Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
19

Fuga lui Ilie în pustie

191Și Ahab a istorisit Izabelei tot ce făcuse Ilie și totul, cum omorâse

19.1
Cap. 18.40.
cu sabia pe toți prorocii. 2Și Izabela a trimis un sol la Ilie zicând: Așa să‐mi
19.2
Rut 1.172 Reg. 6.31
facă dumnezeii și încă mai mult dacă mâine pe vremea aceasta nu voi pune sufletul tău ca sufletul unuia dintre ei. 3Și când a văzut el, s‐a sculat și s‐a dus pentru viața sa, și a venit la Beer‐Șeba care este a lui Iuda și a lăsat acolo pe tânărul său. 4Și s‐a dus în pustie cale de o zi, și a venit și a șezut sub un ienupăr și își dorea
19.4
Num. 11.15In. 4.3,8
moartea sufletului său și a zis: Destul! Acum, Doamne, ia‐mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinții mei. 5Și s‐a culcat și a adormit sub ienupăr. Și iată un înger l‐a atins și i‐a zis: Scoală‐te, mănâncă! 6Și s‐a uitat și iată la capul său era o azimă coaptă pe pietre fierbinți și un ulcior cu apă. Și a mâncat și a băut și s‐a culcat iarăși. 7Și îngerul Domnului s‐a întors a doua oară și l‐a atins și a zis: Scoală‐te, mănâncă! Căci calea ta este foarte lungă. 8Și s‐a sculat și a mâncat și a băut și în puterea mâncării aceleia a mers patruzeci
19.8
Ex. 34.28Deut. 9.9,18Mat. 1.2
de zile și patruzeci de nopți până la Horeb
19.8
Ex. 3.1
, muntele lui Dumnezeu.

Dumnezeu se arată lui Ilie

9Și acolo a intrat într‐o peșteră și a mas acolo. Și iată cuvântul Domnului a fost către el și i‐a zis: Ce faci aici, Ilie? 10Și el a zis: Am

19.10
Rom. 11.3
fost foarte gelos
19.10
Num. 25.11,13Ps. 69.9
pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii
19.10
Cap. 18.4.
tăi și am rămas
19.10
Cap. 18.22.
eu singur și caută să‐mi ia viața. 11Și el a zis: Ieși și stai pe munte
19.11
Ex. 24.12
înaintea Domnului. Și iată Domnul a trecut, și un vânt
19.11
Ezec. 1.4
37.7
mare și puternic despica munții și sfărâma stâncile înaintea Domnului; Domnul nu era în vânt. Și după vânt, un cutremur de pământ: Domnul nu era în cutremurul de pământ. 12Și după cutremurul de pământ, foc; Domnul nu era în foc. Și după foc, un glas de șopot încet. 13Și a fost așa: cum a auzit Ilie, și‐a acoperit fața în
19.13
Ex. 3.6Is. 6.2
manta și a ieșit și a stătut la intrarea peșterii.

Și

19.13
Vers. 9.
iată un glas către el zicând: Ce faci aici, Ilie? 14Și el a
19.14
Vers. 10.
zis: Am fost foarte gelos pentru Domnul Dumnezeul oștirilor, căci copiii lui Israel au părăsit legământul tău, au dărâmat altarele tale și au ucis cu sabia pe prorocii tăi și am rămas eu, eu singur, și caută să‐mi ia viața. 15Și Domnul i‐a zis: Mergi, întoarce‐te pe calea ta către pustia Damascului și când
19.15
2 Reg. 8.12,13
vei veni, să ungi pe Hazael împărat peste Siria. 16Și pe Iehu
19.16
2 Reg. 9.1‐3
, fiul lui Nimși, îl vei unge împărat peste Israel și pe Elisei
19.16
Lc. 4.27
, fiul lui Șafat, de la Abel‐Mehola, îl vei unge proroc în locul tău. 17Și va fi așa:
19.17
2 Reg. 8.12
9.1410.6
cel ce va scăpa de sabia lui Hazael, îl va ucide Iehu și cel ce va scăpa de sabia lui Iehu îl va ucide
19.17
Osea 6.5
Elisei. 18Și mi‐am oprit în Israel
19.18
Rom. 11.4
șapte mii, toți genunchii care nu s‐au plecat înaintea lui Baal și toate gurile
19.18
Osea 13.2
care nu l‐au sărutat.

Elisei ucenicul lui Ilie

19Și s‐a dus de acolo și a aflat pe Elisei, fiul lui Șafat, și el ara cu douăsprezece juguri înaintea lui și era cu al douăsprezecelea. Și Ilie a trecut pe lângă el și și‐a aruncat mantaua peste el. 20Și el a lăsat boii și a alergat după Ilie și a zis: Te rog, să sărut

19.20
Mat. 8.21,22Lc. 9.61,62
pe tatăl meu și pe mama mea, și te voi urma. Și el i‐a zis: Du‐te, întoarce‐te: căci ce ți‐am făcut? 21Și s‐a întors de la el și a luat o pereche de boi și i‐a jertfit și cu uneltele boilor a fiert
19.21
2 Sam. 24.22
carnea lor și a dat‐o poporului și au mâncat‐o. Și s‐a sculat și a mers după Ilie și i‐a slujit.

20

Biruința lui Ahab

201Și Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și cu el erau treizeci și doi de împărați și cai și care. Și s‐a suit și a împresurat Samaria și s‐a luptat împotriva ei. 2Și a trimis soli în cetate la Ahab, împăratul lui Israel, și i‐a zis: Așa zice Ben‐Hadad: 3Argintul tău și aurul tău este al meu și nevestele tale și copiii tăi cei mai frumoși sunt ai mei. 4Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu și tot ce am. 5Și solii s‐au întors și au zis: Așa vorbește Ben‐Hadad zicând: Am trimis la tine în adevăr zicând: Să‐mi dai argintul tău și aurul tău, nevestele tale și copiii tăi: 6Dar mâine la ceasul acesta voi trimite pe slujitorii mei la tine și vor cerceta casa ta și casele slujitorilor tăi și va fi așa: orice va fi plăcut în ochii tăi vor pune în mâinile lor și vor lua. 7Și împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: Să știți, vă rog, și vedeți cum caută acesta răul, căci a trimis la mine pentru nevestele mele și pentru copiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu și nu i‐am oprit. 8Și toți bătrânii și tot poporul i‐au zis: Să n‐asculți și să nu te învoiești. 9Și el a zis solilor lui Ben‐Hadad: Spuneți domnului meu împăratul: Pentru tot ce ai trimis la slujitorul tău la început voi face, dar acest lucru nu pot să‐l fac. Și solii au mers și i‐au adus vorbă iarăși. 10Și Ben‐Hadad a trimis la el și a zis: Așa

20.10
Cap. 19.2.
să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă va ajunge țărâna Samariei să umple mâna întregului popor care stă la picioarele mele. 11Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: Spuneți‐i: Cel ce se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel ce se descinge. 12Și a fost așa: Când Ben‐Hadad a auzit cuvântul acesta, se afla
20.12
Vers. 16.
bând cu împărații săi în colibi și a zis slujitorilor săi: Înșirați‐vă. Și s‐au înșirat împotriva cetății. 13Și iată un proroc s‐a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, zicând: Așa zice Domnul: Ai văzut toată mulțimea aceasta mare? Iată o voi da
20.13
Vers. 28.
în mâna ta astăzi și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 14Și Ahab a zis: Prin cine? Și el a zis: Așa zice Domnul: Prin tinerii mai marilor peste ținuturi. Și el a zis: Cine va începe bătaia? Și el a zis: Tu. 15Și a numărat pe tinerii mai marilor peste ținuturi și au fost două sute treizeci și doi; și după ei a numărat pe tot poporul, pe toți copiii lui Israel, șapte mii. 16Și au ieșit la amiază. Și Ben‐Hadad bea și se îmbăta
20.16
Vers. 12. Cap. 16.9.
în colibe, el și împărații, cei treizeci și doi de împărați, care‐l ajutau. 17Și tinerii mai marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi și Ben‐Hadad a trimis și i‐au spus zicând: Au ieșit niște bărbați din Samaria. 18Și el a zis: Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‐i vii și dacă au ieșit pentru război, prindeți‐i vii. 19Și acești tineri ai mai marilor peste ținuturi au ieșit din cetate și oastea care‐i urma. 20Și au lovit fiecare pe omul său și sirienii au fugit și Israel i‐a urmărit și Ben‐Hadad împăratul Siriei a scăpat pe un cal cu călăreții. 21Și împăratul lui Israel a ieșit și a lovit călăreții și carele și a bătut pe sirieni cu măcel mare. 22Și prorocul s‐a apropiat de împăratul lui Israel și i‐a zis: Du‐te, întărește‐te și cunoaște și vezi ce vei face, căci la întoarcerea
20.22
2 Sam. 11.1
anului împăratul Siriei se va sui împotriva ta. 23Și slujitorii împăratului Siriei i‐au zis: Dumnezeii lor sunt dumnezei ai munților, pentru aceasta au fost mai tari decât noi, dar cu adevărat dacă ne vom lupta cu ei în podiș negreșit vom fi noi mai tari decât ei. 24Și fă lucrul acesta: Scoate pe împărați pe fiecare din locul său și pune în locul lor dregători. 25Și numără‐ți oștirea care a căzut de la tine, cal în loc de cal și car în loc de car; și să ne luptăm cu ei în podiș și vom fi mai tari decât ei; și a ascultat de glasul lor și a făcut așa. 26Și a fost așa: la întoarcerea anului Ben‐Hadad a numărat pe sirieni și s‐a suit la Afec
20.26
Ios. 13.4
să se lupte cu Israel. 27Și copiii lui Israel au fost numărați și aprovizionați și s‐au dus împotriva lor și copiii lui Israel au tăbărât în fața lor ca două turme mici de capre și sirienii umpleau țara. 28Și omul lui Dumnezeu s‐a apropiat și a vorbit împăratului lui Israel și a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munților și nu un dumnezeu al văilor, voi da
20.28
Vers. 13.
în mâna ta toată această mare mulțime și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 29Și au tăbărât unii în fața altora șapte zile. Și a fost așa: în ziua a șaptea a început lupta și copiii lui Israel au bătut din sirieni o sută de mii de pedeștri într‐o singură zi. 30Și cei rămași au fugit la Afec în cetate și a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de bărbați din cei rămași. Și Ben‐Hadad a fugit și a intrat în cetate în odaia cea mai dinăuntru. 31Și slujitorii săi i‐au zis: Iată am auzit că împărații casei lui Israel sunt împărați miloși; să ne punem, rogu‐te, saci peste coapse
20.31
Gen. 37.34
și funii pe capete și să ieșim înaintea împăratului lui Israel; poate îți va lăsa sufletul să trăiască. 32Și s‐au încins cu saci peste coapsele lor și cu funii pe capetele lor și au venit la împăratul lui Israel și au zis: Slujitorul tău Ben‐Hadad zice: Te rog, lasă‐mi sufletul meu să trăiască. Și el a zis: Mai trăiește el? Este fratele meu. 33Și bărbații au socotit‐o semn bun și s‐au grăbit să‐l facă să întărească dacă era de la el și au zis: Fratele tău Ben‐Hadad! Și Ahab a zis: Duceți‐vă, aduceți‐l. Și Ben‐Hadad a ieșit la el și l‐a suit în carul său. 34Și Ben‐Hadad i‐a zis: Voi înapoia cetățile
20.34
Cap. 15.20.
pe care le‐a luat tatăl meu de la tatăl tău și‐ți vei face ulițe în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Și eu, a zis Ahab, te voi lăsa să pleci cu acest legământ. Și a făcut legământ cu el și l‐a lăsat să plece. 35Și un bărbat din fiii
20.35
2 Reg. 2.3,5,7,15
prorocilor a zis aproapelui său prin cuvântul
20.35
Cap. 13.17, 18.
Domnului: Lovește‐mă, te rog. Dar bărbatul n‐a voit să‐l lovească. 36Atunci i‐a zis: Fiindcă n‐ai ascultat de glasul Domnului, iată când vei ieși de la mine, un leu
20.36
Cap. 13.24.
te va lovi. Și a ieșit de la el și l‐a aflat un leu și l‐a lovit. 37Și a aflat pe alt om și i‐a zis: Lovește‐mă, te rog. Și omul l‐a lovit și l‐a rănit. 38Și prorocul s‐a dus și a stat în calea împăratului și s‐a prefăcut că e altul cu o mahramă pe ochii săi. 39Și când trecea împăratul
20.39
2 Sam. 12.1
, a strigat către împărat și a zis: Slujitorul tău a ieșit în mijlocul luptei și iată un om s‐a abătut și a adus la mine pe un om și a zis: Păzește pe omul acesta; dacă va lipsi cumva, atunci viața ta va fi pentru viața
20.39
2 Reg. 10.24
lui sau îmi vei cântări un talant de argint. 40Și pe când slujitorul tău făcea ceva încoace și încolo, s‐a dus. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Așa este judecata ta; tu însuți ai hotărât‐o. 41Și el s‐a grăbit și și‐a ridicat mahrama de la ochi și împăratul lui Israel l‐a cunoscut că era din proroci. 42Și i‐a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă
20.42
Cap. 22.31‐37.
ai dat drumul din mână omului pe care‐l hotărâsem pierii, viața ta va fi pentru viața lui și poporul tău pentru poporul său. 43Și împăratul lui Israel s‐a dus
20.43
Cap. 21.4.
acasă trist și necăjit și a venit în Samaria.

21

Omorârea lui Nabot de către Ahab și Izabela

211Și a fost așa: după aceste lucruri Nabot, Izreelitul, avea o vie în Izreel care era lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei. 2Și Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: Dă‐mi mie via

21.2
1 Sam. 8.14
ta ca să‐mi fie grădină de verdețuri, căci este aproape de casa mea și‐ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint. 3Și Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să‐ți dau moștenirea părinților mei. 4Și Ahab a intrat în casă trist și necăjit din pricina cuvântului pe care i‐l vorbise Nabot, Izreelitul, căci zisese: Nu‐ți voi da
21.4
Lev. 25.23Num. 36.7Ezec. 46.18
moștenirea părinților mei. Și s‐a culcat pe patul său și și‐a întors fața și n‐a mâncat pâine. 5Și Izabela nevastă‐sa a venit la el și i‐a zis: Pentru ce este trist duhul tău și nu mănânci pâine? 6Și el i‐a zis: Pentru că am vorbit lui Nabot Izreelitul și i‐am zis: Dă‐mi mie via ta pe argint sau, dacă‐ți place, îți voi da o vie în locul ei. Și el a zis: Nu‐ți voi da via mea. 7Și Izabela nevastă‐sa i‐a zis: Oare domnești tu acum peste Israel? Scoală‐te, mănâncă pâine și inima fie‐ți veselă, eu îți voi da via lui Nabot Izreelitul. 8Și a scris o epistolă în numele lui Ahab și a pecetluit‐o cu pecetea lui și a trimis epistola la bătrânii și la dregătorii care erau în cetatea lui, care locuiau cu Nabot. 9Și a scris în epistolă zicând: Vestiți un post și puneți pe Nabot în capul poporului; 10Și puneți doi oameni, fii ai lui Belial, înaintea lui și să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat
21.10
Ex. 22.28Lev. 24.15,16Fapte. 6.11
pe Dumnezeu și pe împărat. Și scoateți‐l și ucideți‐l
21.10
Lev. 24.14
cu pietre și să moară. 11Și bărbații cetății sale, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetatea lui, au făcut cum a trimis Izabela la ei, cum era scris în epistola pe care le‐o trimisese ea: 12Au vestit
21.12
Is. 58.4
un post și au pus pe Nabot în capul poporului. 13Și doi oameni, fii ai lui Belial, au intrat și au șezut înaintea lui și oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, înaintea poporului, zicând: Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe împărat. Și l‐au scos
21.13
2 Reg. 9.26
din cetate și l‐au ucis cu pietre și a murit. 14Și au trimis la Izabela zicând: Nabot a fost ucis cu pietre și a murit. 15Și a fost așa: Cum a auzit Izabela că Nabot fusese ucis cu pietre și a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală‐te, stăpânește via lui Nabot Izreelitul care n‐a vrut să ți‐o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește ci a murit. 16Și a fost așa: Cum a auzit Ahab că murise Nabot, Ahab s‐a sculat și s‐a pogorât în via lui Nabot, Izreelitul, ca s‐o stăpânească.

Vestirea pedepsei

17Și cuvântul

21.17
Ps. 9.12
Domnului a fost către Ilie, Tișbitul, zicând: 18Scoală‐te, pogoară‐te spre întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel care este în Samaria
21.18
Cap. 13.32.
; iată este în via lui Nabot unde s‐a pogorât ca s‐o ia în stăpânire! 19Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: Ai ucis și ai și luat în stăpânire? Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: În locul
21.19
Cap. 22.38.
unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii sângele tău; da, pe al tău. 20Și Ahab a zis lui Ilie: M‐ai aflat
21.20
Cap. 18.17.
, vrăjmașul meu? Și el a zis: Te‐am aflat pentru că te‐ai vândut
21.20
2 Reg. 17.17Rom. 7.14
ca să faci rău în ochii Domnului. 21Iată, voi aduce rău
21.21
Cap. 14.10.
peste tine și voi mătura cu desăvârșire în urma ta, și voi stârpi din
21.21
1 Sam. 25.22
Ahab pe orice suflet de parte bărbătească, și pe cel
21.21
Cap. 14.10.
închis și pe cel slobod în Israel 22Și voi face casa ta ca și casa
21.22
Cap. 15.29.
lui Ieroboam, fiul lui Nebat, ca și casa lui Baeșa
21.22
Cap. 16.3, 11.
, fiul lui Ahia, pentru mânia cu care m‐ai mâniat, și ai tras pe Israel în păcat. 23Și chiar despre Izabela
21.23
2 Reg. 9.36
Domnul a vorbit zicând: Cânii vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel. 24Cine
21.24
Cap. 14.11;
va muri din Ahab în cetate câinii îl vor mânca și cine va muri în câmp păsările cerurilor îl vor mânca. 25(Cu adevărat nu fusese nimeni
21.25
Cap. 16.30, etc.
ca Ahab, care s‐a vândut ca să facă rău în ochii Domnului, după cum îl întărâta
21.25
Cap. 16.31.
Izabela nevastă‐sa. 26Și a lucrat foarte urâcios umblând după idoli, după tot
21.26
Gen. 15.162 Reg. 21.11
ce au făcut amoriții pe care îi alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel). 27Și a fost așa: cum a auzit Ahab cuvintele acestea, și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus
21.27
Gen. 37.34
sac pe carne și a postit și s‐a culcat în sac și umbla încet. 28Și cuvântul Domnului a fost către Ilie Tișbitul zicând: 29Vezi cum s‐a smerit Ahab înaintea mea? Pentru că s‐a smerit înaintea mea, nu voi aduce răul în zilele sale; în zilele
21.29
2 Reg. 9.25
fiului său voi aduce răul peste casa sa.