Femeile străine ale lui Solomon
111Și împăratul
Solomon a iubit
multe femei străine pe lângă fata lui Faraon: femei de moabiți, amoniți, edomiți, sidonieni, hetiți, 2din popoarele despre care Domnul zisese copiilor lui Israel: Să nu intrați
la ele și ele să nu intre la voi; ele v‐ar abate negreșit inima după dumnezii lor. Solomon s‐a lipit de ele din iubire. 3Și avea șapte sute de neveste domnițe și trei sute de țiitoare și nevestele lui i‐au abătut inima. 4Și a fost așa: când a îmbătrânit Solomon, nevestele
lui i‐au abătut inima după alți dumnezei și inima
lui n‐a fost desăvârșită cu Domnul Dumnezeul său, ca inima
lui David, tatăl său. 5Și Solomon a umblat după Astartea
, zeița sidonienilor, și după Milcom, urâciunea amoniților. 6Și Solomon a făcut rău înaintea Domnului și n‐a umblat deplin după Domnul ca David, tatăl său. 7Atunci
Solomon a zidit o înălțime
lui Chemoș
, urâciunea Moabului, pe dealul care este în fața Ierusalimului, și lui Moloh, urâciunea copiilor lui Amon. 8Și așa a făcut pentru toate nevestele sale străine care ardeau tămâie și jertfeau dumnezeilor lor. 9Și Domnul s‐a mâniat pe Solomon fiindcă i se abătuse inima
de la Domnul Dumnezeul lui Israel, care i se arătase
de două ori, 10și‐i poruncise
cu privire la lucrul acesta să nu meargă nicidecum după alți dumnezei dar n‐a păzit ce‐i poruncise Domnul. 11Și Domnul a zis lui Solomon: Fiindcă ai făcut aceasta și n‐ai ținut legământul meu și așezămintele mele pe care ți le‐am poruncit, voi rupe
negreșit împărăția de la tine și o voi da slujitorului tău. 12Dar n‐o voi face în zilele tale, pentru David, tatăl tău: o voi rupe din mâna fiului tău. 13Numai, nu voi
rupe toată împărăția: voi da o seminție
fiului tău, pentru David, robul meu, și pentru Ierusalim pe
care l‐am ales.
Vrăjmașii lui Solomon
14Și Domnul
a ridicat un potrivnic lui Solomon, pe Hadad, Edomitul; el era din sămânța împăratului în Edom. 15Și a fost așa: Când era David în Edom și Ioab, mai marele oastei, se suise să înmormânteze pe cei uciși și lovise
orice parte bărbătească în Edom
; 16(căci șase luni a șezut acolo Ioab cu tot Israelul până a stârpit toată partea bărbătească din Edom), 17atunci Hadad a fugit, el și câțiva edomiți din slujitorii tatălui său cu el, ca să meargă în Egipt; Hadad era încă un copil mic. 18Și s‐au sculat din Madian și au venit la Paran și au luat cu ei oameni din Paran și au venit în Egipt la Faraon, împăratul Egiptului, care i‐a dat o casă și i‐a rânduit merinde și i‐a dat pământ. 19Și Hadad a aflat mare trecere în ochii lui Faraon și el i‐a dat de nevastă pe sora nevestei sale, pe sora împărătesei Tahpenes. 20Și sora Tahpenesei i‐a născut pe Ghenubat, fiul său; și Tahpenes l‐a înțărcat în casa lui Faraon și Ghenubat era în casa lui Faraon între fiii lui Faraon. 21Și Hadad a auzit
în Egipt că David a adormit cu părinții săi și că Ioab, mai marele oastei, a murit și Hadad a zis lui Faraon: Dă‐mi drumul să mă duc în țara mea. 22Și Faraon i‐a zis: Dar ce‐ți lipsește la mine de, iată, dorești să te duci în țara ta? Și el a zis: Nimic; dar oricum, dă‐mi drumul. 23Și Dumnezeu i‐a mai ridicat un potrivnic, pe Rezon, fiul lui Eliada, care fugise de la domnul său Hadadezer
, împăratul din Țoba. 24Și el a adunat la sine bărbați și s‐a făcut mai marele unei cete când
10.8,18
a ucis David pe cei din Țoba; și au mers la Damasc și au locuit acolo și au domnit la Damasc. 25Și el a fost potrivnic lui Israel în toate zilele lui Solomon, pe lângă răul pe care l‐a făcut Hadad: și s‐a necăjit pe Israel și a domnit în Siria.
Prorocul Ahia vestește lui Ieroboam dezbinarea
26Și Ieroboam
, fiul lui Nebat, un Efratit din Țereda, slujitorul lui Solomon, și numele mamei sale era Țerua, o femeie văduvă, și‐a ridicat și el mâna împotriva împăratului. 27Și acesta a fost cuvântul pentru care și‐a ridicat
el mâna împotriva împăratului: Solomon
zidea Milo și înfunda spărtura cetății lui David, tatăl său. 28Și bărbatul Ieroboam era tare și viteaz. Și Solomon a văzut pe tânăr că era muncitor și l‐a pus peste toată sarcina casei lui Iosif. 29Și a fost așa: în vremea aceea, Ieroboam a ieșit din Ierusalim și prorocul Ahia
, Silonitul, l‐a aflat pe cale, și era învelit cu un veșmânt nou și erau numai ei amândoi pe câmp. 30Și Ahia a apucat veșmântul cel nou, care era pe el, și l‐a rupt
24.5
în douăsprezece bucăți. 31Și a zis lui Ieroboam: Ia‐ți zece bucăți, căci așa zice
Domnul Dumnezeul lui Israel: Iată voi rupe împărăția din mâna lui Solomon și‐ți voi da zece seminții; 32dar el va avea o seminție pentru robul meu David și pentru Ierusalim, cetatea pe care am ales‐o din toate semințiile lui Israel. 33Fiindcă
m‐au părăsit și s‐au închinat Astarteei, zeița sidonienilor, lui Chemoș, dumnezeul moabiților, lui Milcom, dumnezeul copiilor lui Amon, și n‐au umblat în căile mele, ca să facă ce este drept în ochii mei, și păzind așezămintele mele și judecățile mele, ca David, tatăl său. 34Dar nu voi lua toată împărăția din mâna lui, căci îl voi ținea domn în toate zilele vieții lui, pentru David, robul meu, pe care l‐am ales, fiindcă a păzit poruncile mele și așezămintele mele. 35Dar
voi lua împărăția din mâna fiului său și ți‐o voi da ție, adică zece seminții. 36Iar fiului său îi voi da o seminție ca David
, robul meu, să aibă pururea o lumină înaintea mea în Ierusalim, cetatea pe care mi‐am ales‐o ca să‐mi pun numele acolo. 37Și te voi lua și vei domni peste tot ce‐ți va dori sufletul și vei fi împărat peste Israel. 38Și va fi așa: dacă vei asculta de tot ce‐ți voi porunci și vei umbla în căile mele, și vei face ce este drept în ochii mei, păzind așezămintele mele și poruncile mele, cum a făcut David, robul meu, atunci voi fi
cu tine, și‐ți voi
zidi o casă statornică, cum am zidit lui David și‐ți voi da ție pe Israel. 39Și voi smeri sămânța lui David din pricina aceasta dar nu pentru totdeauna. 40Și Solomon a căutat să omoare pe Ieroboam. Și Ieroboam s‐a sculat și a fugit în Egipt la Șișac, împăratul Egiptului, și a fost în Egipt până la moartea lui Solomon.
Moartea lui Solomon
41Și celelalte
fapte ale lui Solomon și tot ce a făcut el și înțelepciunea lui, oare nu sunt scrise în Cartea Faptelor lui Solomon? 42Și zilele cât a domnit Solomon în Ierusalim peste tot Israelul au fost patruzeci de ani
. 43Și Solomon a adormit
cu părinții săi și a fost înmormântat în cetatea lui David, tatăl său, și Roboam
, fiul său, a domnit în locul său.
Dezbinarea împărăției
121Și Roboam
s‐a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să‐l facă împărat. 2Și a fost așa: când a auzit Ieroboam
, fiul lui Nebat, el era încă în Egipt
, căci fugise de fața împăratului Solomon, și Ieroboam locuia în Egipt, 3au trimis și l‐au chemat și Ieroboam și toată obștea lui Israel au venit și au vorbit lui Roboam, zicând: 4Tatăl tău ne‐a îngreuiat jugul
și acum tu ușurează robia aspră a tatălui tău și jugul lui cel greu pe care l‐a pus asupra noastră; și îți vom sluji. 5Și el le‐a zis: Duceți‐vă încă trei zile și întoarceți‐vă la mine. Și poporul s‐a dus. 6Și împăratul Roboam s‐a sfătuit cu bătrânii care stătuseră înaintea lui Solomon, tatăl său, pe când trăia el, zicând: Cum sfătuiți voi să răspund poporului acestuia? 7Și ei i‐au vorbit, zicând: Dacă
vei fi astăzi un slujitor al poporului acestuia și le vei sluji și le vei răspunde și le vei vorbi cuvinte bune, ei vor fi slujitorii tăi în veac. 8Dar el a părăsit sfatul bătrânilor, pe care i l‐au dat și s‐a sfătuit cu tinerii care crescuseră cu el, care stăteau înaintea lui. 9Și le‐a zis: Cum sfătuiți voi să răspundem poporului acestuia care mi‐a vorbit, zicând: Ușurează jugul, pe care l‐a pus tatăl tău asupra noastră? 10Și tinerii, care crescuseră cu el, i‐au vorbit zicând: Așa să zici poporului acestuia care ți‐a vorbit, zicând: Tatăl tău ne‐a îngreuiat jugul dar tu ușurează‐ni‐l; așa să le zici: Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu. 11Și acum dacă tatăl meu a pus asupra voastră un jug greu, eu voi adăuga la jugul vostru: tatăl meu v‐a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane. 12Și Ieroboam și tot poporul au venit la Roboam a treia zi cum spusese împăratul, zicând: Întoarceți‐vă la mine a treia zi. 13Și împăratul a răspuns aspru poporului și a părăsit sfatul bătrânilor pe care i‐l dăduseră. 14Și le‐a vorbit după sfatul tinerilor, zicând: Tatăl meu va îngreuiat jugul, dar eu voi adăuga la jugul vostru; tatăl meu v‐a pedepsit cu bice dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane. 15Și împăratul n‐a ascultat de popor, căci fusese rânduit
de la Demnul, ca să se adeverească cuvântul său pe care‐l vorbise
Domnul prin Ahia, Silonitul, lui Ieroboam, fiul lui Nebat. 16Și tot Israelul a văzut că împăratul nu i‐a ascultat și poporul a răspuns împăratului zicând: Ce
parte avem noi în David? N‐avem nici o moștenire în fiul lui Isai; la corturile tale, Israele. Acum, vezi de casa ta, Davide. Și Israel s‐a dus la corturile sale. 17Cât pentru copiii lui Israel
, care locuiau în cetățile lui Iuda, Roboam a domnit peste ei. 18Și împăratul Roboam a
trimis pe Adoram, care era peste oamenii de corvoadă și tot Israelul l‐a ucis cu pietre și a murit. Și împăratul Roboam s‐a grăbit să se suie în carul său ca să fugă la Ierusalim. 19Și Israel s‐a răzvrătit
împotriva casei lui David până în ziua de astăzi. 20Și a fost așa: Când a auzit tot Israelul că Ieroboam s‐a întors, au trimis și l‐au chemat la adunare și l‐au făcut împărat peste tot Israelul; nimeni n‐a urmat casa lui David, decât singură
seminția lui Iuda. 21Și Roboam
a venit la Ierusalim și a adunat toată casa lui Iuda și seminția lui Beniamin: o sută optzeci de mii de oameni luptători aleși ca să se lupte cu casa lui Israel și să aducă împărăția iarăși la Roboam, fiul lui Solomon. 22Și cuvântul
lui Dumnezeu a fost către Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 23Vorbește lui Roboam, fiul lui Solomon, împăratul lui Iuda, și la toată casa lui Iuda și Beniamin, și celuilalt popor zicând: 24Așa zice Domnul: Nu vă suiți și nu vă luptați cu frații voștri, copiii lui Israel. Întorceți‐vă fiecare om la casa lui, căci de la mine
este lucrul acesta. Și au ascultat de cuvântul Domnului și s‐au întors să plece, după cuvântul Domnului.
Cei doi viței de aur
25Și Ieroboam a zidit Sihemul
în ținutul muntos al lui Efraim și a locuit în el și a ieșit de acolo și a zidit
Penuelul. 26Și Ieroboam a zis în inima sa: Acum împărăția se va întoarce la casa lui David. 27Dacă poporul acesta se va
sui să aducă jertfe în casa Domnului în Ierusalim, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda, și mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, împăratul lui Iuda. 28Și împăratul s‐a sfătuit și a făcut
17.16
doi viței de aur. Și le‐a zis: Prea mult este pentru voi să vă suiți în Ierusalim: iată
dumnezeii tăi, Israele, care te‐au scos din țara Egiptului. 29Și a pus pe unul în Betel
, și pe altul l‐a pus în Dan. 30Și lucrul acesta a fost un păcat
; și poporul a mers până la
Dan, să se închine înaintea unuia. 31Și a făcut o casă
de înălțimi și a pus
preoți din toate marginile poporului care nu erau din fiii lui Levi. 32Și Ieroboam a așezat o sărbătoare în luna a opta, în ziua a cincisprezecea a lunii, ca sărbătoarea
care era în Iuda, și a jertfit pe altar. Așa a făcut în Betel jertfind vițeiilor pe care‐i făcuse și a așezat
în Betel preoți ai înălțimilor pe care le făcuse el. 33Și a jertfit pe altarul pe care‐l făcuse în Betel, în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, în luna pe care a născocit‐o
din inima sa și a făcut‐o sărbătoare pentru copiii lui Israel și a jertfit pe altar, arzând tămâie
.
Un proroc prorocește împotriva altarului
131Și iată un om al lui Dumnezeu a venit
din Iuda la Betel prin cuvântul Domnului și Ieroboam stătea
lângă altar ca să ardă tămâie. 2Și a strigat împotriva altarului prin cuvântul Domnului și a zis: Altarule, altarule! Așa zice Domnul: Iată un fiu se va naște casei lui David; numele lui va fi Iosia
și va jertfi deasupra ta pe preoții înălțimilor, care ard tămâie peste tine și se vor arde peste tine oase de oameni. 3Și în ziua aceea a dat un
semn, zicând: Acesta este semnul că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despica și cenușa de pe el se va vărsa. 4Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvântul omului lui Dumnezeu, pe care l‐a strigat împotriva altarului din Betel, Ieroboam și‐a întins mâna de pe altar, zicând: Prindeți‐l. Și i s‐a uscat mâna pe care o întinsese împotriva lui și n‐a putut s‐o întoarcă la sine. 5Și altarul s‐a despicat și cenușa de pe altar a fost vărsată, după semnul pe care‐l dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului. 6Și împăratul a răspuns și a zis omului lui Dumnezeu: Cere
9.28
10.17Num. 21.7Fapte. 8.24Iac. 5.16
, te rog, Domnului Dumnezeului tău și roagă‐l pentru mine ca să mi se întoarcă mâna la mine. Și omul lui Dumnezeu a cerut Domnului și mâna împăratului s‐a întors la sine și s‐a făcut ca mai înainte. 7Și împăratul a zis omului lui Dumnezeu: Vino cu mine acasă și răcorește‐te și‐ți voi da
un dar. 8Și omul lui Dumnezeu a zis împăratului: De mi‐ai da și jumătate
24.13
din casa ta, nu voi intra cu tine, nici nu voi mânca pâine, nici nu voi bea apă în locul acesta. 9Căci așa mi s‐a poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: Să
nu mănânci pâine și să nu bei apă și să nu te întorci pe calea pe care ai mers. 10Și a plecat pe altă cale și nu s‐a întors pe calea pe care venise la Betel.
Omul lui Dumnezeu omorât de un leu
11Și în Betel locuia un proroc bătrân și fiii săi au venit și i‐au spus toate faptele pe care le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Betel; au spus tatălui lor și cuvintele pe care le vorbise împăratului. 12Și tatăl lor le‐a zis: Pe ce cale a plecat? Și fiii săi văzuseră pe ce cale plecase omul lui Dumnezeu care venise din Iuda. 13Și a zis fiilor săi: Pune‐ți‐mi șaua pe măgar. Și i‐au pus șaua pe măgar. Și a încălecat pe el. 14Și s‐a dus pe urma omului lui Dumnezeu și l‐a aflat șezând sub un stejar și i‐a zis: Tu ești omul lui Dumnezeu care a venit din Iuda? Și el a zis: Eu sunt. 15Și i‐a zis: Vino cu mine acasă și mănâncă pâine. 16Și el a zis: Nu pot
să mă întore cu tine, nici să mă duc cu tine și nu voi mânca pâine nici nu voi bea apă cu tine în locul acesta. 17Căci mi s‐a zis prin cuvântul
Domnului: Să nu mănânci pâine și să nu bei apă acolo; plecând, să nu te întorci pe calea pe care ai mers. 18Și el i‐a zis: Și eu sunt proroc ca tine și un înger mi‐a vorbit prin cuvântul Domnului, zicând: Întoarce‐l cu tine în casa ta ca să mănânce pâine și să bea apă. Îl mințea. 19Și s‐a întors cu el și a mâncat pâine în casa lui și a băut apă. 20Și a fost așa: pe când ședeau la masă, cuvântul Domnului a fost către prorocul care‐l întorsese. 21Și a strigat către omul lui Dumnezeu care venise din Iuda zicând: Așa zice Domnul: Fiindcă n‐ai ascultat de gura Domnului și n‐ai păzit porunca pe care ți‐o poruncise Domnul Dumnezeul tău, 22ci te‐ai întors și ai mâncat pâine și ai băut apă în locul de care
ți‐a zis: Să nu mănânci pâine și să nu bei apă! trupul tău nu va intra în mormântul părinților tăi. 23Și a fost așa: după ce a mâncat pâine și a băut, a pus șaua pe măgar pentru el, pentru prorocul pe care‐l întorsese. 24Și a plecat. Și un leu
l‐a găsit pe cale și l‐a omorât; și trupul său a fost aruncat pe cale și măgarul stătea lângă el și leul stătea și el lângă trup. 25Și iată au trecut niște bărbați și au văzut trupul aruncat pe cale și leul stând lângă trup și au venit și au spus în cetate unde locuia prorocul cel bătrân. 26Și prorocul care‐l întorsese din cale a auzit și a zis: Este omul lui Dumnezeu care n‐a ascultat de gura Domnului, pentru aceasta Domnul l‐a dat leului care l‐a sfâșiat și l‐a omorât, după cuvântul Domnului pe care i‐l vorbise. 27Și a vorbit fiilor săi, zicând: Puneți‐mi șaua pe măgar! Și au pus șaua. 28Și s‐a dus și a aflat trupul aruncat în cale și măgarul și leul stând lângă trup. Leul nu mâncase trupul, nici nu sfâșiase măgarul. 29Și prorocul a ridicat trupul omului lui Dumnezeu și l‐a pus pe măgar și l‐a dus înapoi și prorocul cel bătrân a intrat în cetate ca să bocească și să‐l înmormânteze. 30Și a pus trupul aceluia în mormântul său și l‐a bocit: Vai
, fratele meu! 31Și după ce l‐a înmormântat, a vorbit fiilor săi zicând: Când voi muri, să mă înmormântați în mormântul unde a fost înmormântat omul lui Dumnezeu; puneți‐mi oasele
lângă oasele lui. 32Căci
cuvântul pe care l‐a strigat el prin cuvântul Domnului împotriva altarului din Betel și împotriva tuturor caselor înălțimilor, care sunt în cetățile
Samariei, se va împlini negreșit. 33După acest
lucru Ieroboam nu s‐a întors din calea lui cea rea, ci a făcut iarăși din toate marginile poporului preoți pentru înălțimi; pe cine voia îl sfințea și se făcea preot al înălțimilor. 34Și prin acest lucru a fost
păcat asupra casei lui Ieroboam, ca s‐o stârpească și s‐o nimicească
de pe fața pământului.