Ilie. Văduva din Sarepta
171Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu
este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea
căruia stau, că
nu va fi în
anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu. 2Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 3Du‐te de aici și apucă spre răsărit și ascunde‐te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4Și va fi așa: vei bea din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo. 5Și s‐a dus și a făcut după cuvântul Domnului; s‐a dus și a șezut lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6Și corbii îi aduceau dimineața pâine și carne și seara pâine și carne și bea din pârâu. 7Și a fost așa: după câteva zile, pârâul a secat, fiindcă nu era ploaie în țară. 8Și cuvântul Domnului a fost către el, zicând: 9Scoală‐te, du‐te la Sarepta
Sidonului, și locuiește acolo, căci iată am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească. 10Și s‐a sculat și s‐a dus la Sarepta. Și a venit la intrarea cetății, și iată acolo era o femeie văduvă strângând vreascuri. Și a strigat către ea și a zis: Adu‐mi, rogu‐te, puțină apă în vas, ca să beau. 11Și ea s‐a dus să aducă. Și el a strigat la ea și a zis: Adu‐mi, te rog, o bucată de pâine în mâna ta. 12Și ea a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n‐am o bucată de pâine coaptă, decât un pumn de făină într‐o vadră și puțin untdelemn într‐un ulcior; și iată strâng două lemnișoare, ca să intru și s‐o pregătesc pentru mine și pentru fiul meu, și o vom mânca și vom muri. 13Și Ilie i‐a zis: Nu te teme; mergi, fă după cuvântul tău, dar fă mai întâi o mică turtă pentru mine și adumi‐o și apoi fă și pentru tine și pentru fiul tău. 14Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Oala cu făină nu va scădea și untdelemnul din ulcior nu se va împuțina, până în ziua când Domnul va trimite ploaie pe fața pământului. 15Și a mers și a făcut după cuvântul lui Ilie, și a mâncat ea și el și casa ei multe zile. 16Făina din oală n‐a scăzut și untdelemnul din ulcior nu s‐a împuținat, după cuvântul Domnului, pe care‐l vorbise prin Ilie. 17Și a fost așa: după aceste lucruri, fiul femeii, stăpâna casei, s‐a îmbolnăvit și boala lui a fost grea, așa că n‐a mai rămas suflare în el. 18Și ea a zis lui Ilie: Ce am
eu a face cu tine om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să chemi în amintire nelegiuirea mea și să omori pe fiul meu? 19Și el i‐a zis: Dă‐mi pe fiul tău. Și l‐a luat din sânul ei și l‐a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l‐a culcat pe patul său. 20Și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu! Oare și tu ai adus rău peste văduva, la care stau vremelnic, ca să omori pe fiul ei? 21Și s‐a întins
de trei ori peste copil și a strigat către Domnul și a zis: Doamne, Dumnezeul meu, să se întoarcă, te rog, sufletul copilului acestuia în el! 22Și Domnul a auzit glasul lui Ilie; și a întors sufletul copilului în el și a trăit. 23Și Ilie a luat
pe copil și l‐a pogorât din odaia de sus în casă și l‐a dat mamei sale. Și Ilie a zis: Vezi, fiul tău trăiește! 24Și femeia a zis lui Ilie: Acum din aceasta cunosc
16.30
că ești un om al lui Dumnezeu că cuvântul Domnului în gura ta este adevărul.
Uciderea prorocilor lui Baal și ai Astarteei
181Și a fost așa: după multe
zile cuvântul Domnului a fost către Ilie, în anul al treilea, zicând: Du‐te, arată‐te lui Ahab și voi
trimite ploaie pe fața pământului. 2Și Ilie s‐a dus să se arate lui Ahab. 3Și era foamete mare în Samaria. Și Ahab a chemat pe Obadia care era peste casa sa. Și Obadia se temea mult de Domnul. 4Și a fost așa: când Izabela a stârpit pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci și i‐a ascuns câte cincizeci într‐o peșteră și i‐a hrănit cu pâine și apă. 5Și Ahab a zis lui Obadia: Cutreieră țara la toate izvoarele de apă și la toate râurile; poate vom afla iarbă ca să păstrăm viața cailor și a catârilor ca să nu ne pierdem dobitoacele. 6Și și‐au împărțit țara s‐o cutreiere. Ahab a mers pe o cale singur și Obadia a mers pe altă cale singur. 7Și pe când mergea Obadia pe cale, iată l‐a întâmpinat Ilie, și el l‐a cunoscut și a căzut pe fața sa și a zis: Tu ești cu adevărat domnul meu Ilie? 8Și el i‐a zis: Eu sunt; du‐te, zi domnului tău: Iată Ilie! 9Și el a zis: Ce am păcătuit eu ca să dai pe robul tău în mâna lui Ahab să mă omoare? 10Viu este Domnul Dumnezeul tău, de este neam sau împărăție unde să nu fi trimis domnul meu să te caute. Și când ziceau: Nu este! el punea împărăția sau neamul să jure că nu te‐au aflat. 11Și acum tu zici: Mergi, zi domnului tău: Iată Ilie! 12Și va fi așa: eu voi pleca de la tine și Duhul
Domnului te va duce nu știu unde și voi veni și voi spune lui Ahab și el nu te va afla și mă va omorî. Și eu, robul tău, mă tem de Domnul din tinerețea mea. 13Oare nu s‐a spus domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului, cum am ascuns o sută de bărbați din prorocii Domnului, câte cincizeci într‐o peșteră, și i‐am hrănit cu pâine și apă? 14Și acum zici: Du‐te, spune domnului tău: Iată, Ilie! Și el mă va omorî. 15Și Ilie a zis: Viu este Domnul oștirilor, înaintea căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui, negreșit. 16Și Obadia a plecat spre întâmpinarea lui Ahab și i‐a spus. Și Ahab a mers spre întâmpinarea lui Ilie. 17Și a fost așa: Când a văzut Ahab pe Ilie, Ahab i‐a zis: Tu ești
tulburătorul lui
Israel? 18Și el a zis: Eu n‐am tulburat pe Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că
ați părăsit poruncile Domnului și ați umblat după Baali. 19Și acum trimite, adună la mine pe tot Israelul pe muntele Carmel
, și pe cei patru sute
cincizeci de proroci ai lui Baal, și pe cei patru sute de proroci ai Astarteelor, care mănâncă la masa Izabelei. 20Și Ahab a trimis la toți copiii lui Israel și a adunat
pe proroci pe muntele Carmel. 21Și Ilie s‐a apropiat de tot poporul și a zis: Până
când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați‐l pe el; și dacă Baal, urmați‐l
pe el. Și poporul nu i‐a răspuns un cuvânt. 22Și Ilie a zis poporului: Numai
eu am rămas proroc al Domnului, și prorocii
lui Baal sunt patru sute cincizeci de bărbați. 23Să ni se dea doi junci și ei să‐și aleagă un junc pentru ei și să‐l taie bucăți și să‐l pună pe lemne și să nu pună foc; și eu voi pregăti celălalt junc și‐l voi pune pe lemne și nu voi pune foc. 24Și să chemați numele dumnezeilor voștri și eu voi chema numele Domnului, și dumnezeul care v‐a răspunde cu foc
, acela să fie Dumnezeu. Și tot poporul a răspuns și a zis: Bun este cuvântul. 25Și Ilie a zis prorocilor lui Baal: Alegeți‐vă un junc și pregătiți‐l întâi voi, căci sunteți mulți, și chemați numele dumnezeului vostru și să nu puneți foc. 26Și au luat juncul care li s‐a dat și l‐au pregătit și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază, zicând: Ascultă‐ne, Baale! Dar n‐a fost nici glas
12.2
, nici ascultare. Și săreau împrejurul altarului pe care‐l făcuseră. 27Și a fost așa: la amiază Ilie și‐a bătut joc de ei și a zis: Strigați cu glas tare, căci este dumnezeu, căci cugetă, sau s‐a dus laoparte, sau este în călătorie, poate doarme și se va trezi. 28Și au strigat cu glas tare și și‐au făcut tăieturi
după datina lor cu săbii și sulițe, până a țâșnit sângele peste ei. 29Și a fost așa: când a trecut miezul zilei, au prorocit până la aducerea darului de mâncare, dar n‐a fost nici glas
, nici ascultare, nici luare aminte. 30Atunci Ilie a zis către tot poporul: Apropiați‐vă de mine. Și tot
poporul s‐a apropiat de el. Și a dres altarul Domnului, care era sfărâmat. 31Și Ilie a luat douăsprezece pietre după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, către care a fost cuvântul Domnului, zicând: Israel
35.102 Reg. 17.34
va fi numele tău. 32Și cu pietrele a zidit un altar în numele Domnului, și a făcut un șanț în jurul altarului, după lărgimea a două măsuri de sămânță. 33Și a așezat
lemnele și a tăiat în bucăți juncul și l‐a pus pe lemne și a zis: Umpleți patru vedre cu apă și vărsați‐le
peste arderea de tot și peste lemne. 34Și a zis: Faceți a doua oară! Și au făcut a doua oară. Și a zis: Faceți a treia oară. Și au făcut a treia oară. 35Și apa curgea împrejurul altarului și a umplut
și șanțul cu apă. 36Și a fost așa: când se aducea darul de mâncare, Ilie, prorocul, s‐a apropiat și a zis: Doamne
Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, să fie știut
astăzi că tu ești Dumnezeu în Israel, și eu sunt slujitorul tău și după cuvântul tău am făcut
toate aceste lucruri. 37Răspunde‐mi, Doamne, răspunde‐mi, și să cunoască poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu, și tu le‐ai întors inima înapoi. 38Și a căzut foc
de la Domnul și a mistuit arderea de tot și lemnele și pietrele și țârâna, și a sub apa care era în șunț. 39Și tot poporul a văzut și au căzut pe fețele lor și au zis
: Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu! 40Și Ilie le‐a zis: Prindeți
pe prorocii lui Baal; niciunul din ei să nu scape! Și i‐au prins și Ilie i‐a pogorât la pârâul Chison, și i‐a junghiat
18.20
acolo.
Ploaia
41Și Ilie a zis lui Ahab: Suie‐te, mănâncă și bea, căci este un vuiet de mare ploaie. 42Și Ahab s‐a suit să mănânce și să bea. Și Ilie s‐a suit în vârful Carmelului și s‐a plecat
la pământ și și‐a pus fața între genunchi. 43Și a zis tânărului său: Suie‐te, te rog, uită‐te spre mare. Și s‐a suit și s‐a uitat și a zis: Nu este nimic. Și el a zis: Mergi iarăși de șapte ori. 44Și a fost așa: a șaptea oară a zis: Iată un nor mic ca o mână de om se ridică din mare! Și el a zis: Suie‐te, zi lui Ahab: Înhamă și pogoară‐te, ca să nu te oprească ploaia. 45Și a fost așa: între acestea cerul s‐a întunecat de nori și vânt și a fost o ploaie mare. Și Ahab s‐a suit în carul său și s‐a dus la Izreel. 46Și mâna Domnului a fost peste Ilie și și‐a încins
9.1
coapsele și a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Fuga lui Ilie în pustie
191Și Ahab a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie și totul, cum omorâse
cu sabia pe toți prorocii. 2Și Izabela a trimis un sol la Ilie zicând: Așa să‐mi
facă dumnezeii și încă mai mult dacă mâine pe vremea aceasta nu voi pune sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei. 3Și când a văzut el, s‐a sculat și s‐a dus pentru viața sa, și a venit la Beer‐Șeba care este a lui Iuda și a lăsat acolo pe tânărul său. 4Și s‐a dus în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut sub un ienupăr și își dorea
moartea sufletului său și a zis: Destul! Acum, Doamne, ia‐mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei. 5Și s‐a culcat și a adormit sub ienupăr. Și iată un înger l‐a atins și i‐a zis: Scoală‐te, mănâncă! 6Și s‐a uitat și iată la capul său era o azimă coaptă pe pietre fierbinți și un ulcior cu apă. Și a mâncat și a băut și s‐a culcat iarăși. 7Și îngerul Domnului s‐a întors a doua oară și l‐a atins și a zis: Scoală‐te, mănâncă! Căci calea ta este foarte lungă. 8Și s‐a sculat și a mâncat și a băut și în puterea mâncării aceleia a mers patruzeci
de zile și patruzeci de nopți până la Horeb
, muntele lui Dumnezeu.
Dumnezeu se arată lui Ilie
9Și acolo a intrat într‐o peșteră și a mas acolo. Și iată cuvântul Domnului a fost către el și i‐a zis: Ce faci aici, Ilie? 10Și el a zis: Am
fost foarte gelos
pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii
tăi și am rămas
eu singur și caută să‐mi ia viața. 11Și el a zis: Ieși și stai pe munte
înaintea Domnului. Și iată Domnul a trecut, și un vânt
37.7
mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ: Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12Și după cutremurul de pământ, foc; Domnul nu era în foc. Și după foc, un glas de șopot încet. 13Și a fost așa: cum a auzit Ilie, și‐a acoperit fața în
manta și a ieșit și a stătut la intrarea peșterii.
Și
iată un glas către el zicând: Ce faci aici, Ilie? 14Și el a
zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu, eu singur, și caută să‐mi ia viața. 15Și Domnul i‐a zis: Mergi, întoarce‐te pe calea ta către pustia Damascului și când
vei veni, să ungi pe Hazael împărat peste Siria. 16Și pe Iehu
, fiul lui Nimși, îl vei unge împărat peste Israel și pe Elisei
, fiul lui Șafat, de la Abel‐Mehola, îl vei unge proroc în locul tău. 17Și va fi așa:
9.1410.6
cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu și cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide
Elisei. 18Și mi‐am oprit în Israel
șapte mii, toți genunchii care nu s‐au plecat înaintea lui Baal și toate gurile
care nu l‐au sărutat.
Elisei ucenicul lui Ilie
19Și s‐a dus de acolo și a aflat pe Elisei, fiul lui Șafat, și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și era cu al douăsprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și‐a aruncat mantaua peste el. 20Și el a lăsat boii și a alergat după Ilie și a zis: Te rog, să sărut
pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma. Și el i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te: căci ce ți‐am făcut? 21Și s‐a întors de la el și a luat o pereche de boi și i‐a jertfit și cu uneltele boilor a fiert
carnea lor și a dat‐o poporului și au mâncat‐o. Și s‐a sculat și a mers după Ilie și i‐a slujit.
