Învățăturile date lui Solomon
21Și s‐au apropiat zilele
lui David ca să moară și a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând: 2Eu
merg pe calea întregului pământ; tu întărește‐te
și fii bărbat. 3Și păzește cele de păzit ale Domnului Dumnezeului tău, umblând în căile lui, păzind așezămintele lui și poruncile lui și judecățile lui și mărturiile lui, după cum este scris în legea lui Moise, ca să propășești
în tot ce vei face și oriunde te vei întoarce, 4ca Domnul să întărească
cuvântul său pe care l‐a vorbit despre mine zicând: Dacă
copiii tăi vor lua aminte la calea lor, umblând
înaintea mea în adevăr, cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, nu vei fi lipsit, a zis el
, de un bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel. 5Și mai știi și ce mi‐a făcut
18.5,12,14
19.5,6,7
Ioab, fiul Țeruiei, ce a făcut celor doi mai mari ai oștirilor lui Israel: lui Abner
, fiul lui Ner, și lui Amasa
, fiul lui Ieter, pe care i‐a ucis și a vărsat în vreme de pace sânge de război și a pus sânge de război pe cingătoarea care era pe coapsele lui și pe încălțămintele care erau în picioarele lui. 6Și fă după înțelepciunea
ta și căruntețea lui să nu se pogoare în pace în Șeol. 7Dar să arăți îndurare fiilor lui Barzilai
din Galaad și ei să fie dintre cei ce vor mânca
19.28
la masa ta, căci au venit
la mine când fugeam de fața lui Absalom, fratele tău. 8Și iată, la tine este Șimei
, fiul lui Ghera, Beniamitul, de la Bahurim. El m‐a blestemat cu blestem greu în ziua când mergeam la Mahanaim, dar s‐a pogorât spre
întâmpinarea mea la Iordan și i‐am jurat
pe Domnul zicând: Nu te voi omorî cu sabia. 9Și acum nu‐l socoti fără vină
, căci ești bărbat înțelept și știi ce să‐i faci și să pogori în sânge
44.31
căruntețele lui în Șeol. 10Și David a adormit
cu părinții săi și a fost înmormântat în
cetatea lui David. 11Și zilele cât a domnit
David peste Israel au fost patruzeci de ani; șapte ani a domnit în Hebron și treizeci și trei de ani a domnit în Ierusalim. 12Și Solomon a șezut
pe scaunul de domnie al lui David, tatăl său; și împărăția s‐a întărit foarte mult.
Solomon omoară pe Adonia
13Și Adonia, fiul Haghitei, a venit la Bat‐Șeba, mama lui Solomon. Și ea a zis: Vii
cu pace? Și el a zis: Cu pace. 14Și a zis: Am să‐ți spun un cuvânt. Și ea a zis: Vorbește. 15Și el a zis: Știi că împărăția era
a mea și către mine și‐a îndreptat fața tot Israelul ca să fiu împărat, dar împărăția s‐a întors și este a fratelui meu, căci era a lui
28.5,6,7Prov. 21.30Dan. 2.21
de la Domnul. 16Și acum cer o singură cerere de la tine; să nu‐mi întorci fața mea. 17Și ea i‐a zis: Vorbește. Și el a zis: Vorbește, rogu‐te, împăratului Solomon, căci nu‐ți va întoarce fața ta, să‐mi dea de nevastă pe Abișag
, Sunamita. 18Și Bat‐Șeba a zis: Bine, voi vorbi împăratului pentru tine. 19Și Bat‐Șeba a intrat la împăratul Solomon să‐i vorbească pentru Adonia. Și împăratul s‐a sculat în întâmpinarea ei și s‐a plecat
înaintea ei și a șezut jos pe scaunul său de domnie și a făcut să se pună un scaun de domnie pentru mama împăratului și ea a șezut
la dreapta lui. 20Și ea a zis: O mică cerere cer de la tine, nu‐mi întoarce fața mea. Și împăratul a zis: Cere, mama mea, căci nu‐ți voi întoarce fața ta. 21Și ea a zis: Să se dea Abișag, Sunamita, de nevastă lui Adonia, fratele tău. 22Și împăratul Solomon a răspuns și a zis mamei sale: Și pentru ce ceri pe Abișag, Sunamita, pentru Adonia? Cere și împărăția pentru el, căci este fratele meu mai mare și pentru el și pentru Abiatar
, preotul, și pentru Ioab, fiul Țeruiei. 23Și împăratul Solomon a jurat pe Domnul zicând: Așa să‐mi facă Dumnezeu și încă
mai mult de n‐a vorbit Adonia acest cuvânt chiar împotriva vieții lui. 24Și acum, viu este Domnul, care m‐a întărit și m‐a pus pe scaunul de domnie al lui David, tatăl meu, și care mi‐a făcut o casă, după cum a vorbit, astăzi va fi omorât
Adonia. 25Și împăratul Solomon a trimis prin mâna lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el s‐a aruncat asupra lui și a murit.
Abiatar scos din slujbă
26Și împăratul a zis lui Abiatar, preotul: Mergi la Anatot
, la câmpurile tale căci ești un om al morții, dar astăzi nu te voi omorî căci ai purtat
chivotul Domnului înaintea lui David, tatăl meu, și ai suferit
în tot ce a suferit tatăl meu. 27Și Solomon a izgonit pe Abiatar din preoția Domnului spre a împlini
cuvântul Domnului pe care l‐a vorbit cu privire la casa lui Eli în Silo.
Omorârea lui Ioab
28Și știrea a venit până la Ioab; căci Ioab se întorsese
după Adonia și nu se întorsese după Absalom. Și Ioab a fugit la cortul Domnului și a apucat
coarnele altarului. 29Și s‐a spus împăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului și iată este lângă altar. Și Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: Du‐te, aruncă‐te asupra lui. 30Și Benaia a venit la cortul Domnului și i‐a zis: Așa zice împăratul: Ieși! Și el a zis: Nu, căci aici voi muri. Și Benaia a adus iarăși vorbă împăratului, zicând: Așa a vorbit Ioab și așa mi‐a răspuns. 31Și împăratul i‐a zis: Fă
cum a zis și aruncă‐te asupra lui și înmormântează‐l și depărtează
21.8,9
de la mine și de la casa tatălui meu sângele, pe care l‐a vărsat Ioab, fără cuvânt. 32Și Domnul să întoarcă
sângele lui pe capul lui, pentru că s‐a aruncat asupra celor doi bărbați mai drepți și mai buni
decât el și i‐a ucis cu sabia și tatăl meu David n‐a știut: pe Abner
, fiul lui Ner, mai marele oastei lui Israel, și pe Amasa
, fiul lui Ieter, mai marele oastei lui Iuda. 33Și sângele lor să se întoarcă pe capul lui Ioab și pe capul seminței
lui în veac: iar pacea să fie de la Domnul peste David
și sămânța lui și casa lui și scaunul lui de domnie în veac. 34Și Benaia, fiul lui Iehoiada, s‐a suit și s‐a aruncat asupra lui și l‐a omorât. Și a fost înmormântat în casa lui în pustie. 35Și împăratul a pus pe Benaia, fiul lui Iehoiada, în locul lui, peste oaste și împăratul a pus pe Țadoc
, preotul, în locul lui Abiatar
24.3
.
Omorârea lui Șimei
36Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei
și i‐a zis: Zidește‐ți o casă în Ierusalim și locuiește acolo și să nu ieși de acolo, nici încoace nici încolo. 37Și va fi așa: în ziua când vei ieși și vei trece pârâul
Chedron, să știi că vei muri negreșit: sângele
tău va fi pe capul tău. 38Și Șimei a zis împăratului: Bun este cuvântul; cum a vorbit domnul meu, împăratul, așa va face slujitorul tău. Și Șimei a locuit în Ierusalim multe zile. 39Și a fost așa: după trecere de trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Achiș
, fiul lui Maaca, împăratul din Gat. Și au spus lui Șimei, zicând: Iată, slujitorii tăi sunt în Gat. 40Și Șimei s‐a sculat și și‐a înșeuat măgarul și s‐a dus la Gat la Achiș, ca să caute pe slujitorii săi, și Șimei s‐a dus și a adus pe slujitorii săi din Gat. 41Și s‐a spus lui Solomon că Șimei s‐a dus din Ierusalim la Gat și s‐a întors. 42Și împăratul a trimis și a chemat pe Șimei și i‐a zis: Oare nu te‐am pus eu să juri pe Domnul și ți‐am mărturisit zicând: Să știi negreșit că în ziua când vei ieși și te vei duce încoace și încolo, vei muri? Și tu mi‐ai spus: Bun este cuvântul pe care l‐am auzit. 43Pentru ce dar n‐ai păzit jurământul Domnului și porunca pe care ți‐am poruncit‐o? 44Și împăratul a zis lui Șimei: Cunoști tot
răul pe care știe inima ta că l‐ai făcut lui David, tatăl meu: și Domnul
să întoarcă răul tău pe capul tău, 45și împăratul Solomon să fie binecuvântat și scaunul
de domnie al lui David să fie întărit înaintea Domnului în veac. 46Și împăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, și el a ieșit și s‐a aruncat asupra lui și a murit. Și împărăția
s‐a întărit în mâna lui Solomon.
Căsătoria lui Solomon
31Și Solomon
s‐a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus‐o în cetatea
lui David, până să sfârșească de zidit casa
sa și casa
Domnului și zidul
Ierusalimului de jur împrejur. 2Dar poporul
jertfea pe înălțimi, căci nu era zidită o casă numelui Domnului până în zilele acelea. 3Și Solomon iubea
30.16,20Ps. 31.23Rom. 8.281 Cor. 8.3
pe Domnul umblând
în așezămintele lui David, tatăl său, numai că jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 4Și împăratul s‐a dus
la Gabaon ca să jertfească acolo căci
aceasta era înălțimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe acest altar.
Visul lui Solomon
5Domnul s‐a arătat lui Solomon la Gabaon
într‐un vis
2.13,19
de noapte. Și Dumnezeu a zis: Cere ce să‐ți dau. 6Și Solomon
a zis: Tu ai arătat mare îndurare robului tău David tatăl meu, după cum el a umblat
înaintea ta în adevăr și în dreptate și în întregime de inimă cu tine și i‐ai păstrat această mare îndurare și i‐ai dat un fiu
, care șade pe scaunul său de domnie ca astăzi. 7Și acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai făcut pe robul tău împărat în locul lui David, tatăl meu, și eu sunt un copil
mic, nu știu nici să ies nici să intru
. 8Și robul tău este în mijlocul poporului tău pe care l‐ai
ales, un popor mare care nu se poate socoti nici
15.5
număra de mulțime. 9Deci
dă robului tău o inimă care aude, ca să jude ce pe poporul tău, ca să deosebească
între bine și rău; căci cine poate
judeca pe poporul tău acesta așa de mare? 10Și cuvântul a fost bun în ochii Domnului că Solomon a cerut acest lucru. 11Și Dumnezeu i‐a zis: Pentru că ai cerut acest lucru și n‐ai cerut
pentru tine zile multe și n‐ai cerut pentru tine bogății și n‐ai cerut viața vrăjmașilor tăi, ci ai cerut pentru tine cunoștință ca să asculți judecata, 12iată am
făcut după cuvântul tău; ți‐am
dat o inimă înțeleaptă și care aude încât n‐a fost asemenea ție înaintea ta și nu se va scula asemenea ție după tine. 13Și ți‐am dat
și ce n‐ai cerut: bogății
și slavă, încât nu va fi nimeni asemenea ție între împărați în toate zilele tale. 14Și dacă vei umbla în căile mele, păzind așezămintele și poruncile mele, cum
a umblat David, tatăl tău, atunci îți voi lungi
zilele tale. 15Și Solomon s‐a
deșteptat și iată a fost un vis. Și a venit la Ierusalim și a stătut înaintea chivotului legământului Domnului și a adus arderi de tot și a adus jertfe de pace și a făcut un ospăț
tuturor slujitorilor săi.
Înțelepciunea lui Solomon la judecată
16Atunci, două femei curve au venit la împărat și au stătut
înaintea lui. 17Și una din femei a zis: Rogu‐mă, domnul meu! Eu și femeia aceasta locuiam într‐o casă și eu am născut cu ea în casă. 18Și a fost așa: a treia zi după ce am născut, a născut și această femeie. Și eram împreună; niciun străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă. 19Și fiul acestei femei a murit noaptea pentru că s‐a culcat pe el. 20Și ea s‐a sculat la miezul nopții și a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormia și l‐a culcat la sânul său și pe fiul ei, care era mort l‐a culcat la sânul meu. 21Și m‐am sculat dimineața să alăptez pe fiul meu și iată era mort! Și m‐am uitat la el dimineața și iată nu era fiul meu pe care‐l născusem. 22Și femeia cealaltă a zis: Ba nu, căci fiul meu este cel viu și fiul tău este cel mort. Și aceea zicea: Ba nu, căci fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu. Așa vorbeau ele înaintea împăratului. 23Și împăratul a zis: Una zice: Acesta cel viu este fiul meu și cel mort este fiul tău și cealaltă zice: Ba nu; căci cel mort este fiul tău și cel viu este fiul meu. 24Și împăratul a zis: Aduceți‐mi o sabie. Și au adus o sabie înaintea împăratului. 25Și împăratul a zis: Tăiați pe copilul cel viu și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte. 26Și femeia, al căreia era fiul cel viu, a vorbit împăratului, căci i se tulburaseră
măruntaiele pentru fiul ei și a zis: Rogu‐te, domnul meu, dă‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorî nicidecum. Și cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al tău, tăiați‐l în două. 27Și împăratul a răspuns și a zis: Dați‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorâți, căci ea este mama lui. 28Și tot Israelul a auzit de judecata pe care o judecase împăratul și s‐au temut de împărat, căci au văzul că înțelepciunea
lui Dumnezeu era în el ca să facă judecată.
Slujbașii lui Solomon
41Și împăratul Solomon era împărat peste tot Israelul. 2Și aceștia sunt mai marii pe care‐i avea: Azaria, fiul lui Țadoc, preotul; 3Elihoref și Ahia, fii ai lui Șișa, scriitori; Iosafat
20.24
, fiul lui Ahilud, scriitor de cronici; 4și Benaia
, fiul lui Iehoiada, era peste oaste; și Țadoc și Abiatar
erau preoți: 5și Azaria, fiul lui Natan
, era peste dregători; și Zabud, fiul lui Natan, era slujbaș de stat
20.26
, prieten
16.161 Cron. 27.33
al împăratului; 6și Ahișar, era peste casă; și Adoniram
, fiul lui Abda, era peste dări.
Numele celor doisprezece dregători
7Și Solomon avea doisprezece dregători peste tot Israelul și ei aduceau bucate împăratului și casei sale: fiecare avea să aducă aceste bucate o lună pe an. 8Și acestea sunt numele lor: Ben‐Hur, peste muntele Efraim; 9Ben‐Decher, peste Macaț și peste Șaalbim și Bet‐Șemeș și Elon‐Bet‐Hanan; 10Ben‐Hesed, peste Arubot; și el avea Socoul și tot pământul Hefier; 11Ben‐Abinadab, peste tot cuprinsul Dorului; Tafat, fiica lui Solomon, îi era nevastă; 12Baana, fiul lui Ahilud, peste Taanac și Meghido și tot Bet‐Șeanul, care este lângă Țartan, sub Izreel, de la Bet‐Șean, până la Abel‐Mehola, până dincolo de Iocmeam; 13Ben‐Gheber peste Ramot‐Galaad; el avea târgurile
lui Iair, fiul lui Manase, care sunt în Galaad; el avea ținutul
Argob care este în Basan, șaizeci de cetăți mari, cu ziduri și zăvoare de aramă; 14Ahinadab, fiul lui Ido, peste Mahanaim; 15Ahimaaț peste Neftali și el luase de nevastă pe Basmat, fiica lui Solomon; 16Baana, fiul lui Hușai, peste Așer și Bealot; 17Iosafat, fiul lui Paruah, peste Isahar; 18Șimei, fiul lui Ela, peste Beniamin; 19Gheber, fiul lui Uri, peste țara Galaad, țara
lui Sihon, împăratul amoriților, și a lui Og, împăratul Basanului, căci numai el era dregător în această țară.
Mărirea lui Solomon
20Iuda și Israel erau mulți ca nisipul
care este lângă mare, în mulțime, mâncând
și bând și desfătându‐se. 21Și Solomon
a stăpânit peste toate împărățiile de la Râu
până la țara filistenilor și până la hotarul Egiptului. Ei au adus
72.10,11
daruri și au slujit lui Solomon în toate zilele vieții sale. 22Și pâinea lui Solomon pentru o zi era: treizeci de cori de floarea făinii și șaizeci cori de făină, 23zece boi îngrășați și douăzeci de boi pășunați și o sută de oi, afară de cerbi și de căprioare și de ciute și de păsări îngrășate. 24Căci stăpânea peste tot dincoace de Râu; de la Tifsah până la Gaza, peste toți împărații
de dincoace de Râu. Și avea pace
pretutindeni împrejurul lui. 25Și Iuda și Israel au locuit
la adăpost, fiecare
sub via sa și sub smochinul său de la Dan
până la Beer‐Șeba, în toate zilele lui Solomon. 26Și Solomon
avea patruzeci de mii de grajduri de cai
pentru carele sale și douăsprezece mii de călăreți. 27Și dregătorii
aceia aduceau bucate împăratului Solomon și tuturor care veneau la masa împăratului Solomon, fiecare pe luna sa; nu lăsau să fie vreo lipsă. 28Și aduceau orz și paie pentru cai și armăsari iuți în locul unde se aflau dregătorii, fiecare după însărcinarea sa.
Înțelepciunea lui Solomon
29Și Dumnezeu
a dat lui Solomon înțelepciune și foarte mare lărgime de inimă ca nisipul care este pe țărmul mării. 30Și înțelepciunea lui Solomon a întrecut înțelepciunea tuturor copiilor răsăritului
și toată înțelepciunea
Egiptului. 31Și era mai înțelept
decât
toți oamenii, decât
6.33
15.19Ps. 88
Etan Ezrahitul și decât Heman și Calcol și Darda, fiii lui Mahol. Și vestea lui era de jur împrejur între toate neamurile. 32Și a rostit
trei mii de proverbe și cântările lui au fost o mie și cinci
. 33Și a vorbit despre copaci, de la cedrul care este în Liban, până la isopul care răsare din zid: și a vorbit despre dobitoace și despre păsări și despre tot ce se târăște și despre pești. 34Și de la toate popoarele veneau
să audă înțelepciunea lui Solomon, de la toți împărații pământului care auziseră de înțelepciunea lui.