Învățăturile date lui Solomon
21Și s‐au apropiat zilele
lui David ca să moară și a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând: 2Eu
merg pe calea întregului pământ; tu întărește‐te
și fii bărbat. 3Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind așezămintele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să propășești
în tot ce vei face și oriunde te vei întoarce, 4ca Domnul să întărească
cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: Dacă
copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând
înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el
, de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel. 5Și mai știi și ce mi‐a făcut
18.5,12,14
19.5,6,7
Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner
, fiul lui Ner, și lui Amasa
, fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui. 6Și fă după înțelepciunea
Prov. 20.26
ta și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în Șeol. 7Dar să arăți îndurare fiilor lui Barzilai
din Galaad și ei să fie dintre cei ce vor mânca
19.28
la masa ta, căci au venit
la mine când fugeam de fața lui Absalom, fratele tău. 8Și iată, la tine este Șimei
, fiul lui Ghera, Beniamitul, de la Bahurim. El m‐a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar s‐a pogorât spre
întâmpinarea mea la Iordan și i‐am jurat
pe Domnul zicând: Nu te voi omorî cu sabia. 9Și acum nu‐l socoti fără vină
, căci ești bărbat înțelept și știi ce să‐i faci și să pogori în sânge
44.31
căruntețele lui în Șeol. 10Și David a adormit
Fapte. 2.29
13.36
cu părinții săi și a fost înmormântat în
cetatea lui David. 11Și zilele cât a domnit
David peste Israel au fost patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim. 12Și Solomon a șezut
pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său; și împărăția s‐a întărit foarte mult.
Solomon omoară pe Adonia
13Și Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat‐Șeba, mama lui Solomon. Și ea a zis: Vii
cu pace? Și el a zis: Cu pace. 14Și a zis: Am să‐ți spun un cuvânt. Și ea a zis: Vorbește. 15Și el a zis: Știi că împărăția era
a mea și către mine și‐a îndreptat fața tot Israelul ca să fiu împărat, dar împărăția s‐a întors și este a fratelui meu, căci era a lui
28.5,6,7Prov. 21.30Dan. 2.21
de la Domnul. 16Și acum cer o singură cerere de la tine; să nu‐mi întorci fața mea. 17Și ea i‐a zis: Vorbește. Și el a zis: Vorbește, rogu‐te, împăratului Solomon, căci nu‐ți va întoarce fața ta, să‐mi dea de nevastă pe Abișag
, Sunamita. 18Și Bat‐Șeba a zis: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine. 19Și Bat‐Șeba a intrat la împăratul Solomon să‐i vorbească pentru Adonia. Și împăratul s‐a sculat în întâmpinarea ei și s‐a plecat
înaintea ei și a șezut jos pe scaunul său de domnie și a făcut să se pună un scaun de domnie pentru mama împăratului și ea a șezut
la dreapta lui. 20Și ea a zis: O mică cerere cer de la tine, nu‐mi întoarce fața mea. Și împăratul a zis: Cere, mama mea, căci nu‐ți voi întoarce fața ta. 21Și ea a zis: Să se dea Abișag, Sunamita, de nevastă lui Adonia, fratele tău. 22Și împăratul Solomon a răspuns și a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare și pentru el și pentru Abiatar
, preotul, și pentru Ioab, fiul Țeruiei. 23Și împăratul Solomon a jurat pe Domnul zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă
mai mult de n‐a vorbit Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieții lui. 24Și acum, viu este Domnul, care m‐a întărit și m‐a pus pe scaunul de domnie al lui David, tatăl meu, și care mi‐a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât
Adonia. 25Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el s‐a aruncat asupra lui și a murit.
Abiatar scos din slujbă
26Și împăratul a zis lui Abiatar, preotul: Mergi la Anatot
, la câmpurile tale căci ești un om al morții, dar astăzi nu te voi omorî căci ai purtat
chivotul Domnului înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit
în tot ce a suferit tatăl meu. 27Și Solomon a izgonit pe Abiatar din preoția Domnului spre a împlini
cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit cu privire la casa lui Eli în Silo.
Omorârea lui Ioab
28Și știrea a venit până la Ioab; căci Ioab se întorsese
după Adonia și nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și a apucat
coarnele altarului. 29Și s‐a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și iată este lângă altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: Du‐te, aruncă‐te asupra lui. 30Și Benaia a venit la cortul Domnului și i‐a zis: Așa zice împăratul: Ieși! Și el a zis: Nu, căci aici voi muri. Și Benaia a adus iarăși vorbă împăratului, zicând: Așa a vorbit Ioab și așa mi‐a răspuns. 31Și împăratul i‐a zis: Fă
cum a zis și aruncă‐te asupra lui și înmormântează‐l și depărtează
21.8,9
de la mine și de la casa tatălui meu sângele, pe care l‐a vărsat Ioab, fără cuvânt. 32Și Domnul să întoarcă
sângele lui pe capul lui, pentru că s‐a aruncat asupra celor doi bărbați mai drepți și mai buni
decât el și i‐a ucis cu sabia și tatăl meu David n‐a știut: pe Abner
, fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, și pe Amasa
, fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda. 33Și sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab și pe capul seminței
lui în veac: iar pacea să fie de la Domnul peste David
și sămânța lui și casa lui și scaunul lui de domnie în veac. 34Și Benaia, fiul lui Iehoiada, s‐a suit și s‐a aruncat asupra lui și l‐a omorât. Și a fost înmormântat în casa lui în pustie. 35Și împăratul a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oaste și împăratul a pus pe Țadoc
, preotul, în locul lui Abiatar
24.3
.
Omorârea lui Șimei
36Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei
și i‐a zis: Zidește‐ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo, nici încoace nici încolo. 37Și va fi așa: în ziua când vei ieși și vei trece pârâul
Chedron, să știi că vei muri negreșit: sângele
tău va fi pe capul tău. 38Și Șimei a zis împăratului: Bun este cuvântul; cum a vorbit domnul meu, împăratul, așa va face slujitorul tău. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile. 39Și a fost așa: după trecere de trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș
, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și au spus lui Șimei, zicând: Iată, slujitorii tăi sunt în Gat. 40Și Șimei s‐a sculat și și‐a înșeuat măgarul și s‐a dus la Gat la Achiș, ca să caute pe slujitorii săi, și Șimei s‐a dus și a adus pe slujitorii săi din Gat. 41Și s‐a spus lui Solomon că Șimei s‐a dus din Ierusalim la Gat și s‐a întors. 42Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Oare nu te‐am pus eu să juri pe Domnul și ți‐am mărturisit zicând: Să știi negreșit că în ziua când vei ieși și te vei duce încoace și încolo, vei muri? Și tu mi‐ai spus: Bun este cuvântul pe care l‐am auzit. 43Pentru ce dar n‐ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți‐am poruncit‐o? 44Și împăratul a zis lui Șimei: Cunoști tot
răul pe care știe inima ta că l‐ai făcut lui David, tatăl meu: și Domnul
să întoarcă răul tău pe capul tău, 45și împăratul Solomon să fie binecuvântat și scaunul
de domnie al lui David să fie întărit înaintea Domnului în veac. 46Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a ieșit și s‐a aruncat asupra lui și a murit. Și împărăția
s‐a întărit în mâna lui Solomon.