Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
12

Darurile duhovnicești

121Iar despre

12.1
Cap. 14.1, 37.
cele duhovnicești, fraților, nu voiesc să fiți neștiutori. 2Știți că
12.2
Cap. 6.11.
atunci când erați Neamuri, erați duși spre idolii
12.2
Ps. 115.5
cei muți, ca și cum ați fi fost mânați. 3De aceea vă fac cunoscut că
12.3
Mc. 9.391 In. 4.2‐3
nimeni vorbind prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Isus este anatema! Și nimeni
12.3
Mat. 16.17In. 15.262 Cor. 3.5
nu poate zice: Isus este Domn! decât prin Duhul Sfânt. 4Sunt
12.4
Rom. 12.4Evr. 2.41 Pet. 4.10
însă felurimi de daruri, dar același
12.4
Ef. 1.4
Duh. 5Și sunt
12.5
Rom. 12.6‐8Ef. 4.11
felurimi de slujbe, dar același Domn. 6Și sunt felurimi de lucrări, dar este același Dumnezeu care
12.6
Ef. 1.23
lucrează toate în toți. 7Și
12.7
Rom. 12.6‐8Ef. 4.71 Pet. 4.10,11
fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos. 8Căci unuia i se dă prin Duhul un cuvânt
12.8
Cap. 2.6, 7.
de înțelepciune, iar altuia un cuvânt
12.8
Cap. 1.5;
de cunoștiință, după același Duh, 9altuia
12.9
Mat. 17.19,202 Cor. 4.13
credință în același Duh; altuia daruri
12.9
Mc. 16.18Iac. 5.14
de tămăduiri în același Duh; 10altuia
12.10
Vers. 28, 29.
lucrări de minuni; altuia prorocie
12.10
Rom. 12.614.1
; altuia
12.10
Cap. 14.29.
deosebiri de duhuri; altuia felurite
12.10
Fapte. 2.4
10.46
feluri de limbi; altuia tălmăcire de limbi: 11Toate acestea însă le lucrează unul și același Duh împărțind
12.11
Rom. 12.62 Cor. 10.13Ef. 4.7
fiecăruia în parte cum
12.11
In. 3.8Evr. 2.4
voiește.

Mădularele trupului

12Căci după cum

12.12
Rom. 12.4,5Ef. 4.4,16
trupul este unul singur și are multe mădulare și toate mădularele trupului, deși sunt multe, sunt un singur trup, tot așa
12.12
Vers. 27.
este și Hristosul. 13Căci într‐un
12.13
Rom. 6.5
singur Duh noi toți am fost botezați ca să fim un singur trup, fie
12.13
Gal. 3.28Ef. 2.13,14,16Col. 3.11
iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; și toți
12.13
In. 6.63
7.37‐39
am fost adăpați dintr‐un singur Duh. 14Căci trupul nu este un singur mădular, ci multe. 15Dacă piciorul va zice: Pentru că nu sunt mână, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 16Și dacă urechea va zice: Pentru că nu sunt ochi, nu sunt din trup! — nu pentru aceasta nu este din trup. 17Dacă tot trupul ar fi un ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18Și acum Dumnezeu a pus
12.18
Vers. 28.
mădularele, pe fiecare dintre ele, în trup cum
12.18
Rom. 12.3
a voit el. 19Și dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? 20Dar acum sunt multe mădulare, dar un singur trup. 21Și nu poate ochiul să zică mâinii: N‐am trebuință de tine! Sau capul iarăși picioarelor: N‐am trebuință de voi. 22Ci mult mai degrabă, mădularele trupului care par a fi mai slabe, sunt neapărat trebuitoare, 23și pe cele ale trupului care ni se par a fi mai de necinste le îmbrăcăm cu mai multă cinste; și cele necuviincioase ale noastre au mai multă bunăcuviință, 24iar cele cuviincioase ale noastre n‐au trebuință: ci Dumnezeu a întocmit trupul dând mai multă cinste celui căruia îi lipsește, 25ca să nu fie dezbinare în trup, ci ca mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună; și dacă este cinstit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27Și voi
12.27
Rom. 12.5Ef. 1.23
4.12
5.23,30Col. 1.24
sunteți trupul lui Hristos și mădularele
12.27
Ef. 5.30
lui fiecare în parte. 28Și Dumnezeu
12.28
Ef. 4.11
a pus pe unii în biserică mai întâi apostoli
12.28
Ef. 2.20
3.5
, al doilea proroci
12.28
Fapte. 13.1Rom. 12.6
, al treilea învățători, apoi minuni
12.28
Vers. 10.
, apoi daruri
12.28
Vers. 9.
de tămăduiri, ajutorări
12.28
Num. 11.17
, cârmuiri
12.28
Rom. 12.81 Tim. 5.17Evr. 13.17,24
, felurite feluri de limbi. 29Oare toți sunt apostoli? Oare toți sunt proroci? Oare toți sunt învățători? Oare toți fac minuni? 30Oare toți au daruri de tămăduiri? Oare toți vorbesc în limbi? Oare toți tălmăcesc? 31Râvniți însă
12.31
Cap. 14.1, 39.
darurile mai mari. Și vă și arăt o cale neîntrecută.

13

Iubirea

131Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și dacă am un dar de prorocie

13.2
Cap. 12.8‐10, 28;
și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât
13.2
Mat. 17.20Mc. 11.23Lc. 17.6
să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3Și dacă
13.3
Mat. 6.1,2
voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4Iubirea
13.4
Prov. 10.121 Pet. 4.8
este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5nu se poartă necuviincios, nu
13.5
Cap. 10.24.
caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6nu
13.6
Ps. 10.3Rom. 1.32
se bucură de nedreptate, ci se
13.6
2 In. 4
bucură împreună cu adevărul; 7suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate
13.7
Rom. 15.1Gal. 6.22 Tim. 2.24
. 8Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9Căci
13.9
Cap. 8.2.
cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12Căci acum vedem
13.12
2 Cor. 3.18
5.7Fil. 3.12
printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față
13.12
Mat. 18.101 In. 3.2
în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.

14

Darul limbilor și al prorociei

141Urmăriți

14.1
Cap. 12.31.
iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar
14.1
Num. 11.25,29
mai ales să prorociți. 2Pentru că cine vorbește
14.2
Fapte. 2.4
10.46
în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine. 3Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere. 4Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica. 5Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire. 6Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire
14.6
Vers. 26.
sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură? 7Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa? 8Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? 9Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt. 10Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles. 11Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine. 12Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii. 13De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească. 14Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare. 15Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
14.15
Ef. 5.19Col. 3.16
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
14.15
Ps. 47.7
mintea. 16Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la
14.16
Cap. 11.24.
mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici? 17Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit. 18Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20Fraților
14.20
Ps. 131.2Mat. 11.25
18.3
19.14Rom. 6.1,19Ef. 4.14Evr. 5.12,13
, nu fiți copii la minte, ci fiți prunci
14.20
Mat. 18.31 Pet. 2.2
în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă. 21În
14.21
In. 10.34
lege este scris
14.21
Is. 28.11,12
: În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul. 22Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn, nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor
14.23
Fapte. 2.13
zice oare că sunteți nebuni? 24Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți, 25cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind
14.25
Is. 45.14Zah. 8.23
: Cu adevărat Dumnezeu este între voi. 26Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură
14.26
Vers. 6. Cap. 12.8‐10.
, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate
14.26
Cap. 12.7.
să fie spre zidire. 27Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească. 28Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu. 29Și prorocii să vorbească doi sau trei și
14.29
Cap. 12.10.
ceilalți să judece. 30Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel
14.30
1 Tes. 5.19,20
dintâi să tacă. 31Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați. 32Și duhurile
14.32
1 In. 4.1
prorocilor sunt supuse prorocilor. 33Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca
14.33
Cap. 11.16.
în toate bisericile sfinților. 34Femeile
14.34
1 Tim. 2.11,12
să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să
14.34
Cap. 11.3.
fie supuse, după cum zice și legea
14.34
Gen. 3.16
. 35Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el? 37Dacă
14.37
2 Cor. 10.71 In. 4.6
i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului. 38Dar dacă nu știe cineva, să nu știe. 39Astfel, frații mei, râvniți
14.39
Cap. 12.31.
prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi. 40Dar toate
14.40
Vers. 33.
să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.