Darul limbilor și al prorociei
141Urmăriți
iubirea și râvniți la cele duhovnicești, dar
mai ales să prorociți. 2Pentru că cine vorbește
10.46
în limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu înțelege; ci în duhul vorbește taine. 3Dar cine prorocește vorbește oamenilor zidire și îndemn și mângâiere. 4Cine vorbește în limbă se zidește pe sine însuși, dar cine prorocește zidește biserica. 5Doresc ca voi toți să vorbiți în limbi, dar mai mult să prorociți: și cine prorocește este mai mare decât cine vorbește în limbi, afară numai dacă tălmăcește, ca biserica să capete zidire. 6Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperire
sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură? 7Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa? 8Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război? 9Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt. 10Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles. 11Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine. 12Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii. 13De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească. 14Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare. 15Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi
cânta cu duhul, dar voi cânta și cu
mintea. 16Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin la
mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici? 17Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit. 18Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți. 19Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă. 20Fraților
18.3
19.14Rom. 6.1,19Ef. 4.14Evr. 5.12,13
, nu fiți copii la minte, ci fiți prunci
în privința răutății, dar la minte fiți în plină vârstă. 21În
lege este scris
: În alte limbi și prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, și nici așa nu mă vor asculta, zice Domnul. 22Încât limbile sunt ca semn, nu credincioșilor, ci necredincioșilor; iar prorocia este ca semn, nu pentru necredincioși, ci pentru credincioși. 23Dacă deci biserica întreagă se va aduna în același loc și toți vorbesc în limbi și vor intra de cei de rând sau necredincioși, nu vor
zice oare că sunteți nebuni? 24Iar dacă toți vor proroci, și va intra vreun necredincios sau unul de rând, el este încredințat de toți, el este judecat de toți, 25cele ascunse ale inimii sale se fac învederate; și așa va cădea pe fața lui și se va închina lui Dumnezeu, vestind
: Cu adevărat Dumnezeu este între voi. 26Ce este deci, fraților? Când veniți împreună, fiecare are un psalm, are o învățătură
, are o descoperire, are o limbă, are o tălmăcire. Toate
să fie spre zidire. 27Dacă vorbește cineva în limbă, să fie doi sau cel mult câte trei și pe rând: și unul să tălmăcească. 28Dar dacă nu este tâlmaci, să tacă în biserică și să‐și vorbească sieși și lui Dumnezeu. 29Și prorocii să vorbească doi sau trei și
ceilalți să judece. 30Dar dacă se va face o descoperire altuia care stă jos, cel
dintâi să tacă. 31Căci puteți toți să prorociți câte unul, ca toți să se învețe și toți să fie îndemnați. 32Și duhurile
prorocilor sunt supuse prorocilor. 33Căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii; ca
în toate bisericile sfinților. 34Femeile
să tacă în biserici; căci nu li se dă voie să vorbească, ci să
fie supuse, după cum zice și legea
. 35Iar dacă voiesc să învețe ceva să întrebe acasă pe bărbații lor; căci este rușine pentru o femeie să vorbească în biserică. 36Ce? de la voi a ieșit Cuvântul lui Dumnezeu? sau numai la voi a ajuns el? 37Dacă
i se pare cuiva că este proroc sau duhovnicesc, să cunoască bine că cele ce vă scriu sunt o poruncă a Domnului. 38Dar dacă nu știe cineva, să nu știe. 39Astfel, frații mei, râvniți
prorocirea și nu împiedicați vorbirea în limbi. 40Dar toate
să se facă cu bunăcuviință și cu rânduială.