Despre căsătorie
71Iar despre cele ce mi‐ați scris, bine
este pentru om să n‐atingă femeie. 2Dar din pricina curvarilor fiecare bărbat să‐și aibă nevasta sa și fiecare femeie să‐și aibă bărbatul ei. 3Bărbatul
să dea nevestei ce‐i datorește, asemenea și nevasta bărbatului. 4Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul; asemenea și bărbatul nu este stăpân pe trupul lui, ci nevasta. 5Nu
vă lipsiți unul de altul, afară numai dacă este din învoială pentru o vreme cuvenită, ca să vă îndeletniciți cu rugăciunea, și iarăși să fiți la un loc, ca să
nu vă ispitească Satana din pricina neînfrânării voastre. 6Iar aceasta o zic ca îngăduință, nu
ca o poruncă. 7Totuși aș
vrea ca toți oamenii să fie ca
mine însumi; dar
fiecare are darul său de la Dumnezeu, unul într‐un fel, iar altul într‐altul. 8Iar celor necăsătoriți și văduvelor le zic: este bine
pentru ei dacă vor rămâne ca și mine. 9Dar dacă
nu se înfrânează, să se căsătorească: căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă. 10Iar celor căsătoriti le poruncesc nu
eu, ci Domnul: Nevasta
19.6,9Mc. 10.11,12Lc. 16.18
să nu se despartă de bărbat 11(iar și dacă e despărțită să rămână necăsătorită sau să fie împăcată cu bărbatul ei); și bărbatul să nu‐și lase nevasta.
Despărțirea între soții credincioși și cei necredincioși
12Iar celorlalți le zic eu, nu
Domnul: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea se învoiește să locuiească cu el, să n‐o lase. 13Și dacă vreo femeie are un bărbat necredincios și el se învoiește să locuiească cu ea, să nu‐și lase bărbatul. 14Căci bărbatul necredincios este sfințit în nevasta sa și nevasta necredincioasă este sfințită în fratele; altfel copiii voștri ar
fi necurați, dar acum sunt sfinți. 15Totuși dacă necredinciosul se desparte, să se despartă; fratele sau sora nu este robit în unele ca acestea. Ci Dumnezeu ne‐a chemat în
14.19Evr. 12.14
pace. 16Căci ce știi tu, nevastă, dacă vei mântui
pe bărbatul tău? Sau ce știi tu bărbate, dacă vei mântui pe nevastă‐ta?
Fiecare la locul lui
17Decât numai cum a împărțit fiecăruia Domnul, cum a chemat Dumnezeu pe fiecare, așa să umble. Și așa
rânduiesc eu în toate bisericile. 18A fost cineva chemat tăiat împrejur? Să nu se facă netăiat împrejur. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se facă tăiat împrejur
. 19Tăierea împrejur
6.15
nu este nimic și netăierea împrejur nu este nimic, ci
3.24
ținerea poruncilor lui Dumnezeu. 20Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat. 21Ai fost chemat rob? Nu‐ți fie grijă; ci și dacă poți să ajungi slobod, folosește‐te mai degrabă. 22Căci robul chemat în Domnul este un
slobozit al Domnului; asemenea și cel slobod care a fost chemat este rob
al lui Hristos. 23Voi ați fost cumpărați cu
preț, nu vă faceți robi ai oamenilor. 24Fraților, fiecare
să rămână la Dumnezeu în aceea ce a fost chemat.
Despre fetele fecioare
25Iar despre fecioare n‐am
poruncă de la Domnul, dar îmi dau o părere ca unul care
a căpătat milă de la Domnul ca să fie
credincios. 26Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia de acum, adică este
bine pentru om să fie așa cum este. 27Ești legat cu nevastă? Nu căuta dezlegare. Ești dezlegat de nevastă? Nu căuta nevastă. 28Dar și dacă te‐ai însura, n‐ai păcătuit; și fecioara dacă se mărită, n‐a păcătuit: dar unii ca aceștia vor avea necaz în carne și eu aș vrea să vă cruț. 29Dar zic aceasta
, fraților, vremea este scurtă de tot: de aici înainte și cei ce au neveste să fie ca și cum n‐ar avea, 30și cei ce plâng ca și cum n‐ar plânge, și cei ce se bucură ca și cum nu s‐ar bucura, și cei ce cumpără ca și cum n‐ar stăpâni, 31și cei ce se folosesc de lume ca și cum nu s‐ar
folosi din plin; căci
4.141 Pet. 1.24
1.7In. 2.17
înfățișarea lumii acesteia trece. 32Și voiesc ca să fiți fără griji. Cel
neînsurat se îngrijește de cele ale Domnului, cum să placă Domnului; 33dar cel ce este însurat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă nevestei sale. 34Și este o deosebire și între nevastă și fecioară: cea nemăritată se
îngrijește de cele ale Domnului ca să fie sfântă și cu trupul și cu duhul; iar cea care s‐a măritat îngrijește de cele ale lumii, cum să placă bărbatului ei. 35Și aceasta o zic spre folosul vostru chiar, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este cuviincios și ca să slujiți Domnului fără împărțire. 36Iar dacă socotește cineva că se poartă urât față de fecioara sa, dacă este trecută de floarea vârstei sale și dacă trebuie să fie astfel, să facă ce voiește; nu păcătuiește — să se căsătorească. 37Cine stă însă nemișcat în inima sa, neavând nevoie, ci are stăpânire peste voința sa, și a judecat aceasta în inima sa ca să țină pe fecioară‐sa, bine va face. 38Astfel
și cel ce mărită pe fecioară‐sa face bine, și cel ce n‐o mărită mai bine va face. 39Nevasta
este legată câtă vreme trăiește bărbatul ei; iar dacă bărbatul a adormit, este slobodă să se mărite cu cine voiește, numai în
Domnul. 40Dar, după
părerea mea, mai fericită este dacă rămâne așa cum este; și mi se pare
că și eu am Duhul lui Dumnezeu.