Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
4

Exemplul credinţei lui Avraam

41Deci ce vom spune că a dobândit Avraam, strămoşul nostru după trup? 2Fiindcă, dacă Avraam a fost făcut drept datorită faptelor, el are cu ce să se laude, însă nu înaintea lui Dumnezeu. 3Dar ce spune Scriptura? Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca dreptate. 4Celui care lucrează, plata nu îi este socotită ca un dar, ci ca o datorie; 5însă celui care, fără să lucreze, crede în Cel care îl face drept pe cel păcătos, credinţa lui îi este socotită ca dreptate. 6După cum şi David vorbeşte despre fericirea omului căruia Dumnezeu nu îi socoteşte dreptatea din fapte:

7Fericiţi sunt cei cărora li s-au iertat fărădelegile

şi cărora li s-au acoperit păcatele!

8Fericit este bărbatul căruia Domnul nu îi socoteşte păcatul!

9Este deci această fericire doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Fiindcă spunem: Lui Avraam i s-a socotit credinţa ca dreptate. 10Dar când i s-a socotit? Când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. 11Iar semnul circumciziei l-a primit ca pecete a dreptăţii pentru credinţa pe care a avut-o pe când era necircumcis, ca el să fie părinte al tuturor celor necircumcişi care cred, ca şi lor să le fie recunoscută dreptatea, 12dar şi părinte al celor circumcişi, care nu sunt doar circumcişi, ci şi umblă pe urmele credinţei pe care o avea părintele nostru Avraam pe când era necircumcis.

Credinţa şi făgăduinţele lui Dumnezeu

13Într-adevăr, nu prin Lege i s-a făgăduit lui Avraam sau urmaşilorLit.: „seminţei”. lui că vor moşteni lumea, ci prin dreptatea venită din credinţă. 14Căci dacă cei care au Legea sunt moştenitori, atunci credinţa e zadarnică, iar făgăduinţa s-a desfiinţat. 15Fiindcă Legea rodeşte mânie, iar unde nu este lege nu este nici încălcare de Lege. 16De aceea, făgăduinţa este din credinţă, ca să fie prin har, ca să fie sigură pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei care au Legea, ci şi pentru cei care au credinţa lui Avraam, care este părinte al nostru al tuturor, 17după cum stă scris: Te-am făcut părinte al multor neamuri, în prezenţa celui în care a crezut, a lui Dumnezeu care îi învie pe cei morţi şi cheamă la existenţă ceea ce nu este. 18Împotriva oricărei nădejdi, Avraam a crezut cu nădejde că va fi părintele multor neamuri, după cum i s-a spus: Aşa va fi seminţia ta. 19Nu a slăbit în credinţă la vederea trupului său deja bătrân – căci era de aproape o sută de ani – nici la vederea pântecelui amorţit al Sarei. 20Nu s-a îndoit cu necredinţă de făgăduinţa lui Dumnezeu, ci s-a întărit în credinţă, dând slavă lui Dumnezeu, 21fiind încredinţat că El are putere să şi facă ceea ce a făgăduit. 22De aceea, credinţa lui i-a fost socotită ca dreptate. 23Însă nu s-a scris doar pentru el că i-a fost socotită dreptate, 24ci şi pentru noi. Ne va fi socotită şi nouă, cei ce credem în Cel care L-a înviat pe Iisus, Domnul nostru, din morţi, 25care a fost dat la moarte pentru păcatele noastre şi a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.