Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
17

Ilie. Văduva din Sarepta

171Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu

17.1
2 Reg. 3.14
este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea
17.1
Deut. 10.8
căruia stau, că
17.1
Lc. 3.25
nu va fi în
17.1
Iac. 4.17
anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu. 2Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3Du‐te de aici și apucă spre răsărit și ascunde‐te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo. 5Și s‐a dus și a făcut după cuvântul Domnului; s‐a dus și a șezut lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Și corbii îi aduceau dimineața pâine și carne și seara pâine și carne și bea din pârâu. 7Și a fost așa: după câteva zile, pârâul a secat, fiindcă nu era ploaie în țară. 8Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9Scoală‐te, du‐te la Sarepta
17.9
Obad. 20Lc. 4.26
Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. 10Și s‐a sculat și s‐a dus la Sarepta. Și a venit la intrarea cetății, și iată acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Și a strigat către ea și a zis: Adu‐mi, rogu‐te, puțină apă în vas, ca să beau. 11Și ea s‐a dus să aducă. Și el a strigat la ea și a zis: Adu‐mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta. 12Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri. 13Și Ilie i‐a zis: Nu te teme; mergi, fă după cuvântul tău, dar fă mai întâi o mică turtă pentru mine și adumi‐o și apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Oala cu făină nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe fața pământului. 15Și a mers și a făcut după cuvântul lui Ilie, și a mâncat ea și el și casa ei multe zile. 16Făina din oală n‐a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s‐a împuținat, după cuvântul Domnului, pe care‐l vorbise prin Ilie. 17Și a fost așa: după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s‐a îmbolnăvit și boala lui a fost grea, așa că n‐a mai rămas suflare în el. 18Și ea a zis lui Ilie: Ce am
17.18
Lc. 5.8
eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu? 19Și el i‐a zis: Dă‐mi pe fiul tău. Și l‐a luat din sânul ei și l‐a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l‐a culcat pe patul său. 20Și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu! Oare și tu ai adus rău peste văduva, la care stau vremelnic, ca să omori pe fiul ei? 21Și s‐a întins
17.21
2 Reg. 4.34,35
de trei ori peste copil și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă, te rog, sufletul copilului acestuia în el! 22Și Domnul a auzit glasul lui Ilie; și a întors sufletul copilului în el și a trăit. 23Și Ilie a luat
17.23
Evr. 11.35
pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește! 24Și femeia a zis lui Ilie: Acum din aceasta cunosc
17.24
In. 3.2
16.30
că ești un om al lui Dumnezeu că cuvântul Domnului în gura ta este adevărul.