Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

Biruința lui Ahab

201Și Ben‐Hadad, împăratul Siriei, și‐a adunat toată oastea și cu el erau treizeci și doi de împărați și cai și care. Și s‐a suit și a împresurat Samaria și s‐a luptat împotriva ei. 2Și a trimis soli în cetate la Ahab, împăratul lui Israel, și i‐a zis: Așa zice Ben‐Hadad: 3Argintul tău și aurul tău este al meu și nevestele tale și copiii tăi cei mai frumoși sunt ai mei. 4Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: După cuvântul tău, domnul meu, împărate, al tău sunt eu și tot ce am. 5Și solii s‐au întors și au zis: Așa vorbește Ben‐Hadad zicând: Am trimis la tine în adevăr zicând: Să‐mi dai argintul tău și aurul tău, nevestele tale și copiii tăi: 6Dar mâine la ceasul acesta voi trimite pe slujitorii mei la tine și vor cerceta casa ta și casele slujitorilor tăi și va fi așa: orice va fi plăcut în ochii tăi vor pune în mâinile lor și vor lua. 7Și împăratul lui Israel a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: Să știți, vă rog, și vedeți cum caută acesta răul, căci a trimis la mine pentru nevestele mele și pentru copiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu și nu i‐am oprit. 8Și toți bătrânii și tot poporul i‐au zis: Să n‐asculți și să nu te învoiești. 9Și el a zis solilor lui Ben‐Hadad: Spuneți domnului meu împăratul: Pentru tot ce ai trimis la slujitorul tău la început voi face, dar acest lucru nu pot să‐l fac. Și solii au mers și i‐au adus vorbă iarăși. 10Și Ben‐Hadad a trimis la el și a zis: Așa

20.10
Cap. 19.2.
să‐mi facă dumnezeii și încă mai mult, dacă va ajunge țărâna Samariei să umple mâna întregului popor care stă la picioarele mele. 11Și împăratul lui Israel a răspuns și a zis: Spuneți‐i: Cel ce se încinge să nu se mândrească întocmai ca cel ce se descinge. 12Și a fost așa: Când Ben‐Hadad a auzit cuvântul acesta, se afla
20.12
Vers. 16.
bând cu împărații săi în colibi și a zis slujitorilor săi: Înșirați‐vă. Și s‐au înșirat împotriva cetății. 13Și iată un proroc s‐a apropiat de Ahab, împăratul lui Israel, zicând: Așa zice Domnul: Ai văzut toată mulțimea aceasta mare? Iată o voi da
20.13
Vers. 28.
în mâna ta astăzi și vei cunoaște că eu sunt Domnul. 14Și Ahab a zis: Prin cine? Și el a zis: Așa zice Domnul: Prin tinerii mai marilor peste ținuturi. Și el a zis: Cine va începe bătaia? Și el a zis: Tu. 15Și a numărat pe tinerii mai marilor peste ținuturi și au fost două sute treizeci și doi; și după ei a numărat pe tot poporul, pe toți copiii lui Israel, șapte mii. 16Și au ieșit la amiază. Și Ben‐Hadad bea și se îmbăta
20.16
Vers. 12. Cap. 16.9.
în colibe, el și împărații, cei treizeci și doi de împărați, care‐l ajutau. 17Și tinerii mai marilor peste ținuturi au ieșit cei dintâi și Ben‐Hadad a trimis și i‐au spus zicând: Au ieșit niște bărbați din Samaria. 18Și el a zis: Dacă au ieșit pentru pace, prindeți‐i vii și dacă au ieșit pentru război, prindeți‐i vii. 19Și acești tineri ai mai marilor peste ținuturi au ieșit din cetate și oastea care‐i urma. 20Și au lovit fiecare pe omul său și sirienii au fugit și Israel i‐a urmărit și Ben‐Hadad împăratul Siriei a scăpat pe un cal cu călăreții. 21Și împăratul lui Israel a ieșit și a lovit călăreții și carele și a bătut pe sirieni cu măcel mare. 22Și prorocul s‐a apropiat de împăratul lui Israel și i‐a zis: Du‐te, întărește‐te și cunoaște și vezi ce vei face, căci la întoarcerea
20.22
2 Sam. 11.1
anului împăratul Siriei se va sui împotriva ta. 23Și slujitorii împăratului Siriei i‐au zis: Dumnezeii lor sunt dumnezei ai munților, pentru aceasta au fost mai tari decât noi, dar cu adevărat dacă ne vom lupta cu ei în podiș negreșit vom fi noi mai tari decât ei. 24Și fă lucrul acesta: Scoate pe împărați pe fiecare din locul său și pune în locul lor dregători. 25Și numără‐ți oștirea care a căzut de la tine, cal în loc de cal și car în loc de car; și să ne luptăm cu ei în podiș și vom fi mai tari decât ei; și a ascultat de glasul lor și a făcut așa. 26Și a fost așa: la întoarcerea anului Ben‐Hadad a numărat pe sirieni și s‐a suit la Afec
20.26
Ios. 13.4
să se lupte cu Israel. 27Și copiii lui Israel au fost numărați și aprovizionați și s‐au dus împotriva lor și copiii lui Israel au tăbărât în fața lor ca două turme mici de capre și sirienii umpleau țara. 28Și omul lui Dumnezeu s‐a apropiat și a vorbit împăratului lui Israel și a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă sirienii au zis: Domnul este un dumnezeu al munților și nu un dumnezeu al văilor, voi da
20.28
Vers. 13.
în mâna ta toată această mare mulțime și veți cunoaște că eu sunt Domnul. 29Și au tăbărât unii în fața altora șapte zile. Și a fost așa: în ziua a șaptea a început lupta și copiii lui Israel au bătut din sirieni o sută de mii de pedeștri într‐o singură zi. 30Și cei rămași au fugit la Afec în cetate și a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de bărbați din cei rămași. Și Ben‐Hadad a fugit și a intrat în cetate în odaia cea mai dinăuntru. 31Și slujitorii săi i‐au zis: Iată am auzit că împărații casei lui Israel sunt împărați miloși; să ne punem, rogu‐te, saci peste coapse
20.31
Gen. 37.34
și funii pe capete și să ieșim înaintea împăratului lui Israel; poate îți va lăsa sufletul să trăiască. 32Și s‐au încins cu saci peste coapsele lor și cu funii pe capetele lor și au venit la împăratul lui Israel și au zis: Slujitorul tău Ben‐Hadad zice: Te rog, lasă‐mi sufletul meu să trăiască. Și el a zis: Mai trăiește el? Este fratele meu. 33Și bărbații au socotit‐o semn bun și s‐au grăbit să‐l facă să întărească dacă era de la el și au zis: Fratele tău Ben‐Hadad! Și Ahab a zis: Duceți‐vă, aduceți‐l. Și Ben‐Hadad a ieșit la el și l‐a suit în carul său. 34Și Ben‐Hadad i‐a zis: Voi înapoia cetățile
20.34
Cap. 15.20.
pe care le‐a luat tatăl meu de la tatăl tău și‐ți vei face ulițe în Damasc, cum a făcut tatăl meu în Samaria. Și eu, a zis Ahab, te voi lăsa să pleci cu acest legământ. Și a făcut legământ cu el și l‐a lăsat să plece. 35Și un bărbat din fiii
20.35
2 Reg. 2.3,5,7,15
prorocilor a zis aproapelui său prin cuvântul
20.35
Cap. 13.17, 18.
Domnului: Lovește‐mă, te rog. Dar bărbatul n‐a voit să‐l lovească. 36Atunci i‐a zis: Fiindcă n‐ai ascultat de glasul Domnului, iată când vei ieși de la mine, un leu
20.36
Cap. 13.24.
te va lovi. Și a ieșit de la el și l‐a aflat un leu și l‐a lovit. 37Și a aflat pe alt om și i‐a zis: Lovește‐mă, te rog. Și omul l‐a lovit și l‐a rănit. 38Și prorocul s‐a dus și a stat în calea împăratului și s‐a prefăcut că e altul cu o mahramă pe ochii săi. 39Și când trecea împăratul
20.39
2 Sam. 12.1
, a strigat către împărat și a zis: Slujitorul tău a ieșit în mijlocul luptei și iată un om s‐a abătut și a adus la mine pe un om și a zis: Păzește pe omul acesta; dacă va lipsi cumva, atunci viața ta va fi pentru viața
20.39
2 Reg. 10.24
lui sau îmi vei cântări un talant de argint. 40Și pe când slujitorul tău făcea ceva încoace și încolo, s‐a dus. Și împăratul lui Israel i‐a zis: Așa este judecata ta; tu însuți ai hotărât‐o. 41Și el s‐a grăbit și și‐a ridicat mahrama de la ochi și împăratul lui Israel l‐a cunoscut că era din proroci. 42Și i‐a zis: Așa zice Domnul: Fiindcă
20.42
Cap. 22.31‐37.
ai dat drumul din mână omului pe care‐l hotărâsem pierii, viața ta va fi pentru viața lui și poporul tău pentru poporul său. 43Și împăratul lui Israel s‐a dus
20.43
Cap. 21.4.
acasă trist și necăjit și a venit în Samaria.

21

Omorârea lui Nabot de către Ahab și Izabela

211Și a fost așa: după aceste lucruri Nabot, Izreelitul, avea o vie în Izreel care era lângă palatul lui Ahab, împăratul Samariei. 2Și Ahab a vorbit lui Nabot, zicând: Dă‐mi mie via

21.2
1 Sam. 8.14
ta ca să‐mi fie grădină de verdețuri, căci este aproape de casa mea și‐ți voi da pentru ea o vie mai bună decât ea sau dacă este mai bine în ochii tăi, îți voi da prețul ei în argint. 3Și Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să‐ți dau moștenirea părinților mei. 4Și Ahab a intrat în casă trist și necăjit din pricina cuvântului pe care i‐l vorbise Nabot, Izreelitul, căci zisese: Nu‐ți voi da
21.4
Lev. 25.23Num. 36.7Ezec. 46.18
moștenirea părinților mei. Și s‐a culcat pe patul său și și‐a întors fața și n‐a mâncat pâine. 5Și Izabela nevastă‐sa a venit la el și i‐a zis: Pentru ce este trist duhul tău și nu mănânci pâine? 6Și el i‐a zis: Pentru că am vorbit lui Nabot Izreelitul și i‐am zis: Dă‐mi mie via ta pe argint sau, dacă‐ți place, îți voi da o vie în locul ei. Și el a zis: Nu‐ți voi da via mea. 7Și Izabela nevastă‐sa i‐a zis: Oare domnești tu acum peste Israel? Scoală‐te, mănâncă pâine și inima fie‐ți veselă, eu îți voi da via lui Nabot Izreelitul. 8Și a scris o epistolă în numele lui Ahab și a pecetluit‐o cu pecetea lui și a trimis epistola la bătrânii și la dregătorii care erau în cetatea lui, care locuiau cu Nabot. 9Și a scris în epistolă zicând: Vestiți un post și puneți pe Nabot în capul poporului; 10Și puneți doi oameni, fii ai lui Belial, înaintea lui și să mărturisească împotriva lui, zicând: Tu ai blestemat
21.10
Ex. 22.28Lev. 24.15,16Fapte. 6.11
pe Dumnezeu și pe împărat. Și scoateți‐l și ucideți‐l
21.10
Lev. 24.14
cu pietre și să moară. 11Și bărbații cetății sale, bătrânii și dregătorii care locuiau în cetatea lui, au făcut cum a trimis Izabela la ei, cum era scris în epistola pe care le‐o trimisese ea: 12Au vestit
21.12
Is. 58.4
un post și au pus pe Nabot în capul poporului. 13Și doi oameni, fii ai lui Belial, au intrat și au șezut înaintea lui și oamenii lui Belial au mărturisit împotriva lui, împotriva lui Nabot, înaintea poporului, zicând: Nabot a hulit pe Dumnezeu și pe împărat. Și l‐au scos
21.13
2 Reg. 9.26
din cetate și l‐au ucis cu pietre și a murit. 14Și au trimis la Izabela zicând: Nabot a fost ucis cu pietre și a murit. 15Și a fost așa: Cum a auzit Izabela că Nabot fusese ucis cu pietre și a murit, Izabela a zis lui Ahab: Scoală‐te, stăpânește via lui Nabot Izreelitul care n‐a vrut să ți‐o dea pe argint, căci Nabot nu mai trăiește ci a murit. 16Și a fost așa: Cum a auzit Ahab că murise Nabot, Ahab s‐a sculat și s‐a pogorât în via lui Nabot, Izreelitul, ca s‐o stăpânească.

Vestirea pedepsei

17Și cuvântul

21.17
Ps. 9.12
Domnului a fost către Ilie, Tișbitul, zicând: 18Scoală‐te, pogoară‐te spre întâmpinarea lui Ahab, împăratul lui Israel care este în Samaria
21.18
Cap. 13.32.
; iată este în via lui Nabot unde s‐a pogorât ca s‐o ia în stăpânire! 19Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: Ai ucis și ai și luat în stăpânire? Și‐i vei vorbi zicând: Așa zice Domnul: În locul
21.19
Cap. 22.38.
unde au lins câinii sângele lui Nabot vor linge câinii sângele tău; da, pe al tău. 20Și Ahab a zis lui Ilie: M‐ai aflat
21.20
Cap. 18.17.
, vrăjmașul meu? Și el a zis: Te‐am aflat pentru că te‐ai vândut
21.20
2 Reg. 17.17Rom. 7.14
ca să faci rău în ochii Domnului. 21Iată, voi aduce rău
21.21
Cap. 14.10.
peste tine și voi mătura cu desăvârșire în urma ta, și voi stârpi din
21.21
1 Sam. 25.22
Ahab pe orice suflet de parte bărbătească, și pe cel
21.21
Cap. 14.10.
închis și pe cel slobod în Israel 22Și voi face casa ta ca și casa
21.22
Cap. 15.29.
lui Ieroboam, fiul lui Nebat, ca și casa lui Baeșa
21.22
Cap. 16.3, 11.
, fiul lui Ahia, pentru mânia cu care m‐ai mâniat, și ai tras pe Israel în păcat. 23Și chiar despre Izabela
21.23
2 Reg. 9.36
Domnul a vorbit zicând: Cânii vor mânca pe Izabela lângă zidul de la Izreel. 24Cine
21.24
Cap. 14.11;
va muri din Ahab în cetate câinii îl vor mânca și cine va muri în câmp păsările cerurilor îl vor mânca. 25(Cu adevărat nu fusese nimeni
21.25
Cap. 16.30, etc.
ca Ahab, care s‐a vândut ca să facă rău în ochii Domnului, după cum îl întărâta
21.25
Cap. 16.31.
Izabela nevastă‐sa. 26Și a lucrat foarte urâcios umblând după idoli, după tot
21.26
Gen. 15.162 Reg. 21.11
ce au făcut amoriții pe care îi alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel). 27Și a fost așa: cum a auzit Ahab cuvintele acestea, și‐a sfâșiat hainele și și‐a pus
21.27
Gen. 37.34
sac pe carne și a postit și s‐a culcat în sac și umbla încet. 28Și cuvântul Domnului a fost către Ilie Tișbitul zicând: 29Vezi cum s‐a smerit Ahab înaintea mea? Pentru că s‐a smerit înaintea mea, nu voi aduce răul în zilele sale; în zilele
21.29
2 Reg. 9.25
fiului său voi aduce răul peste casa sa.

22

Ahab face legământ cu Iosafat

221Și au rămas trei ani fără război între Siria și Israel. 2Și a fost așa: în anul al treilea Iosafat

22.2
2 Cron. 18.2
, împăratul lui Iuda, s‐a pogorât la împăratul lui Israel. 3Și împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: Știți că
22.3
Deut. 4.43
Ramot‐Galaadul este al nostru și noi tăcem și nu‐l luăm din mâna împăratului Siriei? 4Și a zis lui Iosafat: Vei merge cu mine la luptă pentru Ramot‐Galaad? Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Eu
22.4
2 Reg. 3.7
sunt ca și tine, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca și caii tăi. 5Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă, te rog, astăzi cuvântul Domnului. 6Și împăratul lui Israel a adunat
22.6
Cap. 18.19.
pe proroci, ca la patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să merg împotriva Ramot‐Galaadului la luptă sau să mă las? Și ei au zis: Suie‐te și Domnul îl va la în mâna împăratului. 7Și Iosafat
22.7
2 Reg. 3.11
a zis: Nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm? 8Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat, Mica, fiul lui Imla, prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu prorocește bine despre mine, ci rău. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. 9Și împăratul lui Israel a chemat un slujbaș și a zis: Adu repede pe Mica, fiul lui Imla. 10Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați în hainele lor, în arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea Lor. 11Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici. 12Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad, și izbutește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului. 13Și solul care se dusese să cheme pe Mica i‐a vorbit zicând: Iată cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine pentru împărat; fie și cuvântul tău, te rog, ca și cuvântul unuia dintre ei și vorbește bine. 14Și Mica a zis: Viu este Domnul, ce‐mi
22.14
Num. 22.38
va zice Domnul aceea voi vorbi. 15Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la Ramot‐Galaad la luptă sau să ne lăsăm? Și el i‐a zis: Suie‐te și izbutește, căci Domnul îl dă în mâna împăratului. 16Și împăratul i‐a zis: De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului? 17Și Mica a zis: Am văzut
22.17
Mat. 9.36
pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa sa. 18Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu prorocește bine despre mine ci rău? 19Și Mica a zis: Ascultă deci cuvântul Domnului: Am văzut
22.19
Is. 6.1Dan. 7.9
pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea
22.19
Iov 1.6
2.1Ps. 103.20,21Dan. 7.10Mat. 18.10Evr. 1.7,14
cerurilor stând împrejurul lui, la dreapta lui și la stânga lui. 20Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul zicea așa și altul așa. 21Și un duh a ieșit și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. 22Și Domnul i‐a zis: Cu ce? Și el a zis: voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și Domnul a zis: Îl vei
22.22
Jud. 9.23Iov 12.16Ezec. 14.92 Tes. 2.11
amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa. 23Și acum
22.23
Ezec. 14.9
iată Domnul a pus un duh mincinos în gura tuturor acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine. 24Și Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica peste față și a zis: Pe ce
22.24
2 Cron. 18.23
cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să‐ți vorbească ție? 25Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi. 26Și împăratul lui Israel a zis: Ia pe Mica și du‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 27Și zi: Așa zice împăratul: puneți pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace. 28Și Mica a zis: Dacă cu adevărat te vei întoarce în pace, Domnul n‐a
22.28
Num. 16.29Deut. 18.20,21,22
vorbit prin mine. Și a zis: Ascultați, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

29Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad. 30Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba

22.30
2 Cron. 35.22
hainele și voi intra în luptă, iar tu îmbracă‐ți hainele tale. Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele și a plecat la luptă. 31Și împăratul Siriei poruncise celor treizeci și doi de mai mari ai carelor sale, zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel. 32Și a fost așa: cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Negreșit acesta este împăratul lui Israel. Și s‐au abătut să se lupte împotriva lui și Iosafat
22.32
2 Cron. 18.31Prov. 13.20
a strigat. 33Și a fost așa: când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el. 34Și un om a tras din arc în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și el a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit. 35Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea și împăratul a stătut în carul său în fața sirienilor și către seară a murit; și sângele curgea din rană în fundul carului. 36Și pe la apusul soarelui s‐a făcut o strigare în tabără zicând: Fiecare om la cetatea sa, și fiecare om la pământul său. 37Și împăratul a murit și a fost dus la Samaria și au înmormântat pe împărat în Samaria. 38Și au spălat carul în iazul Samariei. Și câinii au lins sângele său, unde se scăldau curvele: după
22.38
Cap. 21.19.
cuvântul Domnului pe care‐l vorbise. 39Și celelalte fapte ale lui Ahab și tot ce a făcut și casa
22.39
Amos 3.15
de fildeș pe care a zidit‐o și toate cetățile pe care le‐a zidit, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Israel? 40Și Ahab a adormit cu părinții săi și în locul său a domnit Ahazia, fiul său.

Iosafat, împăratul lui Iuda

41Și Iosafat

22.41
2 Cron. 20.31
, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, împăratul lui Israel. 42Iosafat era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 43Și el a umblat
22.43
2 Cron. 17.3
în toată calea lui Asa, tatăl său; și nu s‐a depărtat de la ea făcând ce este drept în ochii Domnului. Dar înălțimile
22.43
Cap. 14.23: 15.14.
n‐au fost îndepărtate: poporul încă jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 44Și Iosafat
22.44
2 Cron. 19.22 Cor. 6.14
a fost în pace cu împăratul lui Israel. 45Și celelalte fapte ale lui Iosafat și puterea sa pe care a arătat‐o și cum s‐a luptat, oare nu sunt scrise în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? 46Și a stârpit din țară rămășița sodomiților
22.46
Cap. 14.21;
care rămăsese din zilele lui Asa, tatăl său. 47Și nu era împărat în Edom
22.47
Gen. 25.232 Sam. 8.142 Reg. 3.9
8.20
: domnia un dregător. 48
22.48
2 Cron. 20.35
Iosafat a
22.48
Cap. 10.12.
făcut și corăbii din Tars ca să meargă la Ofir pentru aur
22.48
2 Cron. 20.37
; dar n‐au mers, căci corăbiile s‐au sfărâmat în Ețion‐Gheber
22.48
Cap. 9.26.
. 49Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, a zis lui Iosafat: Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii. Dar Iosafat n‐a voit. 50Și Iosafat
22.50
2 Cron. 21.1
a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat cu părinții săi în cetatea lui David, tatăl său; și în locul său a domnit Ioram, fiul său.

Domnia lui Ahazia

51Ahazia

22.51
Vers. 40.
, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în anul al șaptesprezecelea al lui Iosafat, împăratul lui Iuda, și a domnit doi ani peste Israel. 52Și el a făcut rău în ochii Domnului și a umblat în calea
22.52
Cap. 15.26.
tatălui său și în calea mamei sale și în calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care trăsese pe Israel în păcat. 53Și a slujit
22.53
Jud. 2.11
lui Baal și i s‐a închinat și a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israel după toate cele ce făcuse tatăl său.