Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
11

Ținuta femeii în adunări

111Luați‐vă după mine

11.1
Cap. 4.16.
, după cum și eu m‐am luat după Hristos. 2Și vă laud că în
11.2
Cap. 4.17.
toate vă aduceți aminte de mine și țineți
11.2
Cap. 7.17.
datinele după cum vi le‐am încredințat. 3Dar voiesc să știți că Hristos
11.3
Ef. 5.23
este capul
11.3
Gen. 3.161 Tim. 2.11,121 Pet. 3.1
5.6
oricărui bărbat, iar bărbatul este capul
11.3
In. 14.28Fil. 2.7‐9
femeii și Dumnezeu este capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește
11.4
Cap. 12.10, 28;
având ceva pe cap, necinstește pe capul său. 5Dar orice femeie
11.5
Fapte. 21.9
care se roagă sau prorocește cu capul neînvălit, necinstește pe capul ei; căci este tot atâta ca și cum ar fi rasă
11.5
Deut. 21.12
. 6Căci dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă; iar dacă este rușinos
11.6
Num. 5.18Deut. 22.5
pentru o femeie ca să se tundă sau să se radă, să se învălească. 7Căci un bărbat în adevăr nu trebuie să‐și învălească el capul, fiindcă este
11.7
Gen. 1.26,27
5.1
9.6
chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
11.8
Gen. 2.21,22
bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; 9căci nici n‐a
11.9
Gen. 2.18,21,23
fost făcut bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat; 10de aceea femeia trebuie să
11.10
Gen. 24.65
aibă un semn de stăpânire asupra capului ei din pricina îngerilor
11.10
Ecl. 5.6
. 11Însă
11.11
Gal. 3.28
nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, iar toate
11.12
Rom. 11.36
sunt din Dumnezeu. 13Judecați în voi înșivă: este cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neînvălită? 14Și nu vă învață chiar firea că un bărbat dacă poartă părul lung îi este o necinste? 15Dar o femeie dacă poartă părul lung îi este o slavă. Pentru că părul lung îi este dat drept învălitoare. 16Iar dacă
11.16
1 Tim. 6.4
cineva pare că e iubitor de ceartă, noi n‐avem un astfel de obicei și nici
11.16
Cap. 7.17;
bisericile lui Dumnezeu.

Despre cina Domnului

17Poruncind însă aceasta, nu vă laud, pentru că nu veniți împreună spre mai bine, ci spre mai rău. 18Căci mai întâi de toate, când veniți împreună în adunare aud

11.18
Cap. 1.10‐12;
că sunt dezbinări între voi și în parte o cred. 19Căci trebuie
11.19
Mat. 18.7Lc. 17.1Fapte. 20.301 Tim. 4.12 Pet. 2.1,2
să fie secte între voi ca
11.19
Lc. 2.351 In. 2.19Deut. 13.3
să se arate între voi cei încuviințați. 20Deci când veniți împreună în același loc, nu este cu putință ca să mâncați cina Domnului: 21Căci când mâncați, fiecare ia mai dinainte cina sa deosebită; și unul este flămând, iar altul
11.21
2 Pet. 2.13Iuda 12
este beat. 22N‐aveți dar case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
11.22
Cap. 10.32.
lui Dumnezeu și dați de rușine
11.22
Iac. 2.6
pe cei ce n‐au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. 23Căci eu am
11.23
Cap. 15.3.
primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum că
11.23
Mat. 26.26Mc. 14.23Lc. 22.19
Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine. 24Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea. 25Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea. 26Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului până
11.26
In. 14.3
21.22Fapte. 1.1115.231 Tes. 4.162 Tes. 1.10Iuda 14Ap. 1.7
va veni el. 27Încât
11.27
Num. 9.10,13In. 6.51,63,64
13.27
cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Dar omul
11.28
2 Cor. 13.5Gal. 6.4
să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul. 30De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm; 31dar dacă
11.31
Ps. 32.51 In. 1.9
ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați; 32dar când suntem
11.32
Ps. 94.12,13Evr. 12.5‐11
judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea. 33Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții. 34Iar dacă cineva este flămând
11.34
Vers. 21.
, să mănânce acasă
11.34
Vers. 22.
; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voi
11.34
Cap. 7.17.
rândui îndată ce voi
11.34
Cap. 4.19.
veni.

12

Darurile duhovnicești

121Iar despre

12.1
Cap. 14.1, 37.
cele duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți neștiutori. 2Știți că
12.2
Cap. 6.11.
atunci când erați Neamuri, erați duși spre idolii
12.2
Ps. 115.5
cei muți, ca și cum ați fi fost mânați. 3De aceea vă fac cunoscut că
12.3
Mc. 9.391 In. 4.2‐3
nimeni vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus este anatema! Și nimeni
12.3
Mat. 16.17In. 15.262 Cor. 3.5
nu poate zice: Isus este Domn! decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
12.4
Rom. 12.4Evr. 2.41 Pet. 4.10
însă felurimi de daruri, dar același
12.4
Ef. 1.4
Duh. 5Și sunt
12.5
Rom. 12.6‐8Ef. 4.11
felurimi de slujbe, dar același Domn. 6Și sunt felurimi de lucrări, dar este același Dumnezeu care
12.6
Ef. 1.23
lucrează toate în toți. 7Și
12.7
Rom. 12.6‐8Ef. 4.71 Pet. 4.10,11
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos. 8Căci unuia i se dă prin Duhul un cuvânt
12.8
Cap. 2.6, 7.
de înțelepciune, iar altuia un cuvânt
12.8
Cap. 1.5;
de cunoștiință, după același Duh, 9altuia
12.9
Mat. 17.19,202 Cor. 4.13
credință în același Duh; altuia daruri
12.9
Mc. 16.18Iac. 5.14
de tămăduiri în același Duh; 10altuia
12.10
Vers. 28, 29.
lucrări de minuni; altuia prorocie
12.10
Rom. 12.614.1
; altuia
12.10
Cap. 14.29.
deosebiri de duhuri; altuia felurite
12.10
Fapte. 2.4
10.46
feluri de limbi; altuia tălmăcire de limbi: 11Toate acestea însă le lucrează unul și același Duh împărțind
12.11
Rom. 12.62 Cor. 10.13Ef. 4.7
fiecăruia în parte cum
12.11
In. 3.8Evr. 2.4
voiește.

Mădularele trupului

12Căci după cum

12.12
Rom. 12.4,5Ef. 4.4,16
trupul este unul singur și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un singur trup, tot așa
12.12
Vers. 27.
este și Hristosul. 13Căci într‐un
12.13
Rom. 6.5
singur Duh noi toți am fost botezați ca să fim un singur trup, fie
12.13
Gal. 3.28Ef. 2.13,14,16Col. 3.11
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toți
12.13
In. 6.63
7.37‐39
am fost adăpați dintr‐un singur Duh. 14Căci trupul nu este un singur mădular, ci multe. 15Dacă piciorul va zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 16Și dacă urechea va zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 17Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Și acum Dumnezeu a pus
12.18
Vers. 28.
mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup cum
12.18
Rom. 12.3
a voit el. 19Și dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Și nu poate ochiul să zică mâinii: N‐am trebuință de tine! Sau capul iarăși picioarelor: N‐am trebuință de voi. 22Ci mult mai degrabă, mădularele trupului care par a fi mai slabe, sunt neapărat trebuitoare, 23și pe cele ale trupului care ni se par a fi mai de necinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință, 24iar cele cuviincioase ale noastre n‐au trebuință: ci Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este cinstit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Și voi
12.27
Rom. 12.5Ef. 1.23
4.12
5.23,30Col. 1.24
sunteți trupul lui Hristos și mădularele
12.27
Ef. 5.30
lui fiecare în parte. 28Și Dumnezeu
12.28
Ef. 4.11
a pus pe unii în biserică mai întâi apostoli
12.28
Ef. 2.20
3.5
, al doilea proroci
12.28
Fapte. 13.1Rom. 12.6
, al treilea învățători, apoi minuni
12.28
Vers. 10.
, apoi daruri
12.28
Vers. 9.
de tămăduiri, ajutorări
12.28
Num. 11.17
, cârmuiri
12.28
Rom. 12.81 Tim. 5.17Evr. 13.17,24
, felurite feluri de limbi. 29Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt proroci? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni? 30Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc? 31Râvniți însă
12.31
Cap. 14.1, 39.
darurile mai mari. Și vă și arăt o cale neîntrecută.

13

Iubirea

131Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și dacă am un dar de prorocie

13.2
Cap. 12.8‐10, 28;
și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât
13.2
Mat. 17.20Mc. 11.23Lc. 17.6
să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3Și dacă
13.3
Mat. 6.1,2
voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4Iubirea
13.4
Prov. 10.121 Pet. 4.8
este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5nu se poartă necuviincios, nu
13.5
Cap. 10.24.
caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6nu
13.6
Ps. 10.3Rom. 1.32
se bucură de nedreptate, ci se
13.6
2 In. 4
bucură împreună cu adevărul; 7suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate
13.7
Rom. 15.1Gal. 6.22 Tim. 2.24
. 8Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9Căci
13.9
Cap. 8.2.
cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12Căci acum vedem
13.12
2 Cor. 3.18
5.7Fil. 3.12
printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față
13.12
Mat. 18.101 In. 3.2
în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.