Română Noul Testament Interconfesional (RINT09)
8

Viaţa nouă în Duhul Sfânt

81Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus, 2fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberatUnele manuscrise au: „ne-a eliberat.” de legea păcatului şi a morţii. 3Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El L-a trimis pe propriul Său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat, 4aşa încât dreptatea Legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh. 5Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului. 6Fiindcă alipirea gânduluiLit.: „cugetarea”. de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace. 7Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate, 8iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupuluiLit.: „în trup”. nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort faţă de păcat, dar duhul este viaţă datorită dreptăţii. 11Iar dacă Duhul celui care L-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi.

12Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului, 13pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin duhul ucideţi faptele trupului, veţi fi vii. 14Fiindcă toţi cei sunt conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!” 16Duhul Însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. 17Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.

Slava viitoare

18Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi. 19Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu, 20fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea 21că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii; 23şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja? 25Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.

26De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul Însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit. 27Iar Cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu. 28Ştim deci că celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul Său, totul le este rânduit spre bine. 29Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi. 30Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.

31Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră? 32El, care nu L-a cruţat nici măcar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El? 33Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte. 34Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi. 35Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia? 36După cum stă scris:

Pentru Tine suntem daţi morţii în toate zilele,

suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat.

37Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit. 38Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, 39înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru.