Moartea lui Baeșa
161Și cuvântul Domnului a fost către Iehu
, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeșa, zicând: 2Fiindcă te‐am ridicat
din țărână și te‐am pus domn peste poporul meu Israel, și ai umblat în calea
lui Ieroboam și ai tras pe poporul meu Israel în păcat, mâniindu‐mă prin păcatele lor, 3iată voi mătura
cu desăvârșire pe Baeșa și casa lui, și voi face casa ta ca și casa lui
Ieroboam, fiul lui Nebat. 4Cine
din Baeșa va muri în cetate, câinii îl vor mânca; și cine din ai lui va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerurilor. 5Și celelalte fapte ale lui Baeșa și ce a făcut și puterea sa, oare nu sunt scrise
în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 6Și Baeșa a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în Tirța
, și în locul său a domnit Ela, fiul său. 7Și cuvântul Domnului a fost prin Iehu
, prorocul, fiul lui Hanani, împotriva lui Baeșa și împotriva casei lui, pentru tot răul pe care‐l făcuse în ochii Domnului, mâniindu‐l, prin lucrarea mâinilor sale, fiind ca și casa lui Ieroboam; și pentru că l‐a lovit
.
Ela
8În anul al douăzeci și șaselea al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească în Tirța, Ela, fiul lui Baeșa, și a domnit doi ani peste Israel. 9Și slujitorul său Zimri, mai marele jumătății carelor lui, a uneltit
împotriva sa, și el era în Tirța bând și îmbătându‐se în casa lui Arța, care era economul casei sale în Tirța. 10Și Zimri a intrat, l‐a lovit și l‐a ucis, în anul al douăzeci și șaptelea al lui Asa, împăratul lui Iuda, și a domnit în locul său. 11Și a fost așa: când a început să domnească, îndată ce a șezut pe scaunul său de domnie, a lovit toată casa lui Baeșa; nu i‐a lăsat niciun
suflet de parte bărbătească, nici din rude, nici din prietenii lui. 12Și Zimri a stârpit toată casa lui Baeșa, după
cuvântul Domnului pe care‐l vorbise împotriva lui Baeșa prin Iehu
, prorocul, 13pentru toate păcatele lui Baeșa și păcatele lui Ela, fiul său, cu care păcătuiseră, și prin care trăseseră pe Israel în păcat, mâniind pe Domnul Dumnezeul lui Israel, cu deșertăciunile
10.19
lor. 14Și celelalte fapte ale lui Ela și tot ce a făcut, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel?
Zimri
15În anul al douăzeci și șaptelea al lui Asa, împăratul lui Iuda, a domnit Zimri șapte zile în Tirța. Și poporul tăbărâse împotriva Ghibetonului
, care era al filistenilor. 16Și poporul care se afla în tabără a auzit, zicându‐se: Zimri a uneltit și chiar a lovit pe împărat. Și în ziua aceea în tabără tot Israelul a făcut pe Omri, mai marele oastei, împărat peste Israel. 17Și Omri s‐a suit de la Ghibeton și tot Israelul cu el și au împresurat Tirța. 18Și a fost așa: când a văzut Zimri că cetatea fusese luată, a intrat în întăritura casei împăratului și a ars cu foc casa împăratului peste el și a murit 19pentru păcatele sale cu care păcătuise, făcând rău în ochii Domnului, fiindcă umblase
în calea lui Ieroboam și în păcatul lui, pe care‐l făptuise trăgând pe Israel în păcat. 20Și celelalte fapte ale lui Zimri și uneltirea lui pe care a făcut‐o, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 21Atunci poporul lui Israel s‐a despărțit în două părți: jumătatea poporului a urmat pe Tibni, fiul lui Ghinat, ca să‐l facă împărat și jumătate a urmat pe Omri. 22Dar poporul care a urmat pe Omri, a răpus pe poporul care urma pe Tibni, fiul lui Ghinat, și Tibni a murit și Omri a domnit.
Omri
23În anul al treizeci și unulea al lui Asa, împăratul Iuda, a început să domnească Omri peste Israel și a domnit doisprezece ani. În Tirța a domnit șase ani. 24Și a cumpărat de la Șemer dealul Samariei
cu doi talanți de argint și a zidit pe deal și a pus numele cetății pe care o zidise Samaria, după numele lui Șemer, stăpânul dealului. 25Și Omri
a făcut rău în ochii Domnului, și a făcut mai rău decât toți care au fost înaintea lui. 26Și a umblat
în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, și în păcatele lui, prin care trăsese pe Israel în păcat, și au mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu deșertăciunile
lor. 27Și celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut și puterea lui pe care a arătat‐o, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 28Și Omri a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat în Samaria, și în locul său a domnit Ahab, fiul său.
Ahab și Izabela
29Și Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în anul al treizeci și optulea al lui Asa, împăratul lui Iuda; și Ahab, fiul lui Omri, a domnit peste Israel în Samaria douăzeci și doi de ani. 30Și Ahab, fiul lui Omri, a făcut rău în ochii Domnului mai mult decât toți cei ce au fost înaintea lui. 31Și a fost a șa: ca și cum i‐ar fi fost puțin lucru să umble în păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a luat de nevastă
pe Izabela, fiica lui Etbaal, împăratul sidonienilor
, și a mers și a
slujit lui Baal și s‐a închinat înaintea lui, 32și a ridicat un altar lui Baal înăuntrul casei
lui Baal, pe care a zidit‐o în Samaria. 33Și Ahab a făcut
17.10
21.3Ier. 17.2
o Astartee; și Ahab
a făcut și mai mult ca să mânie pe Domnul Dumnezeul lui Israel decât toți împărații lui Israel, care au fost înaintea lui. 34În zilele lui Hiel din Betel, a zidit Ierihonul, i‐a pus temelia pe Abiram, întâiul său născut, și i‐a pus porțile pe Segub, cel mai mic al său, după
cuvântul pe care îl vorbise Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
Ilie. Văduva din Sarepta
171Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea
căruia stau, că
nu va fi în
anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu. 2Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3Du‐te de aici și apucă spre răsărit și ascunde‐te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo. 5Și s‐a dus și a făcut după cuvântul Domnului; s‐a dus și a șezut lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Și corbii îi aduceau dimineața pâine și carne și seara pâine și carne și bea din pârâu. 7Și a fost așa: după câteva zile, pârâul a secat, fiindcă nu era ploaie în țară. 8Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9Scoală‐te, du‐te la Sarepta
Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. 10Și s‐a sculat și s‐a dus la Sarepta. Și a venit la intrarea cetății, și iată acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Și a strigat către ea și a zis: Adu‐mi, rogu‐te, puțină apă în vas, ca să beau. 11Și ea s‐a dus să aducă. Și el a strigat la ea și a zis: Adu‐mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta. 12Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri. 13Și Ilie i‐a zis: Nu te teme; mergi, fă după cuvântul tău, dar fă mai întâi o mică turtă pentru mine și adumi‐o și apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Oala cu făină nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe fața pământului. 15Și a mers și a făcut după cuvântul lui Ilie, și a mâncat ea și el și casa ei multe zile. 16Făina din oală n‐a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s‐a împuținat, după cuvântul Domnului, pe care‐l vorbise prin Ilie. 17Și a fost așa: după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s‐a îmbolnăvit și boala lui a fost grea, așa că n‐a mai rămas suflare în el. 18Și ea a zis lui Ilie: Ce am
eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu? 19Și el i‐a zis: Dă‐mi pe fiul tău. Și l‐a luat din sânul ei și l‐a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l‐a culcat pe patul său. 20Și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu! Oare și tu ai adus rău peste văduva, la care stau vremelnic, ca să omori pe fiul ei? 21Și s‐a întins
de trei ori peste copil și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă, te rog, sufletul copilului acestuia în el! 22Și Domnul a auzit glasul lui Ilie; și a întors sufletul copilului în el și a trăit. 23Și Ilie a luat
pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește! 24Și femeia a zis lui Ilie: Acum din aceasta cunosc
16.30
că ești un om al lui Dumnezeu că cuvântul Domnului în gura ta este adevărul.
Uciderea prorocilor lui Baal și ai Astarteei
181Și a fost așa: după multe
zile cuvântul Domnului a fost către Ilie, în anul al treilea, zicând: Du‐te, arată‐te lui Ahab și voi
trimite ploaie pe fața pământului. 2Și Ilie s‐a dus să se arate lui Ahab. 3Și era foamete mare în Samaria. Și Ahab a chemat pe Obadia care era peste casa sa. Și Obadia se temea mult de Domnul. 4Și a fost așa: când Izabela a stârpit pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci și i‐a ascuns câte cincizeci într‐o peșteră și i‐a hrănit cu pâine și apă. 5Și Ahab a zis lui Obadia: Cutreieră țara la toate izvoarele de apă și la toate râurile; poate vom afla iarbă ca să păstrăm viața cailor și a catârilor ca să nu ne pierdem dobitoacele. 6Și și‐au împărțit țara s‐o cutreiere. Ahab a mers pe o cale singur și Obadia a mers pe altă cale singur. 7Și pe când mergea Obadia pe cale, iată l‐a întâmpinat Ilie, și el l‐a cunoscut și a căzut pe fața sa și a zis: Tu ești cu adevărat domnul meu Ilie? 8Și el i‐a zis: Eu sunt; du‐te, zi domnului tău: Iată Ilie! 9Și el a zis: Ce am păcătuit eu ca să dai pe robul tău în mâna lui Ahab să mă omoare? 10Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este neam sau împărăție unde să nu fi trimis domnul meu să te caute. Și când ziceau: Nu este! el punea împărăția sau neamul să jure că nu te‐au aflat. 11Și acum tu zici: Mergi, zi domnului tău: Iată Ilie! 12Și va fi așa: eu voi pleca de la tine și Duhul
Domnului te va duce nu știu unde și voi veni și voi spune lui Ahab și el nu te va afla și mă va omorî. Și eu, robul tău, mă tem de Domnul din tinerețea mea. 13Oare nu s‐a spus domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului, cum am ascuns o sută de bărbați din prorocii Domnului, câte cincizeci într‐o peșteră, și i‐am hrănit cu pâine și apă? 14Și acum zici: Du‐te, spune domnului tău: Iată, Ilie! Și el mă va omorî. 15Și Ilie a zis: Viu este Domnul oștirilor, înaintea căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui, negreșit. 16Și Obadia a plecat spre întâmpinarea lui Ahab și i‐a spus. Și Ahab a mers spre întâmpinarea lui Ilie. 17Și a fost așa: Când a văzut Ahab pe Ilie, Ahab i‐a zis: Tu ești
tulburătorul lui
Israel? 18Și el a zis: Eu n‐am tulburat pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că
ați părăsit poruncile Domnului și ați umblat după Baali. 19Și acum trimite, adună la mine pe tot Israelul pe muntele Carmel
, și pe cei patru sute
cincizeci de proroci ai lui Baal, și pe cei patru sute de proroci ai Astarteelor, care mănâncă la masa Izabelei. 20Și Ahab a trimis la toți copiii lui Israel și a adunat
pe proroci pe muntele Carmel. 21Și Ilie s‐a apropiat de tot poporul și a zis: Până
când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați‐l pe el; și dacă Baal, urmați‐l
pe el. Și poporul nu i‐a răspuns un cuvânt. 22Și Ilie a zis poporului: Numai
eu am rămas proroc al Domnului, și prorocii
lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbați. 23Să ni se dea doi junci și ei să‐și aleagă un junc pentru ei și să‐l taie bucăți și să‐l pună pe lemne și să nu pună foc; și eu voi pregăti celălalt junc și‐l voi pune pe lemne și nu voi pune foc. 24Și să chemați numele dumnezeilor voștri și eu voi chema numele Domnului, și dumnezeul care v‐a răspunde cu foc
, acela să fie Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns și a zis: Bun este cuvântul. 25Și Ilie a zis prorocilor lui Baal: Alegeți‐vă un junc și pregătiți‐l întâi voi, căci sunteți mulți, și chemați numele dumnezeului vostru și să nu puneți foc. 26Și au luat juncul care li s‐a dat și l‐au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: Ascultă‐ne, Baale! Dar n‐a fost nici glas
12.2
, nici ascultare. Și săreau împrejurul altarului pe care‐l făcuseră. 27Și a fost așa: la amiază Ilie și‐a bătut joc de ei și a zis: Strigați cu glas tare, căci este dumnezeu, căci cugetă, sau s‐a dus laoparte, sau este în călătorie, poate doarme și se va trezi. 28Și au strigat cu glas tare și și‐au făcut tăieturi
după datina lor cu săbii și sulițe, până a țâșnit sângele peste ei. 29Și a fost așa: când a trecut miezul zilei, au prorocit până la aducerea darului de mâncare, dar n‐a fost nici glas
, nici ascultare, nici luare aminte. 30Atunci Ilie a zis către tot poporul: Apropiați‐vă de mine. Și tot
poporul s‐a apropiat de el. Și a dres altarul Domnului, care era sfărâmat. 31Și Ilie a luat douăsprezece pietre după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, către care a fost cuvântul Domnului, zicând: Israel
35.102 Reg. 17.34
va fi numele tău. 32Și cu pietrele a zidit un altar în numele Domnului, și a făcut un șanț în jurul altarului, după lărgimea a două măsuri de sămânță. 33Și a așezat
lemnele și a tăiat în bucăți juncul și l‐a pus pe lemne și a zis: Umpleți patru vedre cu apă și vărsați‐le
peste arderea de tot și peste lemne. 34Și a zis: Faceți a doua oară! Și au făcut a doua oară. Și a zis: Faceți a treia oară. Și au făcut a treia oară. 35Și apa curgea împrejurul altarului și a umplut
și șanțul cu apă. 36Și a fost așa: când se aducea darul de mâncare, Ilie, prorocul, s‐a apropiat și a zis: Doamne
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, să fie știut
astăzi că tu ești Dumnezeu în Israel, și eu sunt slujitorul tău și după cuvântul tău am făcut
toate aceste lucruri. 37Răspunde‐mi, Doamne, răspunde‐mi, și să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu, și tu le‐ai întors inima înapoi. 38Și a căzut foc
de la Domnul și a mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țârâna, și a sub apa care era în șunț. 39Și tot poporul a văzut și au căzut pe fețele lor și au zis
: Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu! 40Și Ilie le‐a zis: Prindeți
pe prorocii lui Baal; niciunul din ei să nu scape! Și i‐au prins și Ilie i‐a pogorât la pârâul Chison, și i‐a junghiat
18.20
acolo.
Ploaia
41Și Ilie a zis lui Ahab: Suie‐te, mănâncă și bea, căci este un vuiet de mare ploaie. 42Și Ahab s‐a suit să mănânce și să bea. Și Ilie s‐a suit în vârful Carmelului și s‐a plecat
la pământ și și‐a pus fața între genunchi. 43Și a zis tânărului său: Suie‐te, te rog, uită‐te spre mare. Și s‐a suit și s‐a uitat și a zis: Nu este nimic. Și el a zis: Mergi iarăși de șapte ori. 44Și a fost așa: a șaptea oară a zis: Iată un nor mic ca o mână de om se ridică din mare! Și el a zis: Suie‐te, zi lui Ahab: Înhamă și pogoară‐te, ca să nu te oprească ploaia. 45Și a fost așa: între acestea cerul s‐a întunecat de nori și vânt și a fost o ploaie mare. Și Ahab s‐a suit în carul său și s‐a dus la Izreel. 46Și mâna Domnului a fost peste Ilie și și‐a încins
9.1
coapsele și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
