Vitejia lui Ionatan
141Și a fost așa: într‐o zi Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja filistenilor care este de cealaltă parte. Dar n‐a spus tatălui său. 2Și Saul locuia la marginea Ghibei sub Rimon, care este în Migron, și poporul care era cu el era ca la șase
sute de oameni. 3Și Ahia
, fiul lui Ahitub, fratele lui I‐Cabod
, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului în Silo, purta
efodul. Și poporul nu știa că Ionatan se dusese. 4Și între trecătorile, peste care căuta Ionatan să treacă la straja
filistenilor, era un dinte de stâncă de o parte și un dinte de stâncă de cealaltă parte și numele unuia era Boțeț și numele celuilalt Sene. 5Și un dinte se înălța în partea de miazănoapte, în dreptul Micmașului, și celălalt spre miazăzi în dreptul Ghebei. 6Și Ionatan a zis tânărului care‐i purta armele: Vino și să trecem la straja acestor netăiați împrejur; poate că Domnul va lucra pentru noi; căci pe Domnul nimic nu‐l împiedecă să mântuiască
prin mulți sau prin puțini. 7Și purtătorul armelor sale i‐a zis: Fă tot ce este în inima ta; abate‐te, iată‐mă sunt cu tine, după inima ta. 8Și Ionatan a zis: Iată vom trece la acei bărbați și ne vom arăta lor. 9Dacă ne vor vorbi așa: Stați până vom veni la voi! Atunci vom sta în locul nostru și nu ne vom sui la ei. 10Iar dacă vor zice așa: Suiți‐vă la noi! Atunci ne vom sui, căci Domnul i‐a dat în mâna noastră. Și acesta
ne va fi semnul. 11Și amândoi s‐au arătat străjii filistenilor și filistenii au zis: Iată evreii ies din găurile unde s‐au ascuns. 12Și bărbații străjii au răspuns lui Ionatan și purtătorului armelor sale și au zis: Suiți‐vă la noi și vă vom arăta ceva. Și Ionatan a zis purtătorului armelor sale: Suie‐te după mine, căci Domnul i‐a dat în mâna lui Israel. 13Și Ionatan s‐a suit pe mâini și pe picioare și purtătorul armelor sale după el. Și ei au căzut înaintea lui Ionatan și purtătorul armelor sale îi ucidea în urma lui. 14Și această întâie măcelărire, pe care a făcut‐o Ionatan și purtătorul armelor sale, a fost ca de douăzeci de oameni, pe o întindere ca de o jumătate de pogon de pământ. 15Și a fost un tremur
în tabără, în câmp, și în tot poporul; straja și prădătorii
au tremurat și ei, și pământul s‐a cutremurat, căci era un tremur
al lui Dumnezeu. 16Și străjerii lui Saul din Ghibea lui Beniamin s‐au uitat și iată mulțimea se desfăcea și se risipea
în toate părțile. 17Și Saul a zis poporului care era cu el: Numărați acum și vedeți cine s‐a dus de la noi. Și au numărat și iată Ionatan și purtătorul armelor sale nu erau acolo. 18Și Saul a zis lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumnezeu. Căci chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu copiii lui Israel. 19Și a fost așa:: pe când vorbea
Saul cu preotul, vuietul care era în tabăra filistenilor mergea tot crescând și Saul a zis preotului: Trage‐ți mâna! 20Și Saul și tot poporul care era cu el au fost chemați împreună și au venit la luptă și iată sabia
fiecărui om era împotriva semenului său și a fost o foarte mare învălmășeală. 21Și evreii, care erau la filisteni ca mai înainte și care se suiseră cu ei în tabăra de primprejur, s‐au unit și ei cu Israeliții care erau cu Saul și Ionatan. 22Și toți bărbații lui Israel care se
ascunseseră în ținutul muntos al lui Efraim au auzit că filistenii fugeau și i‐au urmărit și ei în luptă. 23Și Domnul a mântuit pe Israel în ziua
aceea, și lupta s‐a întins dincolo
de Bet‐Aven.
Ionatan în primejdie
24Și bărbații lui Israel erau foarte obosiți în ziua aceea. Căci Saul pusese sub jurământ
poporul zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine până de seară și până îmi voi răzbuna pe vrăjmașii mei. Și nimeni din tot poporul n‐a gustat pâine. 25Și toți
ai țării au venit într‐o pădure și era miere
pe fața câmpiei. 26Și poporul a venit în pădure și iată mierea curgea, dar nimeni nu și‐a pus mâna la gură, căci poporul se temea de jurământ. 27Dar Ionatan nu auzise când pusese tatăl său poporul sub jurământ și și‐a întins capătul toiagului care era în mâna sa și l‐a muiat în fagurul de miere și și‐a pus mâna la gură și ochii i s‐au luminat. 28Și unul din popor a răspuns și a zis: Tatăl tău a pus cu tărie poporul sub un jurământ zicând: Blestemat să fie omul care va gusta pâine astăzi. Și poporul era sleit. 29Și Ionatan a zis: Tatăl meu a tulburat țara! Vedeți, vă rog, că mi s‐au luminat ochii, pentru că am gustat puțin din mierea aceasta. 30Cu cât mai mult dacă poporul ar fi mâncat astăzi în voie din prada vrăjmașilor săi, pe care a aflat‐o? Căci n‐ar fi fost oare acum mai mare măcel între filisteni? 31Și au bătut în ziua aceea pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Și poporul era foarte sleit. 32Și poporul a căzut asupra prăzii și au luat oi și boi și viței și i‐au junghiat pe pământ și poporul a mâncat cu
7.26
17.10
19.26Deut. 12.16,23,24
sânge. 33Și au spus lui Saul zicând: Iată poporul păcătuiește împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și el a zis: Ați făcut nelegiuire! Rostogoliți‐mi astăzi o piatră mare. 34Și Saul a zis: Imprăștiați‐vă prin popor și ziceți‐le: Aduceți la mine fiecare boul său și fiecare oaia sa și junghiați‐le aici și mâncați și nu păcătuiți împotriva Domnului mâncând cu sânge. Și în noaptea aceea tot poporul a adus fiecare om boul său cu el și i‐au junghiat acolo. 35Și Saul a zidit un altar
Domnului; acesta a fost întâiul altar pe care l‐a zidit el Domnului. 36Și Saul a zis: Să ne pogorâm după filisteni noaptea și să‐i prădăm până se va lumina de ziuă și să nu lăsăm un om din ei. Și au zis: Fă tot ce este bun în ochii tăi. Și preotul a zis: Să ne apropiem aici de Dumnezeu. 37Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâna lui Israel? Și nu i‐a răspuns
în ziua aceea. 38Și Saul a zis: Apropiați‐vă
aici toate căpeteniile poporului și cunoașteți și vedeți prin ce a fost păcatul acesta astăzi. 39Căci viu
este Domnul care mântuiește pe Israel: dacă ar fi chiar prin Ionatan, fiul meu, va muri. Și nimeni din tot poporul nu i‐a răspuns. 40Și a zis către tot Israelul: Voi stați deoparte și eu și Ionatan, fiul meu, de cealaltă parte. Și poporul a zis lui Saul: Fă ce este bun în ochii tăi. 41Și Saul a zis către Domnul Dumnezeul lui Israel: Dă
un sorț
desăvârșit! Și Saul și Ionatan au fost luați și poporul a scăpat. 42Și Saul a zis: Aruncați sorți între mine și Ionatan, fiul meu. Și a fost luat Ionatan. 43Și Saul a zis lui Ionatan: Spune‐mi
ce ai făcut. Și Ionatan i‐a spus și a zis: Am
gustat puțină miere, cu capul toiagului care este în mâna mea, iată voi muri! 44Și Saul a zis: Așa să‐mi facă Dumnezeu
și încă și mai mult de
nu vei muri, Ionatane! 45Și poporul a zis lui Saul: Să moară Ionatan care a lucrat această mare mântuire în Israel? Departe una ca aceasta! Viu
este Domnul, de va cădea un păr din capul său la pământ, căci a lucrat cu Dumnezeu astăzi. Și poporul a răscumpărat pe Ionatan ca să nu moară. 46Și Saul s‐a suit de la urmărirea filistenilor și filistenii s‐au dus la locul lor.
Războaiele lui Saul și neamul lui
47Și Saul a luat domnia peste Israel și a luptat împotriva vrăjmașilor săi de jur împrejur, împotriva Moabului și împotriva copiilor lui Amon
și împotriva Edomului și împotriva împăraților din Toba
și împotriva filistenilor. Și ori încotro se întorcea îi punea în învălmășală. 48Și s‐a arătat viteaz și a bătut
pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna jefuitorilor săi. 49Și fiii
lui Saul au fost: Ionatan și Ișvi și Malchișua. Și numele celor două fete ale sale au fost: numele celei întâi‐născute Merab și numele celei mai tinere Mical. 50Și numele nevestei lui Saul a fost Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Și numele mai marelui oștirii sale: Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51Și Chis
era tatăl lui Saul și Ner, tatăl lui Abner, era fiul lui Abiel. 52Și a fost greu război împotriva filistenilor în toate zilele lui Saul. Și când vedea Saul pe vreun bărbat tare sau viteaz, îl strângea
la sine.
Războiul cu amaleciții
151Și Samuel a zis lui Saul: Domnul
m‐a trimis să te ung impărat peste poporul său, peste Israel. Și acum ascultă glasul cuvintelor Domnului. Așa zice Domnul oștirilor: 2Am însemnat ce a făcut Amalec lui Israel, cum i
s‐a împotrivit pe cale când se suia din Egipt. 3Acum du‐te și bate pe Amalec și stârpește
tot ce este al lui și nu‐l cruța, ci omoară și bărbat și femeie, copil și sugător, bou și oaie, cămilă și măgar. 4Și Saul a chemat poporul și l‐a numărat în Telaim: două sute de mii de pedeștri și zece mii de bărbați ai lui Iuda. 5Și Saul a venit până la cetatea lui Amalec și a pus o pândă în vale. 6Și Saul a zis
4.11
cheniților: Duceți‐vă, plecați
19.12,14Ap. 18.4
și coborâți‐vă din mijlocul amaleciților ca să nu vă nimicesc cu ei
: căci voi ați arătat îndurare tuturor copiilor lui Israel când se suiau din Egipt. Și chenitul a plecat din mijlocul amaleciților. 7Și Saul
a bătut pe amaleciți de la Havila
25.18
cum vii la Șur
care este în fața Egiptului. 8Și a prins
viu pe Agag, împăratul amaleciților, și a stârpit pe tot poporul lui cu
ascuțișul sabiei. 9Și Saul și poporul au cruțat
pe Agag și cele mai bune din oi și boi și vite grase și miei și tot ce era bun și n‐au voit să le stârpească; dar orice lucru care era prost și slab pe acela l‐au stârpit.
Neascultarea lui Saul
10Și cuvântul Domnului a fost către Samuel zicând: 11Mă căiesc
că am pus pe Saul împărat, căci s‐a abătut
de pe urma mea și n‐a împlinit
cuvintele mele. Și Samuel s‐a mâhnit
foarte mult și a strigat către Domnul toată noaptea. 12Și Samuel s‐a sculat de dimineață să întâmpine pe Saul dimineața. Și s‐a spus lui Samuel zicând: Saul a venit la Carmel
și iată și‐a înălțat un semn de biruință, și s‐a întors și a trecut mai departe și s‐a pogorât la Ghilgal. 13Și Samuel a venit la Saul. Și Saul i‐a zis: Binecuvântat
ești de Domnul! Am împlinit cuvântul Domnului. 14Și Samuel a zis: Ce este atunci behăitul acesta de oi în urechile mele și mugetul boilor pe care‐l aud? 15Și Saul a zis: Le‐au adus de la amaleciți, căci poporul a cruțat
cele mai bune din oi și din boi ca să jertfească Domnului Dumnezeului tău, și noi am stârpit rămășița. 16Și Samuel a zis lui Saul: Stai și‐ți voi spune ce mi‐a zis Domnul în noaptea aceasta. Și i‐a zis: Spune! 17Și Samuel a zis: Oare nu când
erai mic în ochii tăi, ai fost făcut capul semințiilor lui Israel? Și Domnul te‐a uns împărat peste Israel. 18Și Domnul te‐a trimis pe cale și a zis: Du‐te și stârpește pe păcătoșii aceia, pe amaleciți, și luptă‐te împotriva lor până vor fi nimiciți. 19De ce dar n‐ai ascultat de glasul Domnului, ci ai căzut asupra prăzii și ai făcut rău în ochii Domnului? 20Și Saul a zis lui Samuel: Am
ascultat în adevăr de glasul Domnului și m‐am dus pe calea pe care m‐a trimis Domnul și am adus pe Agag, împăratul amaleciților, și am stârpit pe amaleciți. 21Dar
poporul a luat din pradă, oi și boi, cele dintâi din cele de stârpit, ca să jertfească Domnului Dumnezeului tău în Ghilgal. 22Și Samuel a zis: Oare‐i plac
Domnului arderi de tot și jertfe ca ascultarea de glasul Domnului? Iată ascultarea
9.13
12.7Mc. 12.33
este mai bună decât jertfa și luarea aminte decât grăsimea berbecilor. 23Căci răzvrătirea este ca și păcatul ghicirii și încăpățânarea este ca nelegiuirea și ca închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, și el
te‐a lepădat de a fi împărat. 24Și Saul
a zis lui Samuel: Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și cuvintele tale, căci m‐am temut
de popor și am ascultat de glasul lor. 25Și acum, iartă‐mi, te rog, păcatul meu, și întoarce‐te iarăși cu mine ca să mă închin Domnului. 26Și Samuel a zis lui Saul: Nu mă voi întoarce iarăși cu tine, căci ai lepădat
cuvântul Domnului și Domnul te‐a lepădat de a fi împărat peste Israel. 27Și Samuel s‐a întors să plece și Saul l‐a apucat
de colțul hainei sale și s‐a rupt. 28Și Samuel i‐a zis: Domnul a rupt astăzi
împărăția lui Israel de peste tine și a dat‐o aproapelui tău care este mai bun decât tine. 29Și Tăria lui Israel nu
va minți nici nu se va căi, căci el nu este un om ca să se căiască. 30Și el a zis: Am păcătuit, cinstește‐mă
12.43
acum, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel, și întoarce‐te iarăși cu mine ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău. 31Și Samuel s‐a întors iarăși după Saul și Saul s‐a închinat Domnului. 32Și Samuel a zis: Aduceți la mine pe Agag, împăratul amaleciților. Și Agag a venit la el cu veselie. Și Agag zicea: Negreșit amărăciunea morții a trecut! 33Și Samuel a zis: Cum
a lipsit sabia ta pe femei de copii, așa să fie lipsită de copii mama ta între femei! Și Samuel a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului în Ghilgal. 34Și Samuel s‐a dus la Rama și Saul s‐a suit la casa sa în Ghibea
lui Saul. 35Și Samuel
n‐a mai văzut pe Saul până în ziua morții sale, căci Samuel se jelea
pentru Saul. Și Domnul s‐a căit
că făcuse pe Saul împărat peste Israel.
David uns împărat
161Și Domnul a zis lui Samuel: Până
când te vei jeli pentru Saul, pentru că l‐am
lepădat de a fi împărat peste Israel? Umple‐ți
cornul cu untdelemn și du‐te, te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci mi‐am ales
89.19,20Fapte. 13.22
un împărat dintre fiii săi. 2Și Samuel a zis: Cum să mă duc? Dacă va auzi Saul, mă va ucide. Și Domnul a zis: Ia cu tine o vacă tânără și zi: Am venit să jertfesc
Domnului. 3Și cheamă pe Isai la jertfă și îți voi spune
ce ai să faci și îmi vei unge
pe cel ce‐ți voi spune. 4Și Samuel a făcut ce a zis Domnul și a venit la Betleem. Și bătrânii cetății i‐au ieșit înainte tremurând
și au zis: Pace
este venirea ta? 5Și el a zis: Pace! Am venit să jertfesc Domnului. Sfințiți‐vă
și veniți cu mine la jertfă. Și a sfințiț pe Isai și pe fiii săi și i‐a chemat la jertfă. 6Și a fost așa: când intrau ei, s‐a uitat la Eliab
și a zis
: Negreșit unsul Domnului este înaintea lui. 7Și Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la fața lui
nici la înălțimea staturii lui, căci l‐am lepădat; căci Domnul nu se uită cum se uită omul, căci omul se uită la ochi
, dar Domnul
se uită la inimă
17.10
20.12Fapte. 1.24
. 8Și Isai a chemat pe Abinadab
și l‐a trecut înaintea lui Samuel. Și el a zis: Nici pe acesta nu l‐a ales Domnul. 9Și Isai a trecut pe Șama
. Și el a zis: Nici pe acesta nu l‐a ales Domnul. 10Și Isai a trecut pe șapte din fiii săi pe dinaintea lui Samuel. Și Samuel a zis lui Isai: Domnul n‐a ales pe aceștia. 11Și Samuel a zis lui Isai: Aceștia sunt toți tinerii? Și el a zis: A mai rămas
cel mai tânăr, și iată paște oile. Și Samuel a zis lui Isai: Trimite
și ia‐l. Căci nu vom ședea la masă până nu va veni el aici. 12Și a trimis și l‐au adus. Și el era roșietic
și cu ochii frumoși și cu fața frumoasă. Și Domnul
a zis: Scoală‐te, unge‐l, căci acesta este! 13Și Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‐a uns
în mijlocul fraților săi. Și Duhul
13.25
14.6
Domnului a venit peste David din ziua aceea încolo. Și Samuel s‐a sculat și s‐a dus la Rama.
David cântă lui Saul
14Și Duhul
Domnului s‐a depărtat de la Saul și un
duh rău de la Domnul îl tulbura. 15Și slujitorii lui Saul i‐au zis: Iată acum un duh rău de la Dumnezeu te turbură. 16Să vorbească acum domnul nostru: slujitorii tăi sunt înaintea
ta, ei să caute un bărbat care să fie cântăreț iscusit din harfă și va fi așa: când duhul cel rău de la Dumnezeu va fi asupra ta, el va cânta cu mâna
sa și vei fi bine. 17Și Saul a zis slujitorilor săi: Găsiți‐mi acum un bărbat care știe să cânte bine și aduceți‐l la mine. 18Și unul din tineri a răspuns și a zis: Iată am văzut pe un fiu al lui Isai Betleemitul, care știe să cânte și este un om viteaz și un om de război
și iscusit la vorbire și frumos la chip și Domnul
este cu el. 19Și Saul a trimis soli la Isai și a zis: Trimite‐mi pe David, fiul tău, care este cu
oile. 20Și Isai a luat
un măgar, încărcat cu pâine, și un burduf cu vin și un ied și i‐a trimis lui Saul prin David, fiul său. 21Și David a venit la Saul și
a stătut înaintea lui. Și Saul l‐a iubit mult și a ajuns purtătorul armelor sale. 22Și Saul a trimis la Isai zicând: Să stea, rogu‐te, David înaintea mea, căci a aflat har în ochii mei. 23Și a fost așa: când duhul
de la Dumnezeu era peste Saul, David lua harfa și cânta cu mâna sa și Saul se ușura și era bine și duhul cel rău se depărta de la el.
