Ținuta femeii în adunări
111Luați‐vă după mine
, după cum și eu m‐am luat după Hristos. 2Și vă laud că în
toate vă aduceți aminte de mine și țineți
datinele după cum vi le‐am încredințat. 3Dar voiesc să știți că Hristos
este capul
5.6
oricărui bărbat, iar bărbatul este capul
femeii și Dumnezeu este capul lui Hristos. 4Orice bărbat care se roagă sau prorocește
având ceva pe cap, necinstește pe capul său. 5Dar orice femeie
care se roagă sau prorocește cu capul neînvălit, necinstește pe capul ei; căci este tot atâta ca și cum ar fi rasă
. 6Căci dacă o femeie nu se învălește, să se și tundă; iar dacă este rușinos
pentru o femeie ca să se tundă sau să se radă, să se învălească. 7Căci un bărbat în adevăr nu trebuie să‐și învălească el capul, fiindcă este
5.1
9.6
chipul și slava lui Dumnezeu; dar femeia este slava bărbatului. 8Căci nu
bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat; 9căci nici n‐a
fost făcut bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat; 10de aceea femeia trebuie să
aibă un semn de stăpânire asupra capului ei din pricina îngerilor
. 11Însă
nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie, în Domnul. 12Căci după cum femeia este din bărbat, tot așa și bărbatul prin femeie, iar toate
sunt din Dumnezeu. 13Judecați în voi înșivă: este cuviincios oare ca o femeie să se roage lui Dumnezeu neînvălită? 14Și nu vă învață chiar firea că un bărbat dacă poartă părul lung îi este o necinste? 15Dar o femeie dacă poartă părul lung îi este o slavă. Pentru că părul lung îi este dat drept învălitoare. 16Iar dacă
cineva pare că e iubitor de ceartă, noi n‐avem un astfel de obicei și nici
bisericile lui Dumnezeu.
Despre cina Domnului
17Poruncind însă aceasta, nu vă laud, pentru că nu veniți împreună spre mai bine, ci spre mai rău. 18Căci mai întâi de toate, când veniți împreună în adunare aud
că sunt dezbinări între voi și în parte o cred. 19Căci trebuie
să fie secte între voi ca
să se arate între voi cei încuviințați. 20Deci când veniți împreună în același loc, nu este cu putință ca să mâncați cina Domnului: 21Căci când mâncați, fiecare ia mai dinainte cina sa deosebită; și unul este flămând, iar altul
este beat. 22N‐aveți dar case ca să mâncați și să beți? Sau disprețuiți biserica
lui Dumnezeu și dați de rușine
pe cei ce n‐au? Ce să vă zic? Să vă laud? În aceasta nu vă laud. 23Căci eu am
primit de la Domnul ceea ce v‐am și dat, cum că
Domnul Isus în noaptea când era dat prins a luat pâine. 24Și după ce a mulțumit, a frânt‐o și a zis: Acesta este trupul meu, care este pentru voi, faceți aceasta spre pomenirea mea. 25Asemenea și paharul după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu; faceți aceasta ori de câte ori îl beți, spre pomenirea mea. 26Pentru că de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul acesta vestiți moartea Domnului până
21.22Fapte. 1.1115.231 Tes. 4.162 Tes. 1.10Iuda 14Ap. 1.7
va veni el. 27Încât
13.27
cine mănâncă pâinea sau bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat de trupul și sângele Domnului. 28Dar omul
să se cerce pe sine însuși și astfel să mănânce din pâine și să bea din pahar. 29Căci cine mănâncă și bea, își mănâncă și bea judecata dacă nu deosebește trupul. 30De aceea mulți între voi sunt slabi și bolnavi și destui dorm; 31dar dacă
ne‐am judeca pe noi înșine, n‐am fi judecați; 32dar când suntem
judecați, suntem cumințiți de Domnul ca să nu fim osândiți cu lumea. 33Încât, frații mei, când veniți împreună ca să mâncați, așteptați‐vă unii pe alții. 34Iar dacă cineva este flămând
, să mănânce acasă
; ca să nu veniți împreună spre judecată. Celelalte le voi
rândui îndată ce voi
veni.
Darurile duhovnicești
121Iar despre
cele duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți neștiutori. 2Știți că
atunci când erați Neamuri, erați duși spre idolii
cei muți, ca și cum ați fi fost mânați. 3De aceea vă fac cunoscut că
nimeni vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus este anatema! Și nimeni
nu poate zice: Isus este Domn! decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
însă felurimi de daruri, dar același
Duh. 5Și sunt
felurimi de slujbe, dar același Domn. 6Și sunt felurimi de lucrări, dar este același Dumnezeu care
lucrează toate în toți. 7Și
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos. 8Căci unuia i se dă prin Duhul un cuvânt
de înțelepciune, iar altuia un cuvânt
de cunoștiință, după același Duh, 9altuia
credință în același Duh; altuia daruri
de tămăduiri în același Duh; 10altuia
lucrări de minuni; altuia prorocie
; altuia
deosebiri de duhuri; altuia felurite
10.46
feluri de limbi; altuia tălmăcire de limbi: 11Toate acestea însă le lucrează unul și același Duh împărțind
fiecăruia în parte cum
voiește.
Mădularele trupului
12Căci după cum
trupul este unul singur și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un singur trup, tot așa
este și Hristosul. 13Căci într‐un
singur Duh noi toți am fost botezați ca să fim un singur trup, fie
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toți
7.37‐39
am fost adăpați dintr‐un singur Duh. 14Căci trupul nu este un singur mădular, ci multe. 15Dacă piciorul va zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 16Și dacă urechea va zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 17Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Și acum Dumnezeu a pus
mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup cum
a voit el. 19Și dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Și nu poate ochiul să zică mâinii: N‐am trebuință de tine! Sau capul iarăși picioarelor: N‐am trebuință de voi. 22Ci mult mai degrabă, mădularele trupului care par a fi mai slabe, sunt neapărat trebuitoare, 23și pe cele ale trupului care ni se par a fi mai de necinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință, 24iar cele cuviincioase ale noastre n‐au trebuință: ci Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este cinstit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Și voi
4.12
5.23,30Col. 1.24
sunteți trupul lui Hristos și mădularele
lui fiecare în parte. 28Și Dumnezeu
a pus pe unii în biserică mai întâi apostoli
3.5
, al doilea proroci
, al treilea învățători, apoi minuni
, apoi daruri
de tămăduiri, ajutorări
, cârmuiri
, felurite feluri de limbi. 29Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt proroci? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni? 30Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc? 31Râvniți însă
darurile mai mari. Și vă și arăt o cale neîntrecută.
Iubirea
131Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și dacă am un dar de prorocie
și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât
să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3Și dacă
voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4Iubirea
este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5nu se poartă necuviincios, nu
caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6nu
se bucură de nedreptate, ci se
bucură împreună cu adevărul; 7suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate
. 8Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9Căci
cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12Căci acum vedem
5.7Fil. 3.12
printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față
în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.