Propovăduirea lui Pavel
21Și eu, când am venit la voi, fraților, n‐am
venit cu revărsare de cuvânt sau înțelepciune ca să vă vestesc
taina lui Dumnezeu. 2Căci n‐am judecat să știu ceva între voi decât
pe Isus Hristos și pe acesta răstignit. 3Și eu am
fost la voi în
10.1,10
11.30
12.5,9Gal. 4.13
slăbiciune și în temere și în multă frică. 4Și vorbirea mea și lucrul propovăduit de mine nu
era în cuvinte înduplecătoare ale înțelepciunii, ci
în dovedirea Duhului și a puterii, 5pentru ca credința voastră să nu fie în înțelepciune omenească, ci în puterea
6.7
lui Dumnezeu.
Înțelepciunea creștină
6Și noi vorbim înțelepciune între cei desăvârșiți
, dar înțelepciune
nu a veacului acestuia, nici a stăpânitorilor veacului acestuia care
au să fie desființați. 7Ci vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu într‐o taină care a fost ascunsă, pe care
Dumnezeu a rânduit‐o mai înainte de veacuri spre slava noastră; 8pe care
nimeni dintre stăpânitorii veacului acestuia n‐a cunoscut‐o (căci dacă
ar fi cunoscut‐o, n‐ar fi răstignit pe Domnul slavei:) 9Dar după cum este scris: Cele ce
ochiul n‐a văzut și urechea n‐a auzit și la inimă de om nu s‐au suit, sunt cele ce a pregătit Dumnezeu celor ce‐l iubesc, 10dar nouă Dumnezeu ni
16.17In. 14.26
16.131 In. 2.27
le‐a descoperit prin Duhul; căci Duhul cercetează toate, chiar și cele adânci ale lui Dumnezeu. 11Căci cine dintre oameni știe cele ale omului
27.19Ier. 17.9
decât duhul omului care este în el? Tot așa
nimeni nu cunoaște cele ale lui Dumnezeu decât Duhul lui Dumnezeu. 12Și noi am primit nu duhul lumii, ci Duhul
care este de la Dumnezeu ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu, 13pe care le și vorbim
nu în cuvinte învățate de la înțelepciune omenească, ci învățate de la Duhul, unind cele duhovnicești cu cele duhovnicești. 14Dar
omul sufletesc nu primește cele ale Duhului lui Dumnezeu: căci
ele sunt o nebunie pentru el și
nu poate să le cunoască, fiindcă se judecă duhovnicește. 15Iar cel duhovnicesc
judecă toate, dar el însuși nu este judecat de nimeni. 16Căci
cine a cunoscut gândul Domnului ca să‐l învețe? Dar noi
avem gândul lui Hristos.
Dezbinările din Corint
31Și eu, fraților, n‐am putut să vă vorbesc ca unora duhovnicești
, ci ca unora firești,
ca unor prunci
în Hristos. 2V‐am hrănit cu lapte
, nu cu bucate; căci
nu le puteați suferi încă. Căci nici acum nu puteți încă. 3Căci tot firești sunteți. Căci când
între voi este gelozie și ceartă și dezbinări, nu sunteți oare firești și umblați după felul omului? 4Căci când unul zice: Eu
sunt al lui Pavel. Iar altul: Eu sunt al lui Apolo, nu sunteți voi oameni? 5Deci ce este Apolo? Și ce este Pavel? Slujitori
prin care ați crezut, și după cum
a dat fiecăruia Domnul. 6Eu
15.12 Cor. 10.14,15
am sădit, Apolo
19.1
a udat, dar
Dumezeu a făcut să crească. 7Astfel nici
cel ce sădește este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu care face să crească. 8Cel ce sădește și cel ce udă tot una sunt; dar
22.12
fiecare își va lua răsplata potrivit muncii sale. 9Căci
suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu; voi sunteți pământul arat al lui Dumnezeu, zidirea
lui Dumnezeu.
Încercarea focului
10După
12.3
harul lui Dumnezeu care mi‐a fost dat, ca un meșter zidar înțelept eu am pus temelia
și altul zidește deasupra. Dar fiecare
să ia seama cum zidește deasupra. 11Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea
pusă, care
este Isus Hristos. 12Iar dacă cineva zidește deasupra pe temelie aur, argint, pietre de preț, lemne, fân, trestie, 13lucrul fiecăruia
se va arăta: pentru că ziua îl va face cunoscut, căci se descoperă
4.12
în foc
și focul însuși va încerca ce fel este lucrul fiecăruia. 14Dacă lucrul cuiva, pe care‐l va zidi deasupra, va rămâne, va
lua o răsplată; 15iar dacă lucrul cuiva va fi ars de tot, el va fi păgubit, dar el însuși va fi mântuit, însă așa
ca prin foc.
Templul lui Dumnezeu
16Nu
știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17Dacă strică cineva Templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt și așa sunteți voi. 18Nimeni
să nu se amăgească pe sine însuși; dacă i se pare cuiva că este înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept. 19Căci
înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Căci este scris: Cel ce
prinde cu mâna pe înțelepți în viclenia lor. 20Și iarăși: Domnul
cunoaște gândurile înțelepților că sunt deșerte. 21De aceea nimeni
să nu se laude în oameni; căci toate sunt ale voastre. 22Fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lume, fie viață, fie moarte, fie cele de față, fie cele viitoare, toate
sunt ale voastre, 23iar
voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.
Ce sunt apostolii
41Așa să ne socotească pe noi omul: ca
slujitori ai lui Hristos și ca economi
ai tainelor lui Dumnezeu. 2Aici însă ce se cere unor economi este ca omul să fie găsit credincios. 3Dar pentru mine este ceva foarte neînsemnat ca să fiu judecat de voi sau de vreo judecată omenească: da, nici eu nu mă judec pe mine însumi. 4Căci nu cunosc nimic împotriva mea însumi, dar
143.2Prov. 21.2Rom. 3.20
4.2
nu prin aceasta sunt îndreptățit; cel ce mă judecă este Domnul. 5De aceea
14.4,10,13Ap. 20.12
nu judecați nimic mai înainte de vreme, până nu va veni Domnul, care
va și da la lumină cele ascunse ale întunericului și va face cunoscut sfaturile inimilor: și atunci
fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu. 6Dar acestea
3.4
, fraților, le‐am strămutat la mine însumi și la Apolo pentru voi, ca
să învățați în noi să
nu treceți peste cele ce sunt scrise, ca să nu vă făliți unul cu câte unul împotriva celuilalt. 7Căci cine te deosebește? Și ce
ai, ce n‐ai primit? Iar dacă ai primit, pentru ce te lauzi ca și cum n‐ai fi primit?
Priveliștea apostolilor
8Acum sunteți și sătui; acum v‐ați
și îmbogățit; fără noi ați și domnit; și dacă ați fi domnit măcar, ca să domnim și noi împreună cu voi! 9Căci, mi se pare, Dumnezeu ne‐a arătat pe noi apostolii ca pe cei din urmă, ca pe niște
6.6
osândiți la moarte, pentru că
suntem făcuți o priveliște lumii, atât îngerilor, cât și oamenilor. 10Noi
suntem nebuni
26.243.182 Reg. 9.11
pentru Hristos; iar voi sunteți cuminți în Hristos! noi
suntem neputincioși, iar voi tari! voi în slavă, iar noi în dispreț. 11Până
11.23‐27Fil. 4.12
în ceasul de acum și flămânzim și însetăm și suntem goi
și suntem bătuți
cu pumnii și suntem fără locuință statornică. 12Și ne
20.341 Tes. 2.92 Tes. 3.81 Tim. 4.10
ostenim lucrând cu mâinile noastre; înfruntați
23.34Fapte. 7.60Rom. 12.14,201 Pet. 2.23
3.9
, binecuvântăm; prigoniți, suferim. 13Vorbiți de rău, ne rugăm; am ajuns ca
gunoaiele lumii, lepădătura tuturor până acum. 14Nu ca să vă rușinez scriu acestea, ci mustrându‐vă ca
pe copiii mei iubiți. 15Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în
Hristos, nu aveți însă mulți părinți; căci eu v‐am născut în Hristos Isus prin evanghelie. 16Deci vă îndemn, luați‐vă după
mine. 17Pentru aceasta chiar v‐am trimis pe Timotei
, care
este copilul meu iubit și credincios în Domnul. El vă va aduce aminte
căile mele cele în Hristos, după cum îi învăț
pretutindene în
orice biserică.
Împărăția lui Dumnezeu
18Dar unii
s‐au fălit ca și cum n‐aș veni la voi. 19Dar
voi veni în curând la voi, dacă va voi Domnul
, și voi cunoaște nu vorba celor ce s‐au fălit, ci puterea lor; 20căci Împărăția
lui Dumnezeu nu este în vorbă, ci în putere. 21Ce voiți? Să vin la voi cu
13.10
o nuia, sau cu iubire și un duh de blândețe?
