Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
9

Dreptul lucrătorului creștin

91Nu

9.1
Fapte. 9.11
13.2
26.72 Cor. 12.12Gal. 2.7,81 Tim. 2.72 Tim. 1.11
sunt eu slobod? Nu
9.1
Fapte. 9.3,17
18.9
22.14,18
23.11
sunt eu apostol? N‐am văzut eu oare pe Isus, Domnul nostru? Nu
9.1
Cap. 3.6;
sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă altora nu sunt apostol, totuși măcar vouă vă sunt; căci voi sunteți pecetea
9.2
2 Cor. 3.2
12.12
apostoliei mele în Domnul. 3Aceasta este apărarea mea către cei ce mă iau în cercetare. 4Nu avem
9.4
Vers. 14.
noi oare drept să mâncăm și să bem? 5Nu avem noi oare drept să ducem încoace și încolo o soră ca nevastă, ca și ceilalți apostoli și frați
9.5
Mat. 13.55Mc. 6.3Lc. 6.15Gal. 1.19
ai Domnului și Chifa
9.5
Mat. 8.14
? 6Sau numai eu și Barnaba n‐avem
9.6
2 Tes. 3.8,9
drept să nu lucrăm? 7Cine slujește
9.7
2 Cor. 10.41 Tim. 1.18
6.122 Tim. 2.3
4.7
vreodată ca ostaș cu plată de la sine însuși? Cine sădește
9.7
Deut. 20.6Prov. 27.18
o vie și nu mănâncă rodul ei? Sau cine păstorește
9.7
In. 21.151 Pet. 5.2
o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8Vorbesc eu oare acestea ca om sau nu cumva spune și legea acestea? 9Căci în legea lui Moise este scris
9.9
Deut. 25.41 Tim. 5.18
: Nu lega gura boului care treieră. Oare de boi îi este grijă lui Dumnezeu? 10Sau zice înadins pentru noi? Da, căci pentru noi s‐a scris că cel ce
9.10
2 Tim. 2.6
ară trebuie să are în nădejde și cel ce treieră, să treiere în nădejdea că va avea parte. 11Dacă
9.11
Rom. 15.27Gal. 6.6
noi v‐am semănat cele duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera cele firești ale voastre? 12Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, nu mai degrabă noi? Dar
9.12
Fapte. 20.332 Cor. 11.12,131 Tes. 2.6
nu ne‐am folosit de dreptul acesta, ci suferim toate ca
9.12
2 Cor. 11.12
să nu punem vreo piedică evangheliei lui Hristos. 13Nu
9.13
Lev. 6.16,26
7.6Num. 5.9,10
18.8‐20Deut. 10.9
18.1
știți că cei ce lucrează cele sfinte mănâncă din cele din Templu? Cei ce stăruiesc la altar își au partea lor cu altarul? 14Tot așa a rânduit și Domnul
9.14
Mat. 10.10Lc. 10.7
pentru
9.14
Gal. 6.61 Tim. 5.17
cei ce vestesc evanghelia: să trăiască din evanghelie.

Pavel nu s‐a folosit de dreptul lui

15Dar eu nu m‐am

9.15
Vers. 12.
folosit de nimic din acestea. Și n‐am scris acestea ca să se facă așa cu mine: căci este bine
9.15
2 Cor. 11.10
pentru mine mai degrabă să mor, decât să‐mi zădărnicească cineva pricina mea de laudă. 16Căci dacă vestesc evanghelia, n‐am pricină de laudă; căci o neapărată trebuință
9.16
Rom. 1.14
este asupra mea, și vai de mine dacă nu vestesc evanghelia. 17Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am
9.17
Cap. 3.8, 14.
o răsplată; dar dacă nu de bunăvoie, o economie
9.17
Cap. 4.1.
îmi este încredințată. 18Deci care‐mi este răsplata? Ca
9.18
Cap. 10.33.
vestind evanghelia să fac evanghelia lipsită de cheltuială, ca să nu
9.18
Cap. 7.31.
mă folosesc din plin de dreptul meu în evanghelie. 19Căci deși sunt slobod
9.19
Vers. 1.
față de toți, m‐am făcut pe mine însumi rob tuturor
9.19
Gal. 5.13
, ca
9.19
Mat. 18.151 Pet. 3.1
să câștig pe mai mulți. 20Și m‐am făcut iudeilor
9.20
Fapte. 16.3
18.18
21.23
ca iudeu, ca să câștig pe iudei; celor de sub lege, ca sub lege, nefiind însumi sub lege, ca să câștig pe cei de sub lege; 21celor
9.21
Gal. 3.2
ce n‐au legea
9.21
Rom. 2.12,14
, ca neavând eu legea (nu că sunt fără
9.21
Cap. 7.22.
lege față de Dumnezeu, ci supus legii lui Hristos) ca să câștig pe cei fără lege. 22M‐am făcut slab celor
9.22
Rom. 1.12 Cor. 11.29
slabi, ca să câștig pe cei slabi; m‐am făcut tuturor
9.22
Cap. 10.33.
toate ca
9.22
Rom. 15.14
oricum să mântuiesc pe unii. 23Și fac toate pentru evanghelie ca să mă fac împreună părtaș al ei.

Felul de luptă al lui Pavel

24Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar unul singur ia premiul? Tot așa

9.24
Gal. 2.2
5.7Fil. 2.16
3.142 Tim. 4.7Evr. 12.1
alergați ca să‐l dobândiți. 25Însă orice luptător
9.25
Ef. 6.121 Tim. 6.122 Tim. 2.5
4.7
la joc se înfrânează de toate. Ei deci, ca să ia o cunună putrezitoare, dar noi una neputrezitoare
9.25
2 Tim. 4.8Iac. 1.121 Pet. 1.4
5.4Ap. 2.10
3.11
. 26Eu acum alerg așa nu ca
9.26
2 Tim. 2
pe neștiute; mă lupt cu pumnul așa, nu ca și cum aș bate văzduhul. 27
9.27
Rom. 8.13Col. 3.5
Ci‐mi învinețesc trupul cu pumnul și mi‐l târăsc ca pe un rob
9.27
Rom. 6.18,19
, ca nu cumva, după ce am fost crainic altora, eu însumi să mă fac neprimit.
9.27
Ier. 6.302 Cor. 13.5,6

10

Pilde din Vechiul Testament

101Căci nu voiesc, fraților, să nu știți că părinții noștri toți erau sub nor

10.1
Ex. 13.21
40.34Num. 9.18
14.14Deut. 1.33Neem. 9.12,19Ps. 78.14
105.39
și toți au trecut prin mare
10.1
Ex. 14.22Num. 33.8Ios. 4.23Ps. 78.13
, 2și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare, 3și toți au mâncat aceeași mâncare
10.3
Ex. 16.15,35Neem. 9.15,20Ps. 78.24
duhovnicească, 4și toți au băut aceeași băutură
10.4
Ex. 17.6Num. 20.11Ps. 78.15
duhovnicească, pentru că beau dintr‐o stâncă duhovnicească ce‐i urma, iar stânca era Hristos. 5Totuși Dumnezeu n‐a avut plăcere în mai mulți dintre ei; căci au
10.5
Num. 14.29,32,35
26.64,65Ps. 106.26Evr. 3.17Iuda 5
fost răsturnați în pustie. 6Și acestea au fost pilde pentru noi ca să nu fim poftitori de rele, cum
10.6
Num. 11.4,33,34Ps. 106.14
au poftit și ei. 7Și
10.7
Vers. 14.
nu fiți închinători la idoli ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul
10.7
Ex. 32.6
a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace. 8Nici să
10.8
Cap. 6.18.
nu curvim cum au curvit unii dintre ei și au
10.8
Num. 25.1,9Ps. 106.29
căzut într‐o singură zi douăzeci și trei de mii. 9Și să nu ispitim pe Domnul, cum au ispitit unii
10.9
Ex. 17.2,7Num. 21.5Deut. 6.16Ps. 78.18,56
95.9
106.14
dintre ei și au
10.9
Num. 21.6
pierit de șerpi. 10Și nu cârtiți, cum au cârtit unii
10.10
Ex. 16.2
17.2Num. 14.2,29
16.41
dintre ei și au
10.10
Num. 14.37
16.49
pierit de pierzătorul
10.10
Ex. 12.232 Sam. 24.161 Cron. 21.15
. 11Și acestea li se întâmplau lor ca pilde, dar au
10.11
Rom. 15.4
fost scrise spre cumințirea noastră, peste care
10.11
Cap. 7.29.
au ajuns sfârșiturile veacurilor. 12Încât cui
10.12
Rom. 11.20
i se pare că stă să ia seama să nu cadă. 13Nu v‐a apucat nicio ispită care să nu fi fost omenească: dar Dumnezeu
10.13
Cap. 1.9.
este credincios, care nu
10.13
Ps. 125.32 Pet. 2.9
va îngădui ca să fiți ispitiți peste ce puteți, ci deodată cu ispita va face
10.13
Ier. 29.11
și ieșirea, ca s‐o puteți răbda.

Despre Cina Domnului

14De aceea, iubiții mei, fugiți

10.14
Vers. 7.2.
de închinarea la idoli. 15Vorbesc ca unor oameni cuminți
10.15
Cap. 8.1.
; judecați voi ce zic. 16Paharul
10.16
Mat. 26.26‐28
binecuvântării pe care‐l binecuvântăm, nu este el o părtășie cu sângele lui Hristos? Pâinea
10.16
Fapte. 2.42,46
pe care o frângem, nu este ea o părtășie cu trupul lui Hristos? 17Pentru că noi
10.17
Rom. 12.5
care suntem mulți suntem o singură pâine, un singur trup; căci toți luăm o parte dintr‐o singură pâine. 18Vedeți pe Israelul
10.18
Rom. 4.12Gal. 6.16
după carne
10.18
Rom. 4.1
9.3,52 Cor. 11.18
; cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare
10.18
Lev. 3.3
7.15
părtași cu altarul? 19Ce spun eu deci? Că
10.19
Cap. 8.4.
ce s‐a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva? 20Ci zic că ce înjunghie Neamurile înjunghie
10.20
Lev. 17.7Deut. 32.17Ps. 106.37Ap. 9.20
dracilor și nu lui Dumnezeu, și nu voiesc ca voi să vă faceți părtași cu dracii. 21Nu
10.21
2 Cor. 6.15,16
puteți bea paharul Domnului și paharul
10.21
Deut. 32.38
dracilor. Nu puteți să luați parte la masa Domnului și la masa dracilor. 22Sau
10.22
Deut. 32.21
întărâtăm pe Domnul la gelozie? Nu cumva suntem
10.22
Ezec. 22.14
mai tari decât el?

Cugetul nostru și al altuia

23Toate

10.23
Cap. 6.12.
sunt îngăduite, dar nu toate folosesc, toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni
10.24
Rom. 15.1,2Fil. 2.4,21
să nu caute al său, ci fiecare al altuia. 25Mâncați orice
10.25
1 Tim. 4.4
se vinde în măcelărie, necercetând ceva din pricina cugetului. 26Căci al
10.26
Ex. 19.5Deut. 10.14Ps. 24.1
50.12
Domnului este pământul și plinătatea lui. 27Dacă vă va chema la un ospăț cineva dintre necredincioși și voiți să vă duceți, mâncați orice
10.27
Lc. 10.7
vă este pus înainte, necercetând ceva din pricina cugetului. 28Iar dacă vă zice cineva: Aceasta a fost jertfită! nu mâncați, din pricina
10.28
Cap. 8.10, 12.
aceluia care v‐a înștiințat și din pricina cugetului. 29Zic însă: cugetul, nu al tău, ci al altuia; căci pentru ce
10.29
Rom. 14.16
este judecată slobozenia mea de un alt cuget? 30Dacă eu iau parte cu mulțumire, de ce sunt hulit pentru aceea pentru
10.30
Rom. 14.61 Tim. 4.3,4
care eu mulțumesc? 31De aceea
10.31
Col. 3.171 Pet. 4.111 Pet. 4.11
, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți ceva, faceți toate spre slava lui Dumnezeu. 32Nu
10.32
Rom. 14.132 Cor. 6.3
dați prilej de poticnire fie iudeilor fie grecilor fie bisericii
10.32
Fapte. 20.28
lui Dumnezeu, 33după cum și eu
10.33
Rom. 15.2
plac tuturor în toate, necăutând
10.33
Vers. 24.
folosul meu însumi, ci pe al celor mulți ca să fie mântuiți.

11

Ținuta femeii în adunări

111Luați‐vă după mine

11.1
Cap. 4.16.
, după cum și eu m‐am luat după Hristos. 2Și vă laud că în
11.2
Cap. 4.17.
toate vă aduceți aminte de mine și țineți
11.2
Cap. 7.17.
datinele după cum vi le‐am încredințat. 3Dar voiesc să știți că Hristos
11.3
Ef. 5.23
este capul
11.3
Gen. 3.161 Tim. 2.11,121 Pet. 3.1
5.6
oricărui bărbat, iar bărbatul este capul
11.3
In. 14.28Fil. 2.7‐9
femeii și Dumnezeu este capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește
11.4
Cap. 12.10, 28;
având ceva pe cap, necinstește pe capul său. 5Dar orice femeie
11.5
Fapte. 21.9
care se roagă sau prorocește cu capul neînvălit, necinstește pe capul ei; căci este tot atâta ca și cum ar fi rasă
11.5
Deut. 21.12
. 6Căci dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă; iar dacă este rușinos
11.6
Num. 5.18Deut. 22.5
pentru o femeie ca să se tundă sau să se radă, să se învălească. 7Căci un bărbat în adevăr nu trebuie să‐și învălească el capul, fiindcă este
11.7
Gen. 1.26,27
5.1
9.6
chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
11.8
Gen. 2.21,22
bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; 9căci nici n‐a
11.9
Gen. 2.18,21,23
fost făcut bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat; 10de aceea femeia trebuie să
11.10
Gen. 24.65
aibă un semn de stăpânire asupra capului ei din pricina îngerilor
11.10
Ecl. 5.6
. 11Însă
11.11
Gal. 3.28
nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, iar toate
11.12
Rom. 11.36
sunt din Dumnezeu. 13Judecați în voi înșivă: este cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neînvălită? 14Și nu vă învață chiar firea că un bărbat dacă poartă părul lung îi este o necinste? 15Dar o femeie dacă poartă părul lung îi este o slavă. Pentru că părul lung îi este dat drept învălitoare. 16Iar dacă
11.16
1 Tim. 6.4
cineva pare că e iubitor de ceartă, noi n‐avem un astfel de obicei și nici
11.16
Cap. 7.17;
bisericile lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului

17Poruncind însă aceasta, nu vă laud, pentru că nu veniți împreună spre mai bine, ci spre mai rău. 18Căci mai întâi de toate, când veniți împreună în adunare aud

11.18
Cap. 1.10‐12;
că sunt dezbinări între voi și în parte o cred. 19Căci trebuie
11.19
Mat. 18.7Lc. 17.1Fapte. 20.301 Tim. 4.12 Pet. 2.1,2
să fie secte între voi ca
11.19
Lc. 2.351 In. 2.19Deut. 13.3
să se arate între voi cei încuviințați. 20Deci când veniți împreună în același loc, nu este cu putință ca să mâncați cina Domnului: 21Căci când mâncați, fiecare ia mai dinainte cina sa deosebită; și unul este flămând, iar altul
11.21
2 Pet. 2.13Iuda 12
este beat. 22N‐aveți dar case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
11.22
Cap. 10.32.
lui Dumnezeu și dați de rușine
11.22
Iac. 2.6
pe cei ce n‐au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. 23Căci eu am
11.23
Cap. 15.3.
primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum că
11.23
Mat. 26.26Mc. 14.23Lc. 22.19
Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine. 24Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea. 25Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea. 26Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului până
11.26
In. 14.3
21.22Fapte. 1.1115.231 Tes. 4.162 Tes. 1.10Iuda 14Ap. 1.7
va veni el. 27Încât
11.27
Num. 9.10,13In. 6.51,63,64
13.27
cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Dar omul
11.28
2 Cor. 13.5Gal. 6.4
să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul. 30De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm; 31dar dacă
11.31
Ps. 32.51 In. 1.9
ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați; 32dar când suntem
11.32
Ps. 94.12,13Evr. 12.5‐11
judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea. 33Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții. 34Iar dacă cineva este flămând
11.34
Vers. 21.
, să mănânce acasă
11.34
Vers. 22.
; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voi
11.34
Cap. 7.17.
rândui îndată ce voi
11.34
Cap. 4.19.
veni.