Zidirea casei lui Solomon
71Și Solomon și‐a zidit casa sa în treisprezece
ani și și‐a sfârșit toată casa. 2Și a zidit casa Pădurea Libanului. Lungimea ei era de o sută de coți și lățimea ei de cincizeci de coți și înălțimea ei de treizeci de coți, pe patru șiruri de stâlpi de cedru, cu grinzi de cedru peste stâlpi. 3Și a fost acoperită cu cedru deasupra odăilor care erau pe patruzeci și cinci de stâlpi, cincisprezece într‐un șir. 4Și erau trei șiruri de grinzi de‐a curmeziș și o fereastră în dreptul unei ferestre în trei șiruri. 5Și toate ușile și ușiorii erau pătrate în bârne și o fereastră era în dreptul unei ferestre în trei șiruri. 6Și a făcut pridvorul de stâlpi; lungimea lui era de cincizeci de coți și lățimea lui de treizeci de coți; și pridvorul era înaintea lor și stâlpi și grinzi înaintea lor. 7Și a făcut pridvorul pentru scaunul de domnie unde judeca, pridvorul judecății; și era acoperit cu cedru de la pardoseală la pardoseală. 8Și casa sa unde a locuit avea o altă curte înăuntrul pridvorului care era de aceeași lucrare. Și a mai făcut o casă ca pridvorul acesta pentru fata lui Faraon, pe care
o luase Solomon de nevastă. 9Toate acestea erau de pietre scumpe, pietre cioplite după măsură, ferestruite cu ferestrăul pe dinăuntru și pe dinafară, din temelie până la strașină și pe dinafară până la curtea cea mare. 10Și temeliile erau de pietre scumpe, pietre mari, pietre de zece coți și pietre de opt coți. 11Și pe deasupra erau pietre scumpe, pietre cioplite după măsuri și lemn de cedru. 12Și curtea cea mare de jur împrejur avea trei șiruri de pietre cioplite și un șir de grinzi de cedru și așa era și curtea dinăuntru a casei Domnului
și pridvorul casei.
Cei doi stâlpi și uneltele Templului
13Și împăratul Solomon a trimis și a adus pe Hiram
din Tir. 14El era fiul
unei femei văduve din seminția lui Neftali și tatăl
lui era un bărbat din Tir, arămar: și era plin
36.1
de înțelepciune și de pricepere și de cunoștință ca să facă orice feluri de lucrări în aramă. Și el a venit la împăratul Solomon și i‐a făcut toată lucrarea. 15Și a turnat cei doi
4.12Ier. 52.21
stâlpi de aramă, înălțimea unui stâlp era de optsprezece coți: și un fir de doisprezece coți înconjura pe al doilea stâlp. 16Și a făcut două coperișuri de aramă turnată de pus pe vârfurile stâlpilor; înălțimea unui coperiș era de cinci coți și înălțimea celuilalt coperiș de cinci coți. 17Și rețele de înlănțuituri, împletituri de lanțuri pentru coperișurile care erau pe vârful stâlpilor, șapte pentru un coperiș și șapte pentru celălalt coperiș. 18Și a făcut stâlpii și două șiruri de rodii împrejurul rețelei deasupra, ca să acopere coperișurile care erau pe vârful stâlpilor; așa a făcut și pentru al doilea coperiș. 19Și coperișurile care erau pe vârful stâlpilor în pridvor erau lucrătură de crin, de patru coți. 20Și coperișurile de pe cei doi stâlpi deasupra, lângă pântecele care era dincolo de rețele, aveau două sute
4.13Ier. 52.23
de rodii în șiruri de jur împrejur pe celălalt coperiș. 21Și a
așezat stâlpii în pridvorul
templului; și a așezat stâlpul de la dreapta și i‐a pus numele Iachin și a așezat stâlpul de la stânga și i‐a pus numele Boaz. 22Și pe coperișul stâlpilor erau lucrături de crin; și lucrul stâlpilor s‐a sfârșit.
Marea de aramă
23Și a făcut marea
turnată de zece coți de la margine la margine, rotundă împrejur; și înălțimea ei era de cinci coți: și un fir de treizeci de coți o înconjura împrejur. 24Și sub marginea ei de jur împrejur o încingeau colocinți, zece la un cot; înconjurând marea de
jur împrejur erau două șiruri de colocinți, turnați dintr‐o singură turnătură în ea. 25Sta pe doisprezece
boi, trei priveau către miazănoapte, și trei priveau către apus, și trei priveau către miazăzi, și trei priveau către răsărit: și marea era deasupra lor și toate părțile dinapoi ale lor erau în lăuntru. 26Și grosimea ei era de un lat de mână; și marginea ei era ca lucrarea marginii unui potir, ca floarea de crin: și încăpea două
mii de baturi. 27Și a făcut cele zece picioare de aramă; lungimea unui picior era de patru coți și lățimea lui de patru coți și înălțimea lui de trei coți. 28Și lucrătura picioarelor era aceasta: aveau pervaze și pervazele erau între încheieturi. 29Și pe pervazele care erau între încheieturi erau lei, boi și heruvimi; și deasupra încheieturilor era un picior; și dedesubtul leilor și boilor erau ghirlande făcute să spânzure. 30Și fiecare picior avea patru roți de aramă și osii de aramă; și pe cele patru unghiuri ale lui erau umărari; și sub spălător erau umărari turnați în desul fiecărei ghirlande. 31Și gura ei dinăuntrul coperișului și până deasupra era de un cot; și gura ei era rotundă ca lucrarea piciorului de un cot și jumătate; și pe deasupra gurii ei erau săpături și pervazele lor erau pătrate, nu rotunde. 32Și sub pervaze erau cele patru roți; și osiile roților erau în picior: și înălțimea unei roți era de un cot și o jumătate de cot. 33Și lucrătura roților era ca lucrătura roților de car; osiile lor și obezile lor și spițele lor și butucii lor, erau toate turnate. 34Și erau patru umărari la cele patru unghiuri ale unui picior; umărarii erau trași din piciorul însuș. 35Și în vârful piciorului era o înălțime rotundă împrejur de o jumătate de cot: și deasupra piciorului mâinile și pervazele lui erau dintr‐o bucată. 36Și pe plăcile laturilor ei și pe pervazele ei a săpat heruvimi, lei și finici, după locul gol pe fiecare: și ghirlande de jur împrejur. 37În felul acesta a făcut cele zece picioare: toate aveau o turnătură, o măsură, o înfățișare. 38Și a
făcut zece spălătoare de aramă; și într‐un spălător încăpea patruzeci de baturi: și fiecare spălător era de patru coți; pe fiecare din cele zece picioare era un spălător. 39Și a pus picioarele, cinci în latura dreaptă a casei și cinci în latura stângă a casei: și a pus marea în latura dreaptă a casei spre răsărit, în partea de miazăzi.
Sfârșitul lucrărilor
40Și Hiram a făcut spălători și lopeți și farfurii. Și Hiram a sfârșit facerea tuturor lucrurilor pe care le‐a făcut pentru împăratul Solomon pentru casa Domnului: 41doi stâlpi și gămăliile coperișurilor care erau pe vârful celor doi stâlpi; și cele două rețele
ca să acopere cele două gămălii ale coperișurilor care erau pe vârful stâlpilor; 42și cele patru sute de rodii pentru cele două rețele, două șiruri de rodii pentru o rețea, ca să acopere cele două gămălii ale coperișurilor care erau pe stâlpi; 43și cele zece picioare, și cele zece spălătoare pe picioare; 44și o mare și cei doisprezece boi de sub mare: 45și oalele
și lopețile și farfuriile. Și toate aceste lucruri pe care le‐a făcut Hiram împăratului Solomon pentru casa Domnului erau de aramă lustruită. 46Împăratul le‐a turnat în Șesul
Iordanului, în pământ humos între Sucot
și Țartan
. 47Și Solomon a lăsat toate vasele necumpănite, căci erau foarte multe și greutatea aramei nu se putea socoti. 48Și Solomon a făcut toate vasele care erau în casa Domnului: altarul
de aur și masa
de aur pe care erau pâinile
punerii înainte. 49Și sfeșnicele de aur curat, cinci la dreapta și cinci la stânga, înaintea părții dinapoi; și florile și candelele și mucările de aur; 50și mucările și cuțitele și farfuriile și lingurile și cădelnițele de aur curat; și țâțânele de aur de la ușile casei dinăuntru ale Sfintei Sfintelor și de la ușile casei, ale templului. 51Și toată lucrarea pe care a făcut‐o împăratul Solomon pentru casa Domnului s‐a sfârșit. Și Solomon a adus în ea toate lucrurile închinate
de David, tatăl său: argintul și aurul și vasele și le‐a pus în vistieriile casei Domnului.
Mutarea chivotului și corlului
81Și Solomon
a adunat pe bătrânii lui Israel și pe toți capii semințiilor, pe mai marii părintești ai copiilor lui Israel, la împăratul Solomon la Ierusalim, ca să aducă chivotul
legământului Domnului din
6.12,16
cetatea lui David, adică Sionul. 2Și toți bărbații lui Israel s‐au adunat la împăratul Solomon la sărbătoarea
din luna etanim, care este luna a șaptea. 3Și toți bătrânii lui Israel au venit și preoții
au ridicat chivotul. 4Și au adus chivotul Domnului și cortul
întâlnirii și toate vasele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le‐au adus. 5Și împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel care era adunată la el împreună cu el înaintea chivotului au jertfit
oi și boi care nu se puteau socoti nici număra de mulțime. 6Și preoții au adus
chivotul legământului Domnului la
locul său, în partea dinapoi a casei, în Sfânta Sfintelor, sub
aripile heruvimilor. 7Căci heruvimii își întindeau aripile peste locul chivotului, și heruvimii acopereau chivotul și pârghiile lui pe deasupra. 8Și pârghiile
erau așa de lungi încât capetele pârghiilor se vedeau din Sfânta, dinaintea părții dinapoi, dar de afară nu se vedeau. Și sunt acolo până în ziua de astăzi. 9În chivot
nu era nimic decât
cele două table de piatră pe care le pusese
Moise acolo în Horeb, când
Domnul a făcut legământ cu copiii lui Israel când au ieșit din țara Egiptului. 10Și a fost așa: când ieșeau preoții din Sfânta, norul a umplut
7.2
casa Domnului. 11Și preoții n‐au putut să stea să‐și facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umplea casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12
Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în întuneric
97.2
gros. 13Eu ți‐am zidit
în adevăr o casă de locuință pentru tine, un loc
ca să locuiești în veci. 14Și împăratul și‐a întors fața și a binecuvântat
toată obștea lui Israel și toată obștea lui Israel sta în picioare. 15Și a zis: Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit
cu gura sa lui David, tatăl meu, și a îndeplinit cu mâna sa zicând: 16Din
ziua în care am scos pe poporul meu Israel din Egipt, n‐am ales dintre toate semințiile lui Israel nicio cetate în care să se zidească o casă, ca
să fie numele meu acolo, ci am ales pe David
ca să fie peste poporul meu Israel. 17Și David, tatăl meu, a avut pe inimă
să zidească o casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18Și Domnul
a zis lui David, tatăl meu: Fiindcă ai avut pe inimă să zidești o casă numelui meu, bine ai făcut că ai avut aceasta pe inimă. 19Dar să nu zidești tu
casa, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, el să zidească o casă numelui meu. 20Și Domnul a împlinit cuvântul său, pe care
l‐a vorbit și m‐am ridicat eu în locul lui David, tatăl meu, și șed pe scaunul de domnie al lui Israel, cum a făgăduit Domnul, și am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21Și am însemnat acolo un loc pentru chivotul în care este legământul
Domnului, pe care l‐a făcut cu părinții noștri când i‐a scos din țara Egiptului.
Rugăciunea lui Solomon
22Și Solomon a stătut înaintea altarului
Domnului înaintea întregii obști a lui Israel și și‐a întins
mâinile spre ceruri. 23Și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu
este Dumnezeu asemenea ție în ceruri sus și pe pământ jos, tu, care păzești
legământul și îndurarea față de robii tăi care umblă
înaintea ta din toată inima lor. 24Tu care ai ținut față de robul tău David, tatăl meu, ce i‐ai spus; tu ai vorbit cu gura ta și ai îndeplinit cu mâna ta, ca astăzi. 25Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ține față de robul tău David, tatăl meu, ce i‐ai spus, zicând: Nu‐ți
va lipsi bărbat înaintea mea care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel; numai de vor lua aminte fiii tai la calea lor ca să umble înaintea mea cum ai umblat tu înaintea mea. 26Și acum, Dumezeul lui Israel, te rog, să se adeverească cuvintele
tale pe care le‐ai vorbit robului tău David, tatăl meu. 27Dar oare cu adevărat va locui
17.24
Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile
cerurilor nu te încap; cu cât mai puțin casa aceasta pe care am zidit‐o eu! 28Totuși privește la rugăciunea robului tău și la cererea sa, Doamne Dumnezeul meu, ca să auzi strigarea și rugăciunea cu care se roagă robul tău înaintea ta astăzi. 29Fie ochii tăi deschiși peste casa aceasta noaptea și ziua, peste lecul de care ai zis: Numele meu va fi acolo! ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul tău în locul
acesta. 30Și ascultă
cererea robului tău și a poporului tău Israel cu care se vor ruga spre locul acesta și ascultă‐i din locul locuinței tale din ceruri și ascultă și iartă. 31Dacă va păcătui vreun om împotriva aproapelui său și se va pune peste el
un jurământ, și‐l va face să jure și jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta: 32atunci ascultă din ceruri, și lucrează și judecă pe robii tăi, osândind
pe cel rău, ca să întorci calea lui peste capul lui și îndreptățind pe cel drept ca să‐i faci după dreptatea lui. 33Când
va fi bătut poporul tău înaintea vrăjmașului, pentru că au păcătuit împotriva ta, și se vor întoarce
la tine și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și‐ți vor face cererea lor în casa aceasta: 34atunci auzi din ceruri și iartă păcatul poporului tău Israel și adu‐i din nou în țara, pe care ai dat‐o părinților lor. 35Când
se va închide cerul și nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‐ai necăjit; 36atunci auzi din ceruri și iartă păcatul robilor tăi și al poporului tău Israel, învățându‐i
27.11
94.12
143.8
calea cea bună
pe care trebuie să umble, și dă ploaie peste țara ta pe care ai dat‐o poporului tău de moștenire. 37Dacă va fi foamete
în țară, dacă va fi ciumă, dacă va fi arsură în grâu, pălitură, lăcuste, omizi; dacă‐i va împresura vrăjmașul lor în cetăți în țara porților lor, orice rană, orice boală va fi: 38Orice rugăciune, orice cerere care va fi făcută de vreun om sau de tot poporul tău Israel când își vor recunoaște fiecare rana inimii sale și își vor întinde mâinile către casa aceasta, 39atunci auzi din ceruri, din locul locuinței tale, și iartă, și lucrează, și dă fiecăruia după toate căile lui a căror inimă vei
cunoaște (căci tu, numai tu, cunoști inimile tuturor copiilor oamenilor), 40ca să se teamă
de tine în toate zilele cât vor trăi pe fața pământului pe care l‐ai dat părinților noștri. 41Și pe străinul care nu este din poporul tău Israel, dar vine dintr‐o țară depărtată pentru numele tău, 42căci vor auzi de numele tău cel mare și de mâna
ta cea tare și de brațul tău cel întins, și vor veni și se vor ruga spre casa aceasta, 43auzi din ceruri, locul locuinței tale, și fă tot pentru ce strigă străinul către tine, ca toate popoarele pământului să cunoască
numele tău și să se teamă
de tine, ca și poporul tău Israel, și să cunoască ei că numele tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit‐o eu. 44Când poporul tău va ieși la război împotriva vrăjmașului său pe calea pe care îl vei trimite și se va ruga Domnului spre cetatea, pe care ai ales‐o tu și casa pe care ai zidit‐o numelui tău, 45atunci auzi din ceruri rugăciunea și cererea lui și fă dreptate. 46Când vor păcătui împotriva ta, căci
nu este om care să nu păcătuiască, și te vei mânia pe ei, și‐i vei da înaintea vrăjmașului, și îi vor duce prinși în țara
vrăjmașului, departe sau aproape; 47și dacă
vor intra în inimile lor în țara unde au fost duși prinși și se vor întoarce și‐ți vor face cerere în țara acelora care i‐au dus prinși
, zicând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire, am lucrat cu răutate! 48și se vor întoarce
la tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara vrăjmașilor lor care i‐au dus prinși, și se vor ruga
ție către țara lor pe care ai dat‐o părinților lor, către cetatea pe care ai ales‐o și către casa pe care am zidit‐o numelui tău, 49atunci auzi din ceruri, locul locuinței tale, rugăciunea lor și cererea lor, și fă‐le dreptate 50și iartă pe poporul tău ce au păcătuit împotriva ta și toate călcările lor de lege, pe care le‐au săvârșit împotriva ta, și dă‐le să afle
îndurare înaintea celor ce i‐au dus prinși, ca să se îndure de ei. 51Căci ei sunt
poporul tău și moștenirea ta, pe care l‐ai scos din Egipt din mijlocul cuptorului
de fier. 52Fie ochii tăi deschiși la cererea robului tău și la cererea poporului tău Israel ca să‐i auzi în toate strigările lor către tine. 53Căci tu i‐ai deosebit dintre toate popoarele pământului ca să fie moștenirea ta, după cum ai
14.2
vorbit prin Moise, robul tău, când ai scos pe părinții noștri din Egipt, Doamne Dumnezeule. 54Și a fost așa: când a sfârșit Solomon de rugat toată rugăciunea și cererea aceasta către Domnul, s‐a sculat dinaintea altarului Domnului unde era îngenunchiat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer, 55și a stătut în picioare și a binecuvântat
cu glas tare toată obștea lui Israel zicând: 56Binecuvântat să fie Domnul care a dat odihnă poporului său Israel, după toate cele ce a vorbit; n‐a căzut
23.14
niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit prin Moise, robul său. 57Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri! Să
nu ne lase și să nu ne părăsească 58ci să
ne plece inimile spre el ca să umblăm în toate căile lui și să păzim toate poruncile lui și așezămintele lui și judecățile lui pe care le‐a poruncit părinților noștri! 59Și aceste cuvinte ale mele cu care am făcut cererea mea înaintea Domnului, să fie ziua și noaptea aproape înaintea Domnului Dumnezeului nostru ca să facă dreptate robului său, și dreptate poporului său Israel, după lucrul fiecărei zile în ziua ei; 60ca să cunoască
toate popoarele pământului că Domnul
, el este Dumnezeu și nu este altul, 61și ca inima
voastră să fie desăvârșită către Domnul Dumnezeul nostru ca să umblați în așeză nintele lui și să păziți poruncile lui, ca în ziua aceasta.
Sfințirea Templului
62Și împăratul
și tot Israelul cu el au jertfit jertfe înaintea Domnului. 63Și Solomon a jertfit ca jertfă de pace pe care a jertfit‐o Domnului: douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi. Și împăratul și toți copiii lui Israel au sfințit casa Domnului. 64În aceeaș
zi împăratul a sfințit mijlocul curții care era în fața casei Domnului, căci acolo a adus arderea de tot și darul de mâncare și grăsimea jertfelor de pace, fiindcă altarul de aramă
care era înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderea de tot și darul de mâncare și grăsimea jertfelor de pace. 65Și în vremea aceea Solomon și tot Israelul cu el, o obște mare, de la intrarea
Hamatului până la râul
Egiptului, au făcut
sărbătoarea înaintea Domnului Dumnezeului nostru, șapte zile și șapte
zile, patrusprezece zile. 66În ziua a opta
a dat drumul poporului. Și au binecuvântat pe împărat și s‐au dus la corturile lor, bucuroși și voioși pentru tot binele pe care‐l făcuse Domnul lui David, robul său și lui Israel, poporul său.
Dumnezeu se arată a doua oară
91Și a fost așa: când a sfârșit
Solomon de zidit casa Domnului și casa
împăratului și toată
dorința lui Solomon pe care a voit s‐o facă, 2Domnul s‐a arătat lui Solomon a doua oară, cum i se arătase în
Gabaon. 3Și Domnul i‐a zis: Am
auzit rugăciunea ta și cererea ta cu care te‐ai rugat înaintea mea; am sfințit casa aceasta pe care ai zidit‐o ca
să pun acolo numele meu în veac; și ochii
mei și inima mea vor fi totdeauna acolo. 4Și tu, dacă vei umbla
înaintea mea, cum
a umblat David, tatăl tău, în întregimea inimii și în dreptate, ca să faci după toate cele ce ți‐am poruncit, și vei păzi așezămintele mele și judecățile mele, 5atunci voi întări scaunul de domnie al împărăției tale peste Israel în veac, cum
am vorbit lui David, tatăl tău, zicând: Nu‐ți va lipsi bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel. 6Dacă
vă veți abate de pe urma mea, voi și copiii voștri, și nu veți păzi poruncile mele, așezămintele mele pe care vi le‐am pus înainte, ci veți merge și veți sluji altor dumnezei și vă veți închina lor, 7voi
25.21
stârpi pe Israel de pe fața pământului pe care l‐am dat lor; și casa aceasta, pe care am sfințit‐o numelui
meu, voi arunca‐o de la fața mea, și Israel va fi de pomină
și de batjocură între toate popoarele. 8Și casa
aceasta, cât de înaltă este, oricine va trece pe lângă ea va rămânea încremenit și va șuiera și va zice: Pentru ce
a făcut Domnul așa țării acesteia? 9Și vor zice: Fiindcă au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor care a scos pe părinții lor din țara Egiptului și s‐au lipit de alți dumnezei și li s‐au închinat și le‐au slujit, pentru aceasta a adus Domnul asupra lor tot răul acesta.
Cetățile zidite de Solomon
10Și a fost așa: după trecere de douăzeci
de ani, când a zidit Solomon cele două case: casa Domnului și casa împăratului; 11(și Hiram
, împăratul Tirului, ajutase pe Solomon cu lemn de cedru și cu lemne de chiparos și cu aur după toată dorința lui), împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Și Hiram a ieșit din Tir să vadă cetățile pe care i le dăduse Solomon și nu i‐au plăcut. 13Și a zis: Ce sunt cetățile acestea pe care mi le‐ai dat, fratele meu? Și le‐a numit
țara Cabul până în ziua aceasta. 14Și Hiram a trimis împăratului o sută douăzeci de talanți de aur. 15Și aceasta este pricina pentru care împăratul Solomon a pus oameni de corvoadă
să zidească și casa Domnului și casa sa și Milo
și zidul Ierusalimului și Hațorul
și Meghidoul
și Ghezerul
. 16Faraon, împăratul Egiptului, se suise și luase Ghezerul și‐l arsese cu foc și ucisese pe cananiții
care locuiau în cetate și o dăduse zestre fiicei sale, nevasta lui Solomon. 17Și Solomon a zidit Ghezerul și Bet‐Horonul
21.222 Cron. 8.5
de jos, 18și Baalatul
și Tadmorul în pustie, în țară, 19și toate cetățile pentru provizii pe care le avea Solomon și cetățile pentru
care și cetățile pentru călărime și orice
a dorit Solomon să zidească în Ierusalim și pe Liban și în toată țara stăpânirii sale. 20Tot
poporul rămas din amoriți și hetiți și fereziți și heviți și iebusiți care nu erau din copiii lui Israel: 21copiii lor care rămăseseră
3.1
în țară după ei, pe care
17.12
nu‐i putuseră nimici copiii lui Israel, din ci, Solomon a luat
oameni de corvoadă
11.3
de robi până în ziua de astăzi. 22Dar din copiii lui Israel Solomon n‐a făcut robi
, căci ei erau bărbați de război și slujitori ai săi și mai marii săi și căpitanii săi și mai mari ai carelor sale și călăreții săi. 23Aceștia erau priveghetorii mai mari care erau peste lucrul lui Solomon: cinci sute cincizeci
, care cârmuiau peste poporul care lucra la lucru. 24Și fiica
lui Faraon s‐a suit din cetatea lui David în casa
sa pe care o zidise Solomon pentru ea: atunci a zidit Milo
. 25Și Solomon aducea
de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe altarul pe care‐l zidise Domnului și ardea tămâie pe cel ce era înaintea Domnului. Și a sfârșit casa. 26Și împăratul
Solomon a făcut o flotă de corăbii la Ețion‐Gheber
care este lângă Elot, pe țărmul Mării Roșii în țara Edomului. 27Și Hiram
a trimis în flota de corăbii cu slujitorii lui Solomon pe slujitorii săi marinari care cunoșteau marea. 28Și au venit la Ofir
și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți de aur și i‐au adus la împăratul Solomon.