Cucerirea cetății Raba
201
Și a fost așa: pe vremea întoarcerii anului, pe vremea când ies împărații, Ioab
a scos oastea și a pustiit țara copiilor lui Amon; și a venit și a împresurat Raba; iar David a rămas în Ierusalim. Și Ioab a bătut Raba și a surpat‐o. 2Și David a luat
cununa de pe capul împăratului lor (și a găsit‐o în greutate de un talant de aur și în ea erau pietre scumpe) și a fost pusă pe capul lui David; și a scos foarte multă pradă din cetate. 3Și a scos poporul din ea, și l‐a ferestruit cu ferestraie și cu securi de fier și cu topoare. Și așa a făcut David tuturor cetăților copiilor lui Amon. Și David și tot poporul s‐a întors. 4Și a fost așa: după aceasta s‐a
iscat război în Ghezer cu filistenii; atunci Sibecai
, Hușatitul, a bătut pe Sipai, din fiii lui Rafa: și au fost smeriți. 5Și a mai fost o luptă cu filistenii. Și Elhanan, fiul lui Iair, a bătut pe Lahmi, fratele lui Goliat, Gatitul, și coada suliței sale era ca sulul unui țesător. 6Și a mai fost
o luptă în Gat; și a fost un bărbat de mare statură care avea șase degete la mâini și șase la picioare, douăzeci și patru; și el se născuse lui Rafa. 7Și el a batjocorit pe Israel; și Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David l‐a ucis. 8Aceștia s‐au născut lui Rafa în Gat și au căzut prin mâna lui David și prin mâna slujitorilor săi.
Numărarea poporului
211Și Satana
s‐a sculat împotriva lui Israel și a ațâțat pe David să numere pe Israel. 2Și David a zis lui Ioab și mai marilor poporului: Mergeți, numărați pe Israel de la Beer‐Șeba până la Dan; și aduceți‐mi
numărul lor ca să‐l cunosc. 3Și Ioab a zis: Domnul să adauge la poporul său oricât de mulți, de o sută ori pe cât este! Domnul meu împărate, oare nu sunt ei toți slujitorii domnului meu? Pentru ce cere domnul meu lucrul acesta? Pentru ce să vină o vină asupra lui Israel? 4Dar cuvântul împăratului a rămas tare împotriva lui Ioab. Și Ioab a plecat și a mers prin tot Israelul și a venit la Ierusalim. 5Și Ioab a dat lui David numărul poporului numărat. Și toți din Israel erau o mie de mii și o sută de mii de bărbați care trăgeau sabia: și din Iuda patru sute șaptezeci de mii de bărbați care trăgeau sabia. 6Dar pe Levi și Beniamin
nu‐i numărase între ei, căci cuvântul împăratului era urât lui Ioab.
Ciuma
7Și acest lucru a fost rău în ochii lui Dumnezeu și a lovit pe Israel. 8Și David a zis lui Dumnezeu: Am păcătuit mult
că am făcut lucrul acesta. Și acum, te rog, fă să treacă
păcatul slujitorului tău, căci am lucrat foarte nebunește. 9Și Domnul a vorbit lui Gad, văzătorul
lui David, zicând: 10Du‐te și vorbește lui David zicând: Așa zice Domnul: Trei lucruri îți pun înainte: alege unul din ele și ți‐l voi face. 11Și Gad a venit la David și i‐a zis: Așa zice Domnul: Alege‐ți: 12sau trei
ani de foamete, sau trei luni să fii nimicit dinaintea potrivnicilor tăi și să te ajungă sabia vrăjmașilor tăi, sau trei zile sabia Domnului și ciuma în țară și îngerul Domnului prăpădind în toate hotarele lui Israel. Și acum vezi ce cuvânt să duc aceluia care m‐a trimis! 13Și David a zis lui Gad: Sunt în mare strâmtorare: să cad, te rog, în mâna Domnului; căci îndurările lui sunt foarte mari; dar să nu cad în mâna omului! 14Și Domnul a trimis ciumă peste Israel și au căzut șaptezeci de mii de bărbați din Israel.
Jertfa din aria lui Ornan
15Și Dumnezeu a trimis un înger
la Ierusalim, ca să‐l prăpădească. Și pe când prăpădea el, Domnul a văzut și s‐a căit
de răul acela și a zis îngerului care prăpădea: Destul! Trage‐ți mâna acum. Și îngerul Domnului sta lângă aria lui Ornan, Iebusitul. 16Și David și‐a ridicat ochii și a văzut
pe îngerul Domnului stând între pământ și între ceruri și sabia trasă în mâna sa întinsă peste Ierusalim. Și David și bătrânii au căzut pe fețele lor, înveliți cu sac. 17Și David a zis lui Dumnezeu: Oare nu eu am poruncit să se numere poporul? Eu sunt acela care am păcătuit și am făcut rău, dar aceste oi ce au făcut? Rogu‐te, să fie mâna ta, Doamne Dumnezeul meu, peste mine și peste casa tatălui meu, dar nu peste poporul tău ca să fie loviți. 18Și îngerul
Domnului a zis lui Gad să spună lui David ca David să se suie și să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul. 19Și David s‐a suit după cuvântul lui Gad, pe care‐l vorbise în numele Domnului. 20Și Ornan s‐a întors și a văzut pe înger; și cei patru fii ai săi care erau cu el s‐au ascuns. Și Ornan treiera grâu. 21Și David a venit la Ornan; și Ornan s‐a uitat și a văzut pe David și a ieșit din arie și s‐a plecat lui David cu fața la pământ. 22Și David a zis lui Ornan: Dă‐mi locul ariei să zidesc în ea un altar Domnului. Să mi‐l dai pe argint deplin și să înceteze rana de la popor. 23Și Ornan a zis lui David: Iați‐l și facă domnul meu, împăratul, ce este bine în ochii lui. Vezi dau boii pentru ardere de tot și carele de treierat pentru lemne și grâul pentru darul de mâncare; toate le dau. 24Și împăratul David a zis lui Ornan: Nu, ci‐l voi cumpăra negreșit pe argint deplin, căci nu voi lua ce este al tău pentru Domnul, ca să aduc o ardere de tot care să nu coste. 25Și David a dat
lui Ornan pentru loc șase sute de sicli de aur în greutate. 26Și David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi de tot și jertfe de pace și a chemat pe Domnul; și i‐a răspuns prin foc
7.1
din ceruri pe altarul arderii de tot. 27Și Domnul a vorbit îngerului și și‐a vârît sabia iarăși în teacă. 28În vremea aceea, când a văzut David că Domnul îi răspunsese în aria lui Ornan, Iebusitul, a jertfit acolo. 29Și locașul
Domnului, pe care‐l făcuse Moise în pustie, și altarul arderii de tot erau pe vremea aceea în înălțime la Gabaon. 30Dar David
n‐a putut să se ducă înaintea lui ca să întrebe pe Dumnezeu, căci era îngrozit de sabia îngerului Domnului.
Pregătirile lui David pentru Templu
221Și David a zis: Aceasta
este casa Domnului Dumnezeu și acesta este altarul arderii de tot pentru Israel. 2Și David a poruncit să adune pe străinii
de loc care erau în țara lui Israel; și a pus cioplitori de pietre care să taie pietre cioplite spre a zidi casa lui Dumnezeu. 3Și David a pregătit fier mult pentru cuie la aripile porților și pentru scoabe; și aramă multă, fără măsură
; 4și lemne de cedru fără număr, căci sidonienii
și tirienii au adus lui David o mulțime de lemne de cedru. 5Și David a zis: Solomon
, fiul meu, este tânăr și plăpând și casa care se va zidi Domnului trebuie să fie foarte mare în faimă și frumusețe în toate țările; voi face pregătire deci pentru ea. Și David a pregătit din belșug înaintea morții lui. 6Și a chemat pe Solomon, fiul său, și i‐a poruncit să zidească el casa Domnului, Dumnezeul lui Israel. 7Și David a zis lui Solomon: Fiul meu, a fost în inima
mea să zidesc o casă numelui
Domnului Dumnezeului meu. 8Dar cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: Tu ai vărsat sânge
mult și ai purtat războaie mari: să nu zidești o casă numelui meu, căci tu ai vărsat mult sânge pe pământ înaintea mea. 9Iată
, ți se va naște un fiu, care va fi un om de odihnă; și‐i voi da odihnă
5.4
înaintea tuturor vrăjmașilor săi de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon și în zilele lui voi da pace și liniște lui Israel. 10El
va zidi o casă numelui meu; și
îmi va fi fiu și eu îi voi fi tată; și eu voi întări scaunul de domnie al împărăției lui peste Israel în veac. 11Acum, fiul meu, Domnul
să fie cu tine ca să propășești și să zidești o casă Domnului Dumnezeului tău, cum a zis el despre tine. 12Numai să‐ți dea
Domnul înțelepciune și pricepere și să te pună peste Israel să păzești legea Domnului Dumnezeului tău. 13Atunci
vei propăși, dacă vei lua seama să faci așezămintele și judecățile pe care le‐a poruncit Domnul lui Moise pentru Israel. Întărește‐te și îmbărbătează‐te
! Nu te teme și nu te spăimânta! 14Și iată, în truda mea, am pregătit pentru casa Domnului o sută de mii de talanți de aur și de o mie de ori o mie de talanți de argint; și aramă și fier fără măsură
, căci este foarte mult; și am pregătit lemne și pietre și tu vei mai adăuga la ele. 15Și cu tine sunt mulți lucrători: cioplitori de pietre și pietrari și tâmplari și meșteșugari iscusiți în tot felul de lucru. 16Aur, argint și aramă și fier este fără număr. Scoală‐te și lucrează și Domnul
să fie cu tine. 17Și David a poruncit tuturor mai marilor lui Israel să ajute pe Solomon, fiul său, zicând: 18Oare nu este Domnul Dumnezeul vostru
cu voi? Și oare nu v‐a dat el odihnă de jur împrejur? Căci a dat în mâna mea pe locuitorii țării și țara este supusă înaintea Domnului și înaintea poporului său. 19Acum puneți‐vă
inima și sufletul să caute pe Domnul Dumnezeul vostru. Și sculați‐vă și zidiți locașul sfințit al Domnului Dumnezeu, ca să aduceți
6.11
chivotul legământului lui Dumnezeu și uneltele sfinte ale lui Dumnezeu în casa care este de zidit numelui
Domnului.
