Căsătoria lui Solomon
31Și Solomon
s‐a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului, și a luat pe fiica lui Faraon și a adus‐o în cetatea
lui David, până să sfârșească de zidit casa
sa și casa
Domnului și zidul
Ierusalimului de jur împrejur. 2Dar poporul
jertfea pe înălțimi, căci nu era zidită o casă numelui Domnului până în zilele acelea. 3Și Solomon iubea
30.16,20Ps. 31.23Rom. 8.281 Cor. 8.3
pe Domnul umblând
în așezămintele lui David, tatăl său, numai că jertfea și ardea tămâie pe înălțimi. 4Și împăratul s‐a dus
la Gabaon ca să jertfească acolo căci
aceasta era înălțimea cea mare. Solomon a adus o mie de arderi de tot pe acest altar.
Visul lui Solomon
5Domnul s‐a arătat lui Solomon la Gabaon
într‐un vis
2.13,19
de noapte. Și Dumnezeu a zis: Cere ce să‐ți dau. 6Și Solomon
a zis: Tu ai arătat mare îndurare robului tău David tatăl meu, după cum el a umblat
înaintea ta în adevăr și în dreptate și în întregime de inimă cu tine și i‐ai păstrat această mare îndurare și i‐ai dat un fiu
, care șade pe scaunul său de domnie ca astăzi. 7Și acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai făcut pe robul tău împărat în locul lui David, tatăl meu, și eu sunt un copil
mic, nu știu nici să ies nici să intru
. 8Și robul tău este în mijlocul poporului tău pe care l‐ai
ales, un popor mare care nu se poate socoti nici
15.5
număra de mulțime. 9Deci
dă robului tău o inimă care aude, ca să jude ce pe poporul tău, ca să deosebească
între bine și rău; căci cine poate
judeca pe poporul tău acesta așa de mare? 10Și cuvântul a fost bun în ochii Domnului că Solomon a cerut acest lucru. 11Și Dumnezeu i‐a zis: Pentru că ai cerut acest lucru și n‐ai cerut
pentru tine zile multe și n‐ai cerut pentru tine bogății și n‐ai cerut viața vrăjmașilor tăi, ci ai cerut pentru tine cunoștință ca să asculți judecata, 12iată am
făcut după cuvântul tău; ți‐am
dat o inimă înțeleaptă și care aude încât n‐a fost asemenea ție înaintea ta și nu se va scula asemenea ție după tine. 13Și ți‐am dat
și ce n‐ai cerut: bogății
și slavă, încât nu va fi nimeni asemenea ție între împărați în toate zilele tale. 14Și dacă vei umbla în căile mele, păzind așezămintele și poruncile mele, cum
a umblat David, tatăl tău, atunci îți voi lungi
zilele tale. 15Și Solomon s‐a
deșteptat și iată a fost un vis. Și a venit la Ierusalim și a stătut înaintea chivotului legământului Domnului și a adus arderi de tot și a adus jertfe de pace și a făcut un ospăț
tuturor slujitorilor săi.
Înțelepciunea lui Solomon la judecată
16Atunci, două femei curve au venit la împărat și au stătut
înaintea lui. 17Și una din femei a zis: Rogu‐mă, domnul meu! Eu și femeia aceasta locuiam într‐o casă și eu am născut cu ea în casă. 18Și a fost așa: a treia zi după ce am născut, a născut și această femeie. Și eram împreună; niciun străin nu era cu noi în casă; numai noi amândouă eram în casă. 19Și fiul acestei femei a murit noaptea pentru că s‐a culcat pe el. 20Și ea s‐a sculat la miezul nopții și a luat pe fiul meu de lângă mine, când roaba ta dormia și l‐a culcat la sânul său și pe fiul ei, care era mort l‐a culcat la sânul meu. 21Și m‐am sculat dimineața să alăptez pe fiul meu și iată era mort! Și m‐am uitat la el dimineața și iată nu era fiul meu pe care‐l născusem. 22Și femeia cealaltă a zis: Ba nu, căci fiul meu este cel viu și fiul tău este cel mort. Și aceea zicea: Ba nu, căci fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu. Așa vorbeau ele înaintea împăratului. 23Și împăratul a zis: Una zice: Acesta cel viu este fiul meu și cel mort este fiul tău și cealaltă zice: Ba nu; căci cel mort este fiul tău și cel viu este fiul meu. 24Și împăratul a zis: Aduceți‐mi o sabie. Și au adus o sabie înaintea împăratului. 25Și împăratul a zis: Tăiați pe copilul cel viu și dați jumătate uneia și jumătate celeilalte. 26Și femeia, al căreia era fiul cel viu, a vorbit împăratului, căci i se tulburaseră
măruntaiele pentru fiul ei și a zis: Rogu‐te, domnul meu, dă‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorî nicidecum. Și cealaltă a zis: Să nu fie nici al meu, nici al tău, tăiați‐l în două. 27Și împăratul a răspuns și a zis: Dați‐i ei copilul cel viu și nu‐l omorâți, căci ea este mama lui. 28Și tot Israelul a auzit de judecata pe care o judecase împăratul și s‐au temut de împărat, căci au văzul că înțelepciunea
lui Dumnezeu era în el ca să facă judecată.