Carnea rămasă de la jertfe
81Iar despre
cele înjunghiate idolilor, știm că toți avem cunoștință
. Cunoștința
îngâmfă, dar dragostea zidește. 2Dacă
i se pare cuiva că a cunoscut ceva, n‐a cunoscut încă după cum trebuie să cunoască. 3Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, acela este
cunoscut de el. 4Deci despre mâncarea celor înjunghiate idolilor știm că un idol
nu este nimic în lume și
6.4Is. 44.8Mc. 12.29Ef. 4.61 Tim. 2.5
că nu este alt Dumnezeu decât numai Unul singur. 5Căci și dacă sunt așa‐ziși
dumnezei fie în cer, fie pe pământ, ca și cum ar fi mulți dumnezei și mulți domni, 6totuși pentru noi
este un singur Dumnezeu: Tatăl, din
care sunt toate și noi pentru el; și un
singur Domn, Isus Hristos, prin
care sunt toate și noi prin el. 7Dar nu în toți este cunoștința aceasta; ci unii în cugetul pe care‐l au până acum despre idol mănâncă din ele ca fiind înjunghiate idolului și cugetul lor fiind slab se întinează
. 8Iar o mâncare
nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu; nici dacă nu vom mânca, n‐avem lipsă, nici dacă vom mânca, nu prisosim. 9Luați însă seama
ca nu cumva această slobozenie a voastră să fie o piatră de poticnire
pentru cei slabi. 10Căci dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, șezând la masă în templu de idoli, oare cugetul
lui, dacă el este slab, nu va fi îmbărbătat ca să mănânce cele înjunghiate idolului? 11Căci prin
cunoștința ta piere cel slab, fratele pentru care a murit Hristos. 12Și astfel
, păcătuind împotriva fraților și vătămând cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13Chiar de aceea, dacă
o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca în veac carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.
Dreptul lucrătorului creștin
91Nu
13.2
26.72 Cor. 12.12Gal. 2.7,81 Tim. 2.72 Tim. 1.11
sunt eu slobod? Nu
18.9
22.14,18
23.11
sunt eu apostol? N‐am văzut eu oare pe Isus, Domnul nostru? Nu
sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2Dacă altora nu sunt apostol, totuși măcar vouă vă sunt; căci voi sunteți pecetea
12.12
apostoliei mele în Domnul. 3Aceasta este apărarea mea către cei ce mă iau în cercetare. 4Nu avem
noi oare drept să mâncăm și să bem? 5Nu avem noi oare drept să ducem încoace și încolo o soră ca nevastă, ca și ceilalți apostoli și frați
ai Domnului și Chifa
? 6Sau numai eu și Barnaba n‐avem
drept să nu lucrăm? 7Cine slujește
6.122 Tim. 2.3
4.7
vreodată ca ostaș cu plată de la sine însuși? Cine sădește
o vie și nu mănâncă rodul ei? Sau cine păstorește
o turmă și nu mănâncă din laptele turmei? 8Vorbesc eu oare acestea ca om sau nu cumva spune și legea acestea? 9Căci în legea lui Moise este scris
: Nu lega gura boului care treieră. Oare de boi îi este grijă lui Dumnezeu? 10Sau zice înadins pentru noi? Da, căci pentru noi s‐a scris că cel ce
ară trebuie să are în nădejde și cel ce treieră, să treiere în nădejdea că va avea parte. 11Dacă
noi v‐am semănat cele duhovnicești, mare lucru este dacă vom secera cele firești ale voastre? 12Dacă alții au parte de acest drept asupra voastră, nu mai degrabă noi? Dar
nu ne‐am folosit de dreptul acesta, ci suferim toate ca
să nu punem vreo piedică evangheliei lui Hristos. 13Nu
7.6Num. 5.9,10
18.8‐20Deut. 10.9
18.1
știți că cei ce lucrează cele sfinte mănâncă din cele din Templu? Cei ce stăruiesc la altar își au partea lor cu altarul? 14Tot așa a rânduit și Domnul
pentru
cei ce vestesc evanghelia: să trăiască din evanghelie.
Pavel nu s‐a folosit de dreptul lui
15Dar eu nu m‐am
folosit de nimic din acestea. Și n‐am scris acestea ca să se facă așa cu mine: căci este bine
pentru mine mai degrabă să mor, decât să‐mi zădărnicească cineva pricina mea de laudă. 16Căci dacă vestesc evanghelia, n‐am pricină de laudă; căci o neapărată trebuință
este asupra mea, și vai de mine dacă nu vestesc evanghelia. 17Căci dacă fac aceasta de bunăvoie, am
o răsplată; dar dacă nu de bunăvoie, o economie
îmi este încredințată. 18Deci care‐mi este răsplata? Ca
vestind evanghelia să fac evanghelia lipsită de cheltuială, ca să nu
mă folosesc din plin de dreptul meu în evanghelie. 19Căci deși sunt slobod
față de toți, m‐am făcut pe mine însumi rob tuturor
, ca
să câștig pe mai mulți. 20Și m‐am făcut iudeilor
18.18
21.23
ca iudeu, ca să câștig pe iudei; celor de sub lege, ca sub lege, nefiind însumi sub lege, ca să câștig pe cei de sub lege; 21celor
ce n‐au legea
, ca neavând eu legea (nu că sunt fără
lege față de Dumnezeu, ci supus legii lui Hristos) ca să câștig pe cei fără lege. 22M‐am făcut slab celor
slabi, ca să câștig pe cei slabi; m‐am făcut tuturor
toate ca
oricum să mântuiesc pe unii. 23Și fac toate pentru evanghelie ca să mă fac împreună părtaș al ei.
Felul de luptă al lui Pavel
24Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare, toți aleargă, dar unul singur ia premiul? Tot așa
5.7Fil. 2.16
3.142 Tim. 4.7Evr. 12.1
alergați ca să‐l dobândiți. 25Însă orice luptător
4.7
la joc se înfrânează de toate. Ei deci, ca să ia o cunună putrezitoare, dar noi una neputrezitoare
5.4Ap. 2.10
3.11
. 26Eu acum alerg așa nu ca
pe neștiute; mă lupt cu pumnul așa, nu ca și cum aș bate văzduhul. 27
Ci‐mi învinețesc trupul cu pumnul și mi‐l târăsc ca pe un rob
, ca nu cumva, după ce am fost crainic altora, eu însumi să mă fac neprimit.
Pilde din Vechiul Testament
101Căci nu voiesc, fraților, să nu știți că părinții noștri toți erau sub nor
40.34Num. 9.18
14.14Deut. 1.33Neem. 9.12,19Ps. 78.14
105.39
și toți au trecut prin mare
, 2și toți au fost botezați pentru Moise în nor și în mare, 3și toți au mâncat aceeași mâncare
duhovnicească, 4și toți au băut aceeași băutură
duhovnicească, pentru că beau dintr‐o stâncă duhovnicească ce‐i urma, iar stânca era Hristos. 5Totuși Dumnezeu n‐a avut plăcere în mai mulți dintre ei; căci au
26.64,65Ps. 106.26Evr. 3.17Iuda 5
fost răsturnați în pustie. 6Și acestea au fost pilde pentru noi ca să nu fim poftitori de rele, cum
au poftit și ei. 7Și
nu fiți închinători la idoli ca unii dintre ei, după cum este scris: Poporul
a șezut să mănânce și să bea și s‐au sculat să joace. 8Nici să
nu curvim cum au curvit unii dintre ei și au
căzut într‐o singură zi douăzeci și trei de mii. 9Și să nu ispitim pe Domnul, cum au ispitit unii
95.9
106.14
dintre ei și au
pierit de șerpi. 10Și nu cârtiți, cum au cârtit unii
17.2Num. 14.2,29
16.41
dintre ei și au
16.49
pierit de pierzătorul
. 11Și acestea li se întâmplau lor ca pilde, dar au
fost scrise spre cumințirea noastră, peste care
au ajuns sfârșiturile veacurilor. 12Încât cui
i se pare că stă să ia seama să nu cadă. 13Nu v‐a apucat nicio ispită care să nu fi fost omenească: dar Dumnezeu
este credincios, care nu
va îngădui ca să fiți ispitiți peste ce puteți, ci deodată cu ispita va face
și ieșirea, ca s‐o puteți răbda.
Despre Cina Domnului
14De aceea, iubiții mei, fugiți
de închinarea la idoli. 15Vorbesc ca unor oameni cuminți
; judecați voi ce zic. 16Paharul
binecuvântării pe care‐l binecuvântăm, nu este el o părtășie cu sângele lui Hristos? Pâinea
pe care o frângem, nu este ea o părtășie cu trupul lui Hristos? 17Pentru că noi
care suntem mulți suntem o singură pâine, un singur trup; căci toți luăm o parte dintr‐o singură pâine. 18Vedeți pe Israelul
după carne
9.3,52 Cor. 11.18
; cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare
7.15
părtași cu altarul? 19Ce spun eu deci? Că
ce s‐a înjunghiat pentru idoli este ceva? Sau că idolul este ceva? 20Ci zic că ce înjunghie Neamurile înjunghie
dracilor și nu lui Dumnezeu, și nu voiesc ca voi să vă faceți părtași cu dracii. 21Nu
puteți bea paharul Domnului și paharul
dracilor. Nu puteți să luați parte la masa Domnului și la masa dracilor. 22Sau
întărâtăm pe Domnul la gelozie? Nu cumva suntem
mai tari decât el?
Cugetul nostru și al altuia
23Toate
sunt îngăduite, dar nu toate folosesc, toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24Nimeni
să nu caute al său, ci fiecare al altuia. 25Mâncați orice
se vinde în măcelărie, necercetând ceva din pricina cugetului. 26Căci al
50.12
Domnului este pământul și plinătatea lui. 27Dacă vă va chema la un ospăț cineva dintre necredincioși și voiți să vă duceți, mâncați orice
vă este pus înainte, necercetând ceva din pricina cugetului. 28Iar dacă vă zice cineva: Aceasta a fost jertfită! nu mâncați, din pricina
aceluia care v‐a înștiințat și din pricina cugetului. 29Zic însă: cugetul, nu al tău, ci al altuia; căci pentru ce
este judecată slobozenia mea de un alt cuget? 30Dacă eu iau parte cu mulțumire, de ce sunt hulit pentru aceea pentru
care eu mulțumesc? 31De aceea
, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți ceva, faceți toate spre slava lui Dumnezeu. 32Nu
dați prilej de poticnire fie iudeilor fie grecilor fie bisericii
lui Dumnezeu, 33după cum și eu
plac tuturor în toate, necăutând
folosul meu însumi, ci pe al celor mulți ca să fie mântuiți.
