Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
5

Rezultatele împăcării cu Dumnezeu

51Aşadar, fiind făcuţi drepţi prin credinţă, suntem împăcaţiSau: „să fim împăcaţi”; „să ne împăcăm”. cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 2prin care avem cale deschisă, prin credinţă, către harul acesta în care ne aflăm şi cu care ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. 3Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul aduce răbdare, 4iar răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar încercarea nădejde. 5Iar nădejdea nu ne face de ruşine, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6Fiindcă, pe când eram noi încă slabi, Hristos a murit, la vremea potrivită, pentru cei nelegiuiţi. 7Într-adevăr, cu greu ar muri cineva pentru un om drept; totuşi, pentru un om bun poate se mai găseşte cineva să moară. 8Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea pentru noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. 9Cu atât mai mult acum, aşadar, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi scăpaţi, prin El, de mânia lui Dumnezeu. 10Căci, dacă pe când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. 11Şi nu numai atât, ci ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

Păcatul lui Adam şi harul lui Hristos

12De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un om iar prin păcat, moartea, tot aşa şi moartea a ajuns la toţi oamenii pentru că toţi au păcătuit. 13Păcatul era în lume şi înainte de Lege, însă păcatul nu era socotit ca atare câtă vreme nu exista o lege. 14Totuşi, moartea a stăpânit de la Adam până la Moise şi peste cei care nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu cea a lui Adam, care este prefigurarea Celui ce avea să vină. 15Însă cu darul nu este la fel cum a fost cu greşeala: căci dacă prin greşeala unuia singur mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul Lui au fost revărsate cu îmbelşugare asupra multora prin harul unui singur om, Iisus Hristos. 16Şi darul nu seamănă cu ceea ce a adus acel unul care a păcătuit: căci judecarea unui singur om a dus la osândire, pe când harul dat după multe greşeli duce la îndreptăţire. 17Pentru că, dacă în urma greşelii unuia singur moartea a stăpânit prin acela, cu atât mai mult cei care primesc belşugul harului şi al darului dreptăţii vor domni în viaţă prin acest Unul singur Iisus Hristos. 18Prin urmare, aşa cum prin greşeala unuia singur a venit pentru toţi oamenii osânda, tot astfel, prin actul de dreptate al Unuia singur a venit pentru toţi oamenii îndreptăţirea care dă viaţă. 19Fiindcă aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au devenit păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. 20Iar Legea a venit ca să se înmulţească greşeala, însă unde s-a înmulţit păcatul, s-a revărsat din belşug şi harul, 21pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă veşnică, prin Iisus Hristos Domnul nostru.

6

Morţi faţă de păcat, dar vii prin Hristos

61Aşadar, ce vom spune? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul? 2Nicidecum! Noi, cei care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat? 3Sau nu ştiţi că noi toţi, cei care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea Lui am fost botezaţi? 4Am fost îngropaţi împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, după cum a fost înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să trăim într-o viaţă nouă. 5Fiindcă, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui, la fel vom fi şi în învierea Lui. 6Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai slujim păcatului. 7Căci cel care a murit este eliberat de păcat. 8Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El, 9ştiind că Hristos cel înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra Lui. 10Căci murind, faţă de păcat a murit, o dată pentru totdeauna, iar trăind, pentru Dumnezeu trăieşte. 11Tot aşa şi voi, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul nostru.

12Aşadar să nu mai stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să vă supuneţi poftelor lui, 13nici să nu vă oferiţi mădularele păcatului, ca arme ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre oferiţi-le lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii. 14Fiindcă păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.

Ascultarea de Dumnezeu

15Şi atunci, ce să facem? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum! 16Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire? 17Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei care odinioară eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă modelul învăţăturii încredinţate vouă 18şi, eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii. 19Vorbesc omeneşte din cauza slăbiciunii trupului vostru: aşa cum v-aţi dat mădularele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii, în slujba fărădelegii: acum, la fel, oferiţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în slujba sfinţeniei. 20Fiindcă atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate. 21Şi ce rod aveaţi atunci? Roade de care acum vă ruşinaţi, fiindcă sfârşitul lor este moartea. 22Acum însă, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, daţi roade care duc la sfinţire, iar sfârşitul lor este viaţa veşnică. 23Fiindcă plata păcatului este moartea, însă harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru.

7

Eliberaţi de sub Lege: analogia căsătoriei

71Fraţilor, oare nu ştiţi – fiindcă le vorbesc unora care cunosc Legea – că Legea stăpâneşte asupra omului cât timp trăieşte el? 2Căci femeia măritată, câtă vreme trăieşte bărbatul ei, este legată prin Lege de el, iar dacă îi moare bărbatul, ea este dezlegată de legea căsătoriei.Lit.: „de legea bărbatului”. 3Prin urmare, dacă ea se va dărui altui bărbat, atât timp cât îi trăieşte bărbatul, se va numi adulteră. Dar dacă îi moare bărbatul, este liberă faţă de Lege şi nu este adulteră dacă se dăruieşte altui bărbat. 4La fel, fraţii mei, şi voi aţi murit faţă de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiţi ai altuia, ai celui care a fost înviat din morţi, ca să-I aducem rod lui Dumnezeu. 5Când trăiam prin trup,Lit.: „când eram în trup”. patimile păcatelor lucrau în mădularele noastre datorită Legii, ca să aducem rod morţii. 6Însă acum am fost dezlegaţi de Lege, murind faţă de ceea ce ne ţinea robi, ca să slujim în Duhul cel nou, nu după litera cea veche.

Legea şi păcatul: dilemele credinciosului

7Ce vom spune deci? Este legea păcat? Nicidecum! Însă eu n-am cunoscut păcatul decât prin Lege. N-aş fi cunoscut pofta dacă Legea nu zicea: Să nu pofteşti! 8Dar păcatul, prinzând prilejul dat de poruncă, a stârnit în mine toate poftele; căci în lipsa legii păcatul era mort. 9Cândva, în lipsa Legii, eu trăiam; când a venit porunca însă, păcatul a prins viaţă, 10iar eu am murit. Şi porunca dată pentru viaţă, chiar ea mi s-a dovedit a fi spre moarte. 11Pentru că păcatul, folosind prilejul dat de poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. 12Aşadar Legea este sfântă, iar porunca e sfântă, dreaptă şi bună.

13Atunci înseamnă că ceea ce era bun a devenit pentru mine pricină a morţii? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14Ştim bine că Legea este duhovnicească, însă eu sunt din carne, vândut ca rob păcatului. 15Căci nu ştiu ceea ce fac, fiindcă nu fac ceea ce vreau, ci fac ceea ce urăsc. 16Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc că Legea este bună. 17Acum însă nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 18Fiindcă ştiu că în mine, adică în trupul meu, nu locuieşte ce este bun. Căci voinţa de bine este în mine, dar facerea binelui nu este. 19Căci nu fac binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu-l vreau, pe acela îl săvârşesc. 20Iar dacă fac ceea ce nu vreau, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21Aşadar, găsesc în mine, cel ce vreau să fac binele, legea aceasta: anume, că răul locuieşte în mine. 22Ca om lăuntric mă bucur de Legea lui Dumnezeu, 23însă văd o altă lege în mădularele mele, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă face rob faţă de legea păcatului care este în mădularele mele. 24Om nefericit ce sunt! Cine mă va izbăvi de acest trup al morţii? 25Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Prin urmare, eu însumi, cu mintea mea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu trupul slujesc legii păcatului.

Prin continuarea utilizării acestui site, sunteți de acord cu plasarea și utilizarea cookie-urilor de către SBIR și terți[ascunde mesajul]