Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
10

Pilde din Vechiul Testament

101Căci nu voiesc, fraților, să nu știți că părinții noștri toți erau sub nor

10.1
Ex. 13.21
40.34Num. 9.18
14.14Deut. 1.33Neem. 9.12,19Ps. 78.14
105.39
și toți au trecut prin mare
10.1
Ex. 14.22Num. 33.8Ios. 4.23Ps. 78.13
, 2și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare, 3și toți au mâncat aceeași mâncare
10.3
Ex. 16.15,35Neem. 9.15,20Ps. 78.24
duhovnicească, 4și toți au băut aceeași băutură
10.4
Ex. 17.6Num. 20.11Ps. 78.15
duhovnicească, pentru că beau dintr‐o stâncă duhovnicească ce‐i urma, iar stânca era Hristos. 5Totuși Dumnezeu n‐a avut plăcere în mai mulți dintre ei; căci au
10.5
Num. 14.29,32,35
26.64,65Ps. 106.26Evr. 3.17Iuda 5
fost răsturnați în pustie. 6Și acestea au fost pilde pentru noi ca să nu fim poftitori de rele, cum
10.6
Num. 11.4,33,34Ps. 106.14
au poftit și ei. 7Și
10.7
Vers. 14.
nu fiți închinători la idoli ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul
10.7
Ex. 32.6
a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace. 8Nici să
10.8
Cap. 6.18.
nu curvim cum au curvit unii dintre ei și au
10.8
Num. 25.1,9Ps. 106.29
căzut într‐o singură zi douăzeci și trei de mii. 9Și să nu ispitim pe Domnul, cum au ispitit unii
10.9
Ex. 17.2,7Num. 21.5Deut. 6.16Ps. 78.18,56
95.9
106.14
dintre ei și au
10.9
Num. 21.6
pierit de șerpi. 10Și nu cârtiți, cum au cârtit unii
10.10
Ex. 16.2
17.2Num. 14.2,29
16.41
dintre ei și au
10.10
Num. 14.37
16.49
pierit de pierzătorul
10.10
Ex. 12.232 Sam. 24.161 Cron. 21.15
. 11Și acestea li se întâmplau lor ca pilde, dar au
10.11
Rom. 15.4
fost scrise spre cumințirea noastră, peste care
10.11
Cap. 7.29.
au ajuns sfârșiturile veacurilor. 12Încât cui
10.12
Rom. 11.20
i se pare că stă să ia seama să nu cadă. 13Nu v‐a apucat nicio ispită care să nu fi fost omenească: dar Dumnezeu
10.13
Cap. 1.9.
este credincios, care nu
10.13
Ps. 125.32 Pet. 2.9
va îngădui ca să fiți ispitiți peste ce puteți, ci deodată cu ispita va face
10.13
Ier. 29.11
și ieșirea, ca s‐o puteți răbda.

Despre Cina Domnului

14De aceea, iubiții mei, fugiți

10.14
Vers. 7.2.
de închinarea la idoli. 15Vorbesc ca unor oameni cuminți
10.15
Cap. 8.1.
; judecați voi ce zic. 16Paharul
10.16
Mat. 26.26‐28
binecuvântării pe care‐l binecuvântăm, nu este el o părtășie cu sângele lui Hristos? Pâinea
10.16
Fapte. 2.42,46
pe care o frângem, nu este ea o părtășie cu trupul lui Hristos? 17Pentru că noi
10.17
Rom. 12.5
care suntem mulți suntem o singură pâine, un singur trup; căci toți luăm o parte dintr‐o singură pâine. 18Vedeți pe Israelul
10.18
Rom. 4.12Gal. 6.16
după carne
10.18
Rom. 4.1
9.3,52 Cor. 11.18
; cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare
10.18
Lev. 3.3
7.15
părtași cu altarul? 19Ce spun eu deci? Că
10.19
Cap. 8.4.
ce s‐a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva? 20Ci zic că ce înjunghie Neamurile înjunghie
10.20
Lev. 17.7Deut. 32.17Ps. 106.37Ap. 9.20
dracilor și nu lui Dumnezeu, și nu voiesc ca voi să vă faceți părtași cu dracii. 21Nu
10.21
2 Cor. 6.15,16
puteți bea paharul Domnului și paharul
10.21
Deut. 32.38
dracilor. Nu puteți să luați parte la masa Domnului și la masa dracilor. 22Sau
10.22
Deut. 32.21
întărâtăm pe Domnul la gelozie? Nu cumva suntem
10.22
Ezec. 22.14
mai tari decât el?

Cugetul nostru și al altuia

23Toate

10.23
Cap. 6.12.
sunt îngăduite, dar nu toate folosesc, toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni
10.24
Rom. 15.1,2Fil. 2.4,21
să nu caute al său, ci fiecare al altuia. 25Mâncați orice
10.25
1 Tim. 4.4
se vinde în măcelărie, necercetând ceva din pricina cugetului. 26Căci al
10.26
Ex. 19.5Deut. 10.14Ps. 24.1
50.12
Domnului este pământul și plinătatea lui. 27Dacă vă va chema la un ospăț cineva dintre necredincioși și voiți să vă duceți, mâncați orice
10.27
Lc. 10.7
vă este pus înainte, necercetând ceva din pricina cugetului. 28Iar dacă vă zice cineva: Aceasta a fost jertfită! nu mâncați, din pricina
10.28
Cap. 8.10, 12.
aceluia care v‐a înștiințat și din pricina cugetului. 29Zic însă: cugetul, nu al tău, ci al altuia; căci pentru ce
10.29
Rom. 14.16
este judecată slobozenia mea de un alt cuget? 30Dacă eu iau parte cu mulțumire, de ce sunt hulit pentru aceea pentru
10.30
Rom. 14.61 Tim. 4.3,4
care eu mulțumesc? 31De aceea
10.31
Col. 3.171 Pet. 4.111 Pet. 4.11
, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți ceva, faceți toate spre slava lui Dumnezeu. 32Nu
10.32
Rom. 14.132 Cor. 6.3
dați prilej de poticnire fie iudeilor fie grecilor fie bisericii
10.32
Fapte. 20.28
lui Dumnezeu, 33după cum și eu
10.33
Rom. 15.2
plac tuturor în toate, necăutând
10.33
Vers. 24.
folosul meu însumi, ci pe al celor mulți ca să fie mântuiți.

11

Ținuta femeii în adunări

111Luați‐vă după mine

11.1
Cap. 4.16.
, după cum și eu m‐am luat după Hristos. 2Și vă laud că în
11.2
Cap. 4.17.
toate vă aduceți aminte de mine și țineți
11.2
Cap. 7.17.
datinele după cum vi le‐am încredințat. 3Dar voiesc să știți că Hristos
11.3
Ef. 5.23
este capul
11.3
Gen. 3.161 Tim. 2.11,121 Pet. 3.1
5.6
oricărui bărbat, iar bărbatul este capul
11.3
In. 14.28Fil. 2.7‐9
femeii și Dumnezeu este capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește
11.4
Cap. 12.10, 28;
având ceva pe cap, necinstește pe capul său. 5Dar orice femeie
11.5
Fapte. 21.9
care se roagă sau prorocește cu capul neînvălit, necinstește pe capul ei; căci este tot atâta ca și cum ar fi rasă
11.5
Deut. 21.12
. 6Căci dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă; iar dacă este rușinos
11.6
Num. 5.18Deut. 22.5
pentru o femeie ca să se tundă sau să se radă, să se învălească. 7Căci un bărbat în adevăr nu trebuie să‐și învălească el capul, fiindcă este
11.7
Gen. 1.26,27
5.1
9.6
chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
11.8
Gen. 2.21,22
bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; 9căci nici n‐a
11.9
Gen. 2.18,21,23
fost făcut bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat; 10de aceea femeia trebuie să
11.10
Gen. 24.65
aibă un semn de stăpânire asupra capului ei din pricina îngerilor
11.10
Ecl. 5.6
. 11Însă
11.11
Gal. 3.28
nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, iar toate
11.12
Rom. 11.36
sunt din Dumnezeu. 13Judecați în voi înșivă: este cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neînvălită? 14Și nu vă învață chiar firea că un bărbat dacă poartă părul lung îi este o necinste? 15Dar o femeie dacă poartă părul lung îi este o slavă. Pentru că părul lung îi este dat drept învălitoare. 16Iar dacă
11.16
1 Tim. 6.4
cineva pare că e iubitor de ceartă, noi n‐avem un astfel de obicei și nici
11.16
Cap. 7.17;
bisericile lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului

17Poruncind însă aceasta, nu vă laud, pentru că nu veniți împreună spre mai bine, ci spre mai rău. 18Căci mai întâi de toate, când veniți împreună în adunare aud

11.18
Cap. 1.10‐12;
că sunt dezbinări între voi și în parte o cred. 19Căci trebuie
11.19
Mat. 18.7Lc. 17.1Fapte. 20.301 Tim. 4.12 Pet. 2.1,2
să fie secte între voi ca
11.19
Lc. 2.351 In. 2.19Deut. 13.3
să se arate între voi cei încuviințați. 20Deci când veniți împreună în același loc, nu este cu putință ca să mâncați cina Domnului: 21Căci când mâncați, fiecare ia mai dinainte cina sa deosebită; și unul este flămând, iar altul
11.21
2 Pet. 2.13Iuda 12
este beat. 22N‐aveți dar case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
11.22
Cap. 10.32.
lui Dumnezeu și dați de rușine
11.22
Iac. 2.6
pe cei ce n‐au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. 23Căci eu am
11.23
Cap. 15.3.
primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum că
11.23
Mat. 26.26Mc. 14.23Lc. 22.19
Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine. 24Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea. 25Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea. 26Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului până
11.26
In. 14.3
21.22Fapte. 1.1115.231 Tes. 4.162 Tes. 1.10Iuda 14Ap. 1.7
va veni el. 27Încât
11.27
Num. 9.10,13In. 6.51,63,64
13.27
cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Dar omul
11.28
2 Cor. 13.5Gal. 6.4
să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul. 30De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm; 31dar dacă
11.31
Ps. 32.51 In. 1.9
ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați; 32dar când suntem
11.32
Ps. 94.12,13Evr. 12.5‐11
judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea. 33Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții. 34Iar dacă cineva este flămând
11.34
Vers. 21.
, să mănânce acasă
11.34
Vers. 22.
; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voi
11.34
Cap. 7.17.
rândui îndată ce voi
11.34
Cap. 4.19.
veni.

12

Darurile duhovnicești

121Iar despre

12.1
Cap. 14.1, 37.
cele duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți neștiutori. 2Știți că
12.2
Cap. 6.11.
atunci când erați Neamuri, erați duși spre idolii
12.2
Ps. 115.5
cei muți, ca și cum ați fi fost mânați. 3De aceea vă fac cunoscut că
12.3
Mc. 9.391 In. 4.2‐3
nimeni vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus este anatema! Și nimeni
12.3
Mat. 16.17In. 15.262 Cor. 3.5
nu poate zice: Isus este Domn! decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
12.4
Rom. 12.4Evr. 2.41 Pet. 4.10
însă felurimi de daruri, dar același
12.4
Ef. 1.4
Duh. 5Și sunt
12.5
Rom. 12.6‐8Ef. 4.11
felurimi de slujbe, dar același Domn. 6Și sunt felurimi de lucrări, dar este același Dumnezeu care
12.6
Ef. 1.23
lucrează toate în toți. 7Și
12.7
Rom. 12.6‐8Ef. 4.71 Pet. 4.10,11
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos. 8Căci unuia i se dă prin Duhul un cuvânt
12.8
Cap. 2.6, 7.
de înțelepciune, iar altuia un cuvânt
12.8
Cap. 1.5;
de cunoștiință, după același Duh, 9altuia
12.9
Mat. 17.19,202 Cor. 4.13
credință în același Duh; altuia daruri
12.9
Mc. 16.18Iac. 5.14
de tămăduiri în același Duh; 10altuia
12.10
Vers. 28, 29.
lucrări de minuni; altuia prorocie
12.10
Rom. 12.614.1
; altuia
12.10
Cap. 14.29.
deosebiri de duhuri; altuia felurite
12.10
Fapte. 2.4
10.46
feluri de limbi; altuia tălmăcire de limbi: 11Toate acestea însă le lucrează unul și același Duh împărțind
12.11
Rom. 12.62 Cor. 10.13Ef. 4.7
fiecăruia în parte cum
12.11
In. 3.8Evr. 2.4
voiește.

Mădularele trupului

12Căci după cum

12.12
Rom. 12.4,5Ef. 4.4,16
trupul este unul singur și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un singur trup, tot așa
12.12
Vers. 27.
este și Hristosul. 13Căci într‐un
12.13
Rom. 6.5
singur Duh noi toți am fost botezați ca să fim un singur trup, fie
12.13
Gal. 3.28Ef. 2.13,14,16Col. 3.11
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toți
12.13
In. 6.63
7.37‐39
am fost adăpați dintr‐un singur Duh. 14Căci trupul nu este un singur mădular, ci multe. 15Dacă piciorul va zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 16Și dacă urechea va zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 17Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Și acum Dumnezeu a pus
12.18
Vers. 28.
mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup cum
12.18
Rom. 12.3
a voit el. 19Și dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Și nu poate ochiul să zică mâinii: N‐am trebuință de tine! Sau capul iarăși picioarelor: N‐am trebuință de voi. 22Ci mult mai degrabă, mădularele trupului care par a fi mai slabe, sunt neapărat trebuitoare, 23și pe cele ale trupului care ni se par a fi mai de necinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință, 24iar cele cuviincioase ale noastre n‐au trebuință: ci Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este cinstit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Și voi
12.27
Rom. 12.5Ef. 1.23
4.12
5.23,30Col. 1.24
sunteți trupul lui Hristos și mădularele
12.27
Ef. 5.30
lui fiecare în parte. 28Și Dumnezeu
12.28
Ef. 4.11
a pus pe unii în biserică mai întâi apostoli
12.28
Ef. 2.20
3.5
, al doilea proroci
12.28
Fapte. 13.1Rom. 12.6
, al treilea învățători, apoi minuni
12.28
Vers. 10.
, apoi daruri
12.28
Vers. 9.
de tămăduiri, ajutorări
12.28
Num. 11.17
, cârmuiri
12.28
Rom. 12.81 Tim. 5.17Evr. 13.17,24
, felurite feluri de limbi. 29Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt proroci? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni? 30Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc? 31Râvniți însă
12.31
Cap. 14.1, 39.
darurile mai mari. Și vă și arăt o cale neîntrecută.