Ilie. Văduva din Sarepta
171Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea
căruia stau, că
nu va fi în
anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu. 2Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3Du‐te de aici și apucă spre răsărit și ascunde‐te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo. 5Și s‐a dus și a făcut după cuvântul Domnului; s‐a dus și a șezut lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Și corbii îi aduceau dimineața pâine și carne și seara pâine și carne și bea din pârâu. 7Și a fost așa: după câteva zile, pârâul a secat, fiindcă nu era ploaie în țară. 8Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9Scoală‐te, du‐te la Sarepta
Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. 10Și s‐a sculat și s‐a dus la Sarepta. Și a venit la intrarea cetății, și iată acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Și a strigat către ea și a zis: Adu‐mi, rogu‐te, puțină apă în vas, ca să beau. 11Și ea s‐a dus să aducă. Și el a strigat la ea și a zis: Adu‐mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta. 12Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri. 13Și Ilie i‐a zis: Nu te teme; mergi, fă după cuvântul tău, dar fă mai întâi o mică turtă pentru mine și adumi‐o și apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Oala cu făină nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe fața pământului. 15Și a mers și a făcut după cuvântul lui Ilie, și a mâncat ea și el și casa ei multe zile. 16Făina din oală n‐a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s‐a împuținat, după cuvântul Domnului, pe care‐l vorbise prin Ilie. 17Și a fost așa: după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s‐a îmbolnăvit și boala lui a fost grea, așa că n‐a mai rămas suflare în el. 18Și ea a zis lui Ilie: Ce am
eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu? 19Și el i‐a zis: Dă‐mi pe fiul tău. Și l‐a luat din sânul ei și l‐a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l‐a culcat pe patul său. 20Și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu! Oare și tu ai adus rău peste văduva, la care stau vremelnic, ca să omori pe fiul ei? 21Și s‐a întins
de trei ori peste copil și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă, te rog, sufletul copilului acestuia în el! 22Și Domnul a auzit glasul lui Ilie; și a întors sufletul copilului în el și a trăit. 23Și Ilie a luat
pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește! 24Și femeia a zis lui Ilie: Acum din aceasta cunosc
16.30
că ești un om al lui Dumnezeu că cuvântul Domnului în gura ta este adevărul.