din întuneric, 20îndrumător pentru cei neştiutori, învăţător pentru copii, fiindcă ai în Lege măsura cunoaşterii şi a adevărului, 21tocmai tu, care îi înveţi pe alţii, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: Să nu furi!, tu furi? 22Tu, care spui: Să nu trăieşti în desfrâu!, tu trăieşti în desfrâu? Tu, care urăşti să te atingi de idoli, tu jefuieşti temple? 23Tu, care te lauzi cu Legea, tu Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii! 24Fiindcă din cauza voastră, Numele lui Dumnezeu este batjocorit între neamuri, aşa cum stă scris.

25Circumcizia, într-adevăr, este de folos dacă păzeşti Legea. Dar dacă încalci Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie. 26Aşadar, dacă cel necircumcis păzeşte hotărârile Legii, oare necircumcizia lui nu îi va fi considerată circumcizie? 27Şi el, care din fire este necircumcis, dar împlineşte Legea, te va judeca pe tine, care ai litera Legii şi ai circumcizia, însă încalci Legea. 28Fiindcă iudeu nu este cel care se arată pe dinafară şi nici circumcizie, aceea ce se arată pe dinafară, în trup, 29ci iudeu este cel în ascuns, iar circumcizia este a inimii, în duh, nu în literă, şi lauda lui nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

3

31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2Este mare în toate privinţele! În primul rând, iudeilor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Şi ce dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? 4Nicidecum! Dumnezeu trebuie să fie adevărat, iar orice om mincinos, după cum stă scris:

Ca să fii îndreptăţit în cuvintele tale

şi să biruieşti la judecată!

5Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care-şi revarsă mânia? Vorbesc ca un om. 6Nicidecum! Căci altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Şi, iarăşi, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a prisosit spre slava Lui, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8Oare nu aşa suntem noi defăimaţi şi spun unii că zicem noi: „Să facem cele rele ca să vină cele bune”? Pedeapsa lor este dreaptă.

Toţi sunt condamnaţi, dar sunt mântuiţi prin credinţa în Iisus

9Şi atunci? Avem noi vreo întâietate faţă de ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit mai înainte că şi iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat, 10după cum stă scris:

Nimeni nu este drept, nici măcar unul.

11Nu este nici unul care să înţeleagă,

nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu.

12Toţi s-au abătut, cu toţii s-au făcut netrebnici.

Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

13Gâtlejul lor e un mormânt deschis,

cu limbile lor au urzit viclenii,

pe buzele lor au venin de aspidă.

14Gura lor este plină de blestem şi de cuvinte amare.

15Le sunt sprintene picioarele spre vărsarea de sânge,

16Pustiire şi nenorocire este pe căile lor,

17iar calea păcii nu au cunoscut-o.

18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

19Dar ştim că toate cele spuse de Lege sunt spuse celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată faţă de Dumnezeu. 20Căci prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea Lui, pentru că prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

21Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, 23fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, 25pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. 26În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus.

27Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii. 29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor! 30De vreme ce este un singur Dumnezeu care pe cei circumcişi îi va face drepţi prin credinţă, iar pe cei necircumcişi, tot prin credinţă. 31Aşadar, desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea!

4

Exemplul credinţei lui Avraam

41Deci ce vom spune că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup? 2Fiindcă, dacă Avraam a fost făcut drept datorită faptelor, el are cu ce să se laude, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3Dar ce spune Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca dreptate. 4Celui care lucrează, plata nu îi este socotită ca un dar, ci ca o datorie; 5însă celui care, fără să lucreze, crede în Cel care îl face drept pe cel păcătos, credinţa lui îi este socotită ca dreptate. 6După cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu nu îi socoteşte dreptatea din fapte:

7Fericiţi sunt cei cărora li s-au iertat fărădelegile

şi cărora li s-au acoperit păcatele!

8Fericit este bărbatul căruia Domnul nu îi socoteşte păcatul!

9Este deci această fericire doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Fiindcă spunem: Lui Avraam i s-a socotit credinţa ca dreptate. 10Dar când i s-a socotit? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Iar semnul circumciziei l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa pe care a avut-o pe când era necircumcis, ca el să fie părinte al tuturor celor necircumcişi care cred, ca şi lor să le fie recunoscută dreptatea, 12dar şi părinte al celor circumcişi, care nu sunt doar circumcişi, ci şi umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam pe când era necircumcis.

Credinţa şi făgăduinţele lui Dumnezeu

13Într-adevăr, nu prin Lege i s-a făgăduit lui Avraam sau urmaşilorLit.: „seminţei”. lui că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea venită din credinţă. 14Căci dacă cei care au Legea sunt moştenitori, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat. 15Fiindcă Legea rodeşte mânie, iar unde nu este lege nu este nici încălcare de Lege. 16De aceea, făgăduinţa este din credinţă, ca să fie prin har, ca să fie sigură pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei care au Legea, ci şi pentru cei care au credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, 17după cum stă scris: Te-am făcut părinte al multor neamuri, în prezenţa celui în care a crezut, a lui Dumnezeu care îi învie pe cei morţi şi cheamă la existenţă ceea ce nu este. 18Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părintele multor neamuri, după cum i s-a spus: Aşa va fi seminţia ta. 19Nu a slăbit în credinţă la vederea trupului său deja bătrân – căci era de aproape o sută de ani – nici la vederea pântecelui amorţit al Sarei. 20Nu s-a îndoit cu necredinţă de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, 21fiind încredinţat că El are putere să şi facă ceea ce a făgăduit. 22De aceea, credinţa lui i-a fost socotită ca dreptate. 23Însă nu s-a scris doar pentru el că i-a fost socotită dreptate, 24ci şi pentru noi. Ne va fi socotită şi nouă, cei ce credem în Cel care L-a înviat pe Iisus, Domnul nostru, din morţi, 25care a fost dat la moarte pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]