Mutarea chivotului și corlului
81Și Solomon
a adunat pe bătrânii lui Israel și pe toți capii semințiilor, pe mai marii părintești ai copiilor lui Israel, la împăratul Solomon la Ierusalim, ca să aducă chivotul
legământului Domnului din
6.12,16
cetatea lui David, adică Sionul. 2Și toți bărbații lui Israel s‐au adunat la împăratul Solomon la sărbătoarea
din luna etanim, care este luna a șaptea. 3Și toți bătrânii lui Israel au venit și preoții
au ridicat chivotul. 4Și au adus chivotul Domnului și cortul
întâlnirii și toate vasele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le‐au adus. 5Și împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel care era adunată la el împreună cu el înaintea chivotului au jertfit
oi și boi care nu se puteau socoti nici număra de mulțime. 6Și preoții au adus
chivotul legământului Domnului la
locul său, în partea dinapoi a casei, în Sfânta Sfintelor, sub
aripile heruvimilor. 7Căci heruvimii își întindeau aripile peste locul chivotului, și heruvimii acopereau chivotul și pârghiile lui pe deasupra. 8Și pârghiile
erau așa de lungi încât capetele pârghiilor se vedeau din Sfânta, dinaintea părții dinapoi, dar de afară nu se vedeau. Și sunt acolo până în ziua de astăzi. 9În chivot
nu era nimic decât
cele două table de piatră pe care le pusese
Moise acolo în Horeb, când
Domnul a făcut legământ cu copiii lui Israel când au ieșit din țara Egiptului. 10Și a fost așa: când ieșeau preoții din Sfânta, norul a umplut
7.2
casa Domnului. 11Și preoții n‐au putut să stea să‐și facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umplea casa Domnului.
Solomon binecuvântează adunarea
12
Atunci Solomon a zis: Domnul a zis că va locui în întuneric
97.2
gros. 13Eu ți‐am zidit
în adevăr o casă de locuință pentru tine, un loc
ca să locuiești în veci. 14Și împăratul și‐a întors fața și a binecuvântat
toată obștea lui Israel și toată obștea lui Israel sta în picioare. 15Și a zis: Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit
cu gura sa lui David, tatăl meu, și a îndeplinit cu mâna sa zicând: 16Din
ziua în care am scos pe poporul meu Israel din Egipt, n‐am ales dintre toate semințiile lui Israel nicio cetate în care să se zidească o casă, ca
să fie numele meu acolo, ci am ales pe David
ca să fie peste poporul meu Israel. 17Și David, tatăl meu, a avut pe inimă
să zidească o casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18Și Domnul
a zis lui David, tatăl meu: Fiindcă ai avut pe inimă să zidești o casă numelui meu, bine ai făcut că ai avut aceasta pe inimă. 19Dar să nu zidești tu
casa, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, el să zidească o casă numelui meu. 20Și Domnul a împlinit cuvântul său, pe care
l‐a vorbit și m‐am ridicat eu în locul lui David, tatăl meu, și șed pe scaunul de domnie al lui Israel, cum a făgăduit Domnul, și am zidit casa numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21Și am însemnat acolo un loc pentru chivotul în care este legământul
Domnului, pe care l‐a făcut cu părinții noștri când i‐a scos din țara Egiptului.
Rugăciunea lui Solomon
22Și Solomon a stătut înaintea altarului
Domnului înaintea întregii obști a lui Israel și și‐a întins
mâinile spre ceruri. 23Și a zis: Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu
este Dumnezeu asemenea ție în ceruri sus și pe pământ jos, tu, care păzești
legământul și îndurarea față de robii tăi care umblă
înaintea ta din toată inima lor. 24Tu care ai ținut față de robul tău David, tatăl meu, ce i‐ai spus; tu ai vorbit cu gura ta și ai îndeplinit cu mâna ta, ca astăzi. 25Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, ține față de robul tău David, tatăl meu, ce i‐ai spus, zicând: Nu‐ți
va lipsi bărbat înaintea mea care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel; numai de vor lua aminte fiii tai la calea lor ca să umble înaintea mea cum ai umblat tu înaintea mea. 26Și acum, Dumezeul lui Israel, te rog, să se adeverească cuvintele
tale pe care le‐ai vorbit robului tău David, tatăl meu. 27Dar oare cu adevărat va locui
17.24
Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile
cerurilor nu te încap; cu cât mai puțin casa aceasta pe care am zidit‐o eu! 28Totuși privește la rugăciunea robului tău și la cererea sa, Doamne Dumnezeul meu, ca să auzi strigarea și rugăciunea cu care se roagă robul tău înaintea ta astăzi. 29Fie ochii tăi deschiși peste casa aceasta noaptea și ziua, peste lecul de care ai zis: Numele meu va fi acolo! ca să auzi rugăciunea cu care se roagă robul tău în locul
acesta. 30Și ascultă
cererea robului tău și a poporului tău Israel cu care se vor ruga spre locul acesta și ascultă‐i din locul locuinței tale din ceruri și ascultă și iartă. 31Dacă va păcătui vreun om împotriva aproapelui său și se va pune peste el
un jurământ, și‐l va face să jure și jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta: 32atunci ascultă din ceruri, și lucrează și judecă pe robii tăi, osândind
pe cel rău, ca să întorci calea lui peste capul lui și îndreptățind pe cel drept ca să‐i faci după dreptatea lui. 33Când
va fi bătut poporul tău înaintea vrăjmașului, pentru că au păcătuit împotriva ta, și se vor întoarce
la tine și vor mărturisi numele tău și se vor ruga și‐ți vor face cererea lor în casa aceasta: 34atunci auzi din ceruri și iartă păcatul poporului tău Israel și adu‐i din nou în țara, pe care ai dat‐o părinților lor. 35Când
se va închide cerul și nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga spre locul acesta și vor mărturisi numele tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‐ai necăjit; 36atunci auzi din ceruri și iartă păcatul robilor tăi și al poporului tău Israel, învățându‐i
27.11
94.12
143.8
calea cea bună
pe care trebuie să umble, și dă ploaie peste țara ta pe care ai dat‐o poporului tău de moștenire. 37Dacă va fi foamete
în țară, dacă va fi ciumă, dacă va fi arsură în grâu, pălitură, lăcuste, omizi; dacă‐i va împresura vrăjmașul lor în cetăți în țara porților lor, orice rană, orice boală va fi: 38Orice rugăciune, orice cerere care va fi făcută de vreun om sau de tot poporul tău Israel când își vor recunoaște fiecare rana inimii sale și își vor întinde mâinile către casa aceasta, 39atunci auzi din ceruri, din locul locuinței tale, și iartă, și lucrează, și dă fiecăruia după toate căile lui a căror inimă vei
cunoaște (căci tu, numai tu, cunoști inimile tuturor copiilor oamenilor), 40ca să se teamă
de tine în toate zilele cât vor trăi pe fața pământului pe care l‐ai dat părinților noștri. 41Și pe străinul care nu este din poporul tău Israel, dar vine dintr‐o țară depărtată pentru numele tău, 42căci vor auzi de numele tău cel mare și de mâna
ta cea tare și de brațul tău cel întins, și vor veni și se vor ruga spre casa aceasta, 43auzi din ceruri, locul locuinței tale, și fă tot pentru ce strigă străinul către tine, ca toate popoarele pământului să cunoască
numele tău și să se teamă
de tine, ca și poporul tău Israel, și să cunoască ei că numele tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit‐o eu. 44Când poporul tău va ieși la război împotriva vrăjmașului său pe calea pe care îl vei trimite și se va ruga Domnului spre cetatea, pe care ai ales‐o tu și casa pe care ai zidit‐o numelui tău, 45atunci auzi din ceruri rugăciunea și cererea lui și fă dreptate. 46Când vor păcătui împotriva ta, căci
nu este om care să nu păcătuiască, și te vei mânia pe ei, și‐i vei da înaintea vrăjmașului, și îi vor duce prinși în țara
vrăjmașului, departe sau aproape; 47și dacă
vor intra în inimile lor în țara unde au fost duși prinși și se vor întoarce și‐ți vor face cerere în țara acelora care i‐au dus prinși
, zicând: Am păcătuit, am făcut nelegiuire, am lucrat cu răutate! 48și se vor întoarce
la tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, în țara vrăjmașilor lor care i‐au dus prinși, și se vor ruga
ție către țara lor pe care ai dat‐o părinților lor, către cetatea pe care ai ales‐o și către casa pe care am zidit‐o numelui tău, 49atunci auzi din ceruri, locul locuinței tale, rugăciunea lor și cererea lor, și fă‐le dreptate 50și iartă pe poporul tău ce au păcătuit împotriva ta și toate călcările lor de lege, pe care le‐au săvârșit împotriva ta, și dă‐le să afle
îndurare înaintea celor ce i‐au dus prinși, ca să se îndure de ei. 51Căci ei sunt
poporul tău și moștenirea ta, pe care l‐ai scos din Egipt din mijlocul cuptorului
de fier. 52Fie ochii tăi deschiși la cererea robului tău și la cererea poporului tău Israel ca să‐i auzi în toate strigările lor către tine. 53Căci tu i‐ai deosebit dintre toate popoarele pământului ca să fie moștenirea ta, după cum ai
14.2
vorbit prin Moise, robul tău, când ai scos pe părinții noștri din Egipt, Doamne Dumnezeule. 54Și a fost așa: când a sfârșit Solomon de rugat toată rugăciunea și cererea aceasta către Domnul, s‐a sculat dinaintea altarului Domnului unde era îngenunchiat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer, 55și a stătut în picioare și a binecuvântat
cu glas tare toată obștea lui Israel zicând: 56Binecuvântat să fie Domnul care a dat odihnă poporului său Israel, după toate cele ce a vorbit; n‐a căzut
23.14
niciun cuvânt din toate cuvintele bune pe care le‐a vorbit prin Moise, robul său. 57Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri! Să
nu ne lase și să nu ne părăsească 58ci să
ne plece inimile spre el ca să umblăm în toate căile lui și să păzim toate poruncile lui și așezămintele lui și judecățile lui pe care le‐a poruncit părinților noștri! 59Și aceste cuvinte ale mele cu care am făcut cererea mea înaintea Domnului, să fie ziua și noaptea aproape înaintea Domnului Dumnezeului nostru ca să facă dreptate robului său, și dreptate poporului său Israel, după lucrul fiecărei zile în ziua ei; 60ca să cunoască
toate popoarele pământului că Domnul
, el este Dumnezeu și nu este altul, 61și ca inima
voastră să fie desăvârșită către Domnul Dumnezeul nostru ca să umblați în așeză nintele lui și să păziți poruncile lui, ca în ziua aceasta.
Sfințirea Templului
62Și împăratul
și tot Israelul cu el au jertfit jertfe înaintea Domnului. 63Și Solomon a jertfit ca jertfă de pace pe care a jertfit‐o Domnului: douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi. Și împăratul și toți copiii lui Israel au sfințit casa Domnului. 64În aceeaș
zi împăratul a sfințit mijlocul curții care era în fața casei Domnului, căci acolo a adus arderea de tot și darul de mâncare și grăsimea jertfelor de pace, fiindcă altarul de aramă
care era înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderea de tot și darul de mâncare și grăsimea jertfelor de pace. 65Și în vremea aceea Solomon și tot Israelul cu el, o obște mare, de la intrarea
Hamatului până la râul
Egiptului, au făcut
sărbătoarea înaintea Domnului Dumnezeului nostru, șapte zile și șapte
zile, patrusprezece zile. 66În ziua a opta
a dat drumul poporului. Și au binecuvântat pe împărat și s‐au dus la corturile lor, bucuroși și voioși pentru tot binele pe care‐l făcuse Domnul lui David, robul său și lui Israel, poporul său.
Dumnezeu se arată a doua oară
91Și a fost așa: când a sfârșit
Solomon de zidit casa Domnului și casa
împăratului și toată
dorința lui Solomon pe care a voit s‐o facă, 2Domnul s‐a arătat lui Solomon a doua oară, cum i se arătase în
Gabaon. 3Și Domnul i‐a zis: Am
auzit rugăciunea ta și cererea ta cu care te‐ai rugat înaintea mea; am sfințit casa aceasta pe care ai zidit‐o ca
să pun acolo numele meu în veac; și ochii
mei și inima mea vor fi totdeauna acolo. 4Și tu, dacă vei umbla
înaintea mea, cum
a umblat David, tatăl tău, în întregimea inimii și în dreptate, ca să faci după toate cele ce ți‐am poruncit, și vei păzi așezămintele mele și judecățile mele, 5atunci voi întări scaunul de domnie al împărăției tale peste Israel în veac, cum
am vorbit lui David, tatăl tău, zicând: Nu‐ți va lipsi bărbat pe scaunul de domnie al lui Israel. 6Dacă
vă veți abate de pe urma mea, voi și copiii voștri, și nu veți păzi poruncile mele, așezămintele mele pe care vi le‐am pus înainte, ci veți merge și veți sluji altor dumnezei și vă veți închina lor, 7voi
25.21
stârpi pe Israel de pe fața pământului pe care l‐am dat lor; și casa aceasta, pe care am sfințit‐o numelui
meu, voi arunca‐o de la fața mea, și Israel va fi de pomină
și de batjocură între toate popoarele. 8Și casa
aceasta, cât de înaltă este, oricine va trece pe lângă ea va rămânea încremenit și va șuiera și va zice: Pentru ce
a făcut Domnul așa țării acesteia? 9Și vor zice: Fiindcă au părăsit pe Domnul Dumnezeul lor care a scos pe părinții lor din țara Egiptului și s‐au lipit de alți dumnezei și li s‐au închinat și le‐au slujit, pentru aceasta a adus Domnul asupra lor tot răul acesta.
Cetățile zidite de Solomon
10Și a fost așa: după trecere de douăzeci
de ani, când a zidit Solomon cele două case: casa Domnului și casa împăratului; 11(și Hiram
, împăratul Tirului, ajutase pe Solomon cu lemn de cedru și cu lemne de chiparos și cu aur după toată dorința lui), împăratul Solomon a dat lui Hiram douăzeci de cetăți în țara Galileei. 12Și Hiram a ieșit din Tir să vadă cetățile pe care i le dăduse Solomon și nu i‐au plăcut. 13Și a zis: Ce sunt cetățile acestea pe care mi le‐ai dat, fratele meu? Și le‐a numit
țara Cabul până în ziua aceasta. 14Și Hiram a trimis împăratului o sută douăzeci de talanți de aur. 15Și aceasta este pricina pentru care împăratul Solomon a pus oameni de corvoadă
să zidească și casa Domnului și casa sa și Milo
și zidul Ierusalimului și Hațorul
și Meghidoul
și Ghezerul
. 16Faraon, împăratul Egiptului, se suise și luase Ghezerul și‐l arsese cu foc și ucisese pe cananiții
care locuiau în cetate și o dăduse zestre fiicei sale, nevasta lui Solomon. 17Și Solomon a zidit Ghezerul și Bet‐Horonul
21.222 Cron. 8.5
de jos, 18și Baalatul
și Tadmorul în pustie, în țară, 19și toate cetățile pentru provizii pe care le avea Solomon și cetățile pentru
care și cetățile pentru călărime și orice
a dorit Solomon să zidească în Ierusalim și pe Liban și în toată țara stăpânirii sale. 20Tot
poporul rămas din amoriți și hetiți și fereziți și heviți și iebusiți care nu erau din copiii lui Israel: 21copiii lor care rămăseseră
3.1
în țară după ei, pe care
17.12
nu‐i putuseră nimici copiii lui Israel, din ci, Solomon a luat
oameni de corvoadă
11.3
de robi până în ziua de astăzi. 22Dar din copiii lui Israel Solomon n‐a făcut robi
, căci ei erau bărbați de război și slujitori ai săi și mai marii săi și căpitanii săi și mai mari ai carelor sale și călăreții săi. 23Aceștia erau priveghetorii mai mari care erau peste lucrul lui Solomon: cinci sute cincizeci
, care cârmuiau peste poporul care lucra la lucru. 24Și fiica
lui Faraon s‐a suit din cetatea lui David în casa
sa pe care o zidise Solomon pentru ea: atunci a zidit Milo
. 25Și Solomon aducea
de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe altarul pe care‐l zidise Domnului și ardea tămâie pe cel ce era înaintea Domnului. Și a sfârșit casa. 26Și împăratul
Solomon a făcut o flotă de corăbii la Ețion‐Gheber
care este lângă Elot, pe țărmul Mării Roșii în țara Edomului. 27Și Hiram
a trimis în flota de corăbii cu slujitorii lui Solomon pe slujitorii săi marinari care cunoșteau marea. 28Și au venit la Ofir
și au luat de acolo patru sute douăzeci de talanți de aur și i‐au adus la împăratul Solomon.
Împărăteasa din Seba la Solomon
101Și împărăteasa
din Seba a auzit de vestea lui Solomon cu privire la numele Domnului și a venit să‐l încerce
prin întrebări grele. 2Și a venit la Ierusalim cu un alai foarte mare, cu cămile încărcate cu mirodenii și aur foarte mult și pietre scumpe. Și a venit la Solomon și a vorbit cu el despre tot ce era în inima ei. 3Și Solomon i‐a tâlcuit toate întrebările ei; n‐a fost un lucru ascuns împăratului pe care să nu i‐l fi tâlcuit. 4Și împărăteasa din Seba a văzut toată înțelepciunea lui Solomon și casa pe care o zidise, 5și mâncarea mesei lui și ținuta slujitorilor lui și rânduiala slujbei casnicilor săi și veșmintele lor și paharnicii lui și
suișul lui, pe care se suia la casa Domnului, și n‐a mai fost duh în ea. 6Și a zis împăratului: Adevărat era cuvântul pe care l‐am auzit în țara mea despre lucrurile tale și despre înțelepciunea ta. 7Dar n‐am crezut acele cuvinte până am venit și au văzut ochii mei și iată, nici jumătate nu mi s‐a spus: tu întreci în înțelepciune și bunătate vestea pe care am auzit‐o. 8Ferice de
oamenii tăi, ferice de acești slujitori ai tăi, care stau necurmat înaintea ta și ascultă înțelepciunea ta. 9Binecuvântat
să fie Domnul Dumnezeul tău, că și‐a găsit plăcerea în tine, ca să te pună pe scaunul de domnie al lui Israel. Fiindcă Domnul iubea pe Israel în veac, de aceea te‐a făcut pe tine împărat ca să faci
judecată și dreptate. 10Și ea a dat împăratului
o sută douăzeci de talanți de aur și mirodenii foarte multe și pietre scumpe; n‐au mai venit atâtea mirozne ca cele pe care le‐a dat împărăteasa din Seba împăratului Solomon. 11Chiar și flota de corăbii
a lui Hiram care aducea aur de la Ofir a adus de la Ofir și mare câtime de lemne de almughim și pietre scumpe. 12Și împăratul
a făcut din lemnele de almughim
îngrădiri la casa Domnului și la casa împăratului și harfe și psalteri pentru cântăreți; astfel de lemn de almughim n‐a venit și nu s‐a văzut până în ziua de astăzi. 13Și împăratul Solomon a dat împărătesei din Seba toată dorința ei, ce a cerut pe lângă ce i‐a dat din dărnicia împăratului Solomon. Și s‐a întors și s‐a dus în țara ei, ea și slujitorii ei.
Bogățiile lui Solomon
14Și greutatea aurului care venea într‐un an la Solomon era de șase sute șaizeci și șase de talanți de aur, 15afară de ce venea de la negustorii cei mari și de la mărfurile negustorilor
celor mici și de la toți împărații Arabiei și de la cârmuitorii țării. 16Și împăratul Solomon a făcut două sute de scuturi de aur bătut, a pus șașe sute de sicli de aur pe un scut; 17și trei
sute de scuturi mici de aur bătut, a pus trei mine de aur pe un scut; și împăratul le‐a pus în casa
Pădurea Libanului. 18Și împăratul
a făcut un mare scaun de domnie de fildeș și l‐a acoperit cu aur foarte curat. 19Scaunul de domnie avea șase trepte și vârful scaunului de domnie era rotund pe dinapoia sa; și erau răzămători de o parte și de alta în locul de șezut și doi lei stăteau la răzămători. 20Și pe cele șase trepte stăteau doisprezece lei de o parte și de alta: așa ceva nu se făcuse în nici o împărăție. 21Și toate vasele
de băut ale împăratului Solomon erau de aur, și toate vasele casei Pădurea Libanului erau de aur curat; nimic nu era de argint căci el se socotea drept nimic în zilele lui Solomon. 22Căci împăratul avea pe mare o flotă de corăbii
de la Tars cu flota de corăbii a lui Hiram: flota de corăbii din Tars venea odată la trei ani aducând aur și argint, fildeș și maimuțe și păuni. 23Și împăratul Solomon a fost mai mare
în avere și în înțelepciune decât toți împărații pământului. 24Și tot pământul căuta fața lui Solomon ca să audă înțelepciunea lui, pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 25Și își aducea fiecare din ei darul său: vase de argint și vase de aur și veșminte și armături și mirodenii și cai și catâri, o câtime pe fiecare an. 26Și Solomon
a adunat
care și călăreți și a avut o mie patru sute de care și douăsprezece mii de călăreți și i‐a așezat în cetățile pentru care și cu împăratul în Ierusalim. 27Și împăratul
a făcut argintul în Ierusalim ca pietrele și cedrii ca sicomorii care sunt în vale, în mulțime. 28Și caii pe care‐i avea Solomon erau aduși
9.28
din Egipt și negustorii împăratului îi primeau în grămezi; fiecare grămadă cu preț. 29Și un car se suia și ieșea din Egipt pentru șase sute de sicli de argint și un cal pentru o sută cincizeci; și așa aduceau
prin mâna lor pentru toți împărații hetiților și pentru împărații Siriei.
