Iubirea
131Dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar n‐am iubire, m‐am făcut aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. 2Și dacă am un dar de prorocie
și știu toate tainele și toată cunoștința și dacă am toată credința încât
să strămut munți, dar n‐am iubire, nu sunt nimic. 3Și dacă
voi da de mâncare la săraci toată averea mea, și dacă voi da trupul meu ca să fie ars, dar n‐am iubire, nimic nu‐mi folosește. 4Iubirea
este îndelung‐răbdătoare, iubirea este plină de bunătate, iubirea nu pizmuiește, iubirea nu este lăudăroasă, nu se îngâmfă, 5nu se poartă necuviincios, nu
caută ale sale, nu se întărâtă la mânie, nu pune în socoteală răul, 6nu
se bucură de nedreptate, ci se
bucură împreună cu adevărul; 7suferă toate, crede toate, nădăjduiește toate, rabdă toate
. 8Iubirea niciodată nu piere; dar fie prorocii, ele vor fi desființate; fie limbi, ele vor înceta; fie cunoștință, ea va fi desființată. 9Căci
cunoaștem în parte și prorocim în parte. 10Dar când va veni ce este desăvârșit, ce este în parte va fi desființat. 11Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeam ca un copil, îmi dam cu părerea ca un copil; când m‐am făcut bărbat, am desființat cele ale copilului. 12Căci acum vedem
5.7Fil. 3.12
printr‐o oglindă, întunecat; dar atunci față
în față; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, după cum și eu am fost cunoscut deplin. 13Și acum rămân aceste trei: credința, nădejdea, iubirea; iar cea mai mare dintre acestea este iubirea.
Darul limbilor și al prorociei
141Urmăriți
iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar
mai ales să prorociți. 2Pentru că cine vorbește
10.46
în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine. 3Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere. 4Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica. 5Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire. 6Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire
sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură? 7Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa? 8Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? 9Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt. 10Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles. 11Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine. 12Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii. 13De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească. 14Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare. 15Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la
mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici? 17Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit. 18Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20Fraților
18.3
19.14Rom. 6.1,19Ef. 4.14Evr. 5.12,13
, nu fiți copii la minte, ci fiți prunci
în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă. 21În
lege este scris
: În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul. 22Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn, nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor
zice oare că sunteți nebuni? 24Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți, 25cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind
: Cu adevărat Dumnezeu este între voi. 26Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură
, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate
să fie spre zidire. 27Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească. 28Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu. 29Și prorocii să vorbească doi sau trei și
ceilalți să judece. 30Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel
dintâi să tacă. 31Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați. 32Și duhurile
prorocilor sunt supuse prorocilor. 33Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca
în toate bisericile sfinților. 34Femeile
să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să
fie supuse, după cum zice și legea
. 35Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el? 37Dacă
i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului. 38Dar dacă nu știe cineva, să nu știe. 39Astfel, frații mei, râvniți
prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi. 40Dar toate
să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.
Învierea și arătările lui Hristos
151Vă fac cunoscut, fraților, evanghelia pe care
v‐am binevestit‐o, pe care ați primit‐o
, în care și stați, 2prin
care și sunteți mântuiți, dacă țineți cu tărie cuvântul cu care v‐am binevestit, afară numai dacă în zadar ați
crezut. 3Căci v‐am
dat mai întâi ceea ce
am și primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre potrivit
26.231 Pet. 1.11
2.24
scripturilor. 4și că a fost înmormântat și că a înviat a treia zi potrivit scripturilor
16.10Is. 53.10Osea 6.2Lc. 24.26,46Fapte. 2.25‐31
13.33‐35
26.22,231 Pet. 1.11
, 5și
că s‐a arătat lui Chifa, după aceea celor
doisprezece. 6În urmă s‐a arătat deodată la peste cinci sute de frați, dintre care cel mai mulți rămân până acum, iar unii au adormit. 7După aceea s‐a arătat lui Iacov, în urmă tuturor
apostolilor. 8Iar la urma
22.14,18
tuturor, ca unei stârpituri. mi s‐a arătat și mie. 9Căci eu sunt cel mai
mic dintre apostoli, ca unul care nu sunt destoinic să fiu numit apostol, pentru că am
9.1Gal. 1.13Fil. 3.61 Tim. 1.13
prigonit biserica lui Dumnezeu. 10Însă prin
harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt: și harul său față de mine nu s‐a făcut zadarnic, ci am
12.11
muncit mai mult decât ei toți: dar
nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11Deci fie eu, fie ei, noi așa propovăduim și voi așa ați crezut.
Însemnătatea învierii lui Hristos
12Iar dacă se propovăduiește că Hristos a fost sculat dintre cei morți, cum zic unii între voi că nu este o înviere a morților? 13Iar dacă nu este o înviere a morților, nici
Hristos n‐a fost sculat: 14Iar dacă Hristos n‐a fost sculat, propovăduirea noastră este zadarnică și credința voastră este zadarnică și ea; 15dar suntem aflați și martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am mărturisit
4.10,33
13.30
împotriva lui Dumnezeu, că a sculat pe Hristos pe care nu l‐a sculat, dacă cu adevărat morții nu se scoală. 16Căci dacă morții nu se scoală, nici Hristos n‐a fost sculat; 17și dacă Hristos n‐a fost sculat, zadarnică este credința voastră, sunteți încă
în păcatele voastre. 18Deci și cei adormiți în Hristos sunt pierduți. 19Dacă
numai în viața aceasta am nădăjduit în Hristos, suntem mai de plâns decât toți oamenii. 20Acum însă Hristos
a fost sculat dintre cei morți, pârga
celor adormiți. 21Căci deoarece
prin om este moartea, prin
om este și învierea morților. 22Căci după cum în Adam toți mor, astfel și în Hristos toți vor fi făcuți vii. 23Dar fiecare
în ceata sa: pârga este Hristos, apoi cei ce sunt ai lui Hristos la venirea sa, 24după aceea vine sfârșitul, când el va da lui Dumnezeu și Tatăl Împărăția
, când va fi desființat orice domnie și orice stăpânire și putere. 25Căci trebuie ca el să împărățească până
10.13
va pune pe toți vrăjmașii săi sub picioarele sale. 26Cel din urmă vrăjmaș
care va fi desființat este moartea. 27Căci El a
supus toate sub picioarele lui. Iar când zice că toate au fost supuse, este vădit că afară de Cel ce i‐a supus toate. 28Iar când
îi va supune toate, atunci
și Fiul însuși va fi supus Celui ce i‐a supus toate, ca Dumnezeu să fie toate în toți. 29Altfel ce vor face cei ce sunt botezați pentru cei morți? Dacă morții nu se scoală nicidecum, pentru ce mai sunt botezați pentru ei? 30Pentru ce
suntem și noi în primejdie în fiecare ceas? 31Pe lauda
voastră, fraților, pe care o am în Hristos Isus Domnul nostru, eu
11.23
mor în fiecare zi. 32Dacă după felul oamenilor m‐am
luptat cu fiarele în Efes, care‐mi este folosul? Dacă morții nu se scoală, să
56.12Lc. 12.19
mâncăm și să bem, căci mâine vom muri. 33Nu vă amăgiți: tovărășiile
rele strică obiceiurile bune. 34Treziți‐vă
, cum e drept, și nu păcătuiți; căci
unii n‐au nicio cunoștință de Dumnezeu, spre
rușinea voastră o spun.
Cum vor învia morții
35Dar va zice cineva: Cum
se scoală morții? Și cu ce fel de trup vin ei? 36Nechibzuitule, tu ce
semeni nu este făcut viu dacă nu moare de tot; 37și ce semeni, nu semeni trupul care are să fie, ci un grăunte gol, cum se nimerește, de grâu sau de ceva din celelalte semințe. 38Iar Dumnezeu îi dă un trup după cum a voit și fiecăreia dintre semințe trupul ei. 39Nu orice carne este aceeași carne; ci alta este cea de oameni și alta carnea de dobitoace și alta carnea de păsări și alta de pești. 40Și sunt și trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este slava celor cerești și alta a celor pământești. 41Alta este slava soarelui și alta slava lunii și alta slava stelelor; căci stea se deosebește de stea în slavă. 42Astfel
este și învierea morților. Este semănat în putrezire, se scoală în neputrezire; 43este
semănat în necinste, se scoală în slavă; este semănat în slăbiciune, se scoală în putere; 44este semănat trup sufletesc, se scoală trup duhovnicesc; dacă este un trup sufletesc este și unul duhovnicesc. 45Astfel și este scris: Cel dintâi om Adam s‐a făcut
un suflet viu; cel din urmă Adam
, un duh
6.33,39,40,54,57Fil. 3.21Col. 3.4
dătător de viață. 46Dar nu cel duhovnicesc este întâi, ci cel sufletesc, după aceea cel duhovnicesc. 47Cel dintâi om
este din pământ
3.19
, țărână, al doilea om este din
cer. 48Cum este cel ce este țărână, astfel sunt și cei ce sunt țărână, și cum
este cel ceresc astfel sunt și cei cerești. 49Și după cum
am purtat chipul celui ce este țărână, vom
4.11Fil. 3.211 In. 3.2
purta și chipul celui ceresc. 50Însă zic aceasta, fraților: carnea
și sângele nu pot să moștenească Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moștenește neputrezirea. 51Iată, vă spun o taină; nu
toți vom adormi, dar
toți vom fi schimbați, 52într‐o clipă, într‐o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță
; căci trâmbița va suna și morții se vor scula fără putrezire și noi vom fi schimbați. 53Căci trebuie ca acest trup
supus putrezirii să îmbrace neputrezirea și muritorul acesta să îmbrace nemurirea. 54Dar când trupul acesta supus putrezirii va îmbrăca neputrezirea și muritorul acesta va îmbrăca nemurirea, atunci se va întâmpla cuvântul care este scris: Moartea
a fost înghițită în biruință. 55Unde îți este, moarte
, biruința? Unde îți este, moarte, boldul? 56Boldul morții este păcatul și puterea
5.13
7.5,13
păcatului este legea. 57Dar
mulțumită fie lui Dumnezeu, care ne dă biruința
prin Domnul nostru Isus Hristos. 58De aceea
, frații mei iubiți, fiți nemișcați, neclintiți, prisosind totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că
osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.
