Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
3

31Care este deci întâietatea iudeului sau care este folosul circumciziei? 2Este mare în toate privinţele! În primul rând, iudeilor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. 3Şi ce dacă unii n-au crezut? Oare necredinţa lor va desfiinţa credincioşia lui Dumnezeu? 4Nicidecum! Dumnezeu trebuie să fie adevărat, iar orice om mincinos, după cum stă scris:

Ca să fii îndreptăţit în cuvintele tale

şi să biruieşti la judecată!

5Dar dacă nedreptatea noastră arată dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care-şi revarsă mânia? Vorbesc ca un om. 6Nicidecum! Căci altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7Şi, iarăşi, dacă prin minciuna mea adevărul lui Dumnezeu a prisosit spre slava Lui, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8Oare nu aşa suntem noi defăimaţi şi spun unii că zicem noi: „Să facem cele rele ca să vină cele bune”? Pedeapsa lor este dreaptă.

Toţi sunt condamnaţi, dar sunt mântuiţi prin credinţa în Iisus

9Şi atunci? Avem noi vreo întâietate faţă de ei? Nicidecum! Fiindcă am dovedit mai înainte că şi iudeii şi grecii sunt toţi sub păcat, 10după cum stă scris:

Nimeni nu este drept, nici măcar unul.

11Nu este nici unul care să înţeleagă,

nu este nici unul care să-L caute pe Dumnezeu.

12Toţi s-au abătut, cu toţii s-au făcut netrebnici.

Nu este nici unul care să facă binele, nici unul măcar.

13Gâtlejul lor e un mormânt deschis,

cu limbile lor au urzit viclenii,

pe buzele lor au venin de aspidă.

14Gura lor este plină de blestem şi de cuvinte amare.

15Le sunt sprintene picioarele spre vărsarea de sânge,

16Pustiire şi nenorocire este pe căile lor,

17iar calea păcii nu au cunoscut-o.

18Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.

19Dar ştim că toate cele spuse de Lege sunt spuse celor care sunt sub Lege, ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie găsită vinovată faţă de Dumnezeu. 20Căci prin faptele Legii nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea Lui, pentru că prin Lege vine cunoaşterea păcatului.

21Acum însă fără vreo legătură cu Legea, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu, fiind mărturisită de Lege şi de Profeţi, 22dreptatea lui Dumnezeu, prin credinţa în Iisus Hristos, pentru toţi cei ce cred. Căci nu este nici o deosebire, 23fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. 24Şi sunt făcuţi drepţi printr-un dar, prin harul Lui, prin răscumpărarea în Hristos Iisus, 25pe care Dumnezeu L-a rânduit de mai înainte să fie ispăşire, prin credinţa noastră în sângele Său, ca să-şi arate dreptatea, trecând cu vederea păcatele de mai înainte. 26În îngăduinţa Lui, Dumnezeu a făcut aceasta ca să-şi arate dreptatea în vremea de acum, ca să fie El Însuşi drept şi să-l facă drept pe cel ce crede în Iisus.

27Prin urmare, unde este lauda? A fost înlăturată! Prin care lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. 28Fiindcă noi credem că omul se îndreptăţeşte prin credinţă, fără faptele Legii. 29Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Ba da, şi al neamurilor! 30De vreme ce este un singur Dumnezeu care pe cei circumcişi îi va face drepţi prin credinţă, iar pe cei necircumcişi, tot prin credinţă. 31Aşadar, desfiinţăm noi Legea prin credinţă? Nicidecum! Dimpotrivă, noi întărim Legea!