Războiul cu amaleciții
151Și Samuel a zis lui Saul: Domnul
m‐a trimis să te ung impărat peste poporul său, peste Israel. Și acum ascultă glasul cuvintelor Domnului. Așa zice Domnul oștirilor: 2Am însemnat ce a făcut Amalec lui Israel, cum i
s‐a împotrivit pe cale când se suia din Egipt. 3Acum du‐te și bate pe Amalec și stârpește
tot ce este al lui și nu‐l cruța, ci omoară și bărbat și femeie, copil și sugător, bou și oaie, cămilă și măgar. 4Și Saul a chemat poporul și l‐a numărat în Telaim: două sute de mii de pedeștri și zece mii de bărbați ai lui Iuda. 5Și Saul a venit până la cetatea lui Amalec și a pus o pândă în vale. 6Și Saul a zis
4.11
cheniților: Duceți‐vă, plecați
19.12,14Ap. 18.4
și coborâți‐vă din mijlocul amaleciților ca să nu vă nimicesc cu ei
: căci voi ați arătat îndurare tuturor copiilor lui Israel când se suiau din Egipt. Și chenitul a plecat din mijlocul amaleciților. 7Și Saul
a bătut pe amaleciți de la Havila
25.18
cum vii la Șur
care este în fața Egiptului. 8Și a prins
viu pe Agag, împăratul amaleciților, și a stârpit pe tot poporul lui cu
ascuțișul sabiei. 9Și Saul și poporul au cruțat
pe Agag și cele mai bune din oi și boi și vite grase și miei și tot ce era bun și n‐au voit să le stârpească; dar orice lucru care era prost și slab pe acela l‐au stârpit.
Neascultarea lui Saul
10Și cuvântul Domnului a fost către Samuel zicând: 11Mă căiesc
că am pus pe Saul împărat, căci s‐a abătut
de pe urma mea și n‐a împlinit
cuvintele mele. Și Samuel s‐a mâhnit
foarte mult și a strigat către Domnul toată noaptea. 12Și Samuel s‐a sculat de dimineață să întâmpine pe Saul dimineața. Și s‐a spus lui Samuel zicând: Saul a venit la Carmel
și iată și‐a înălțat un semn de biruință, și s‐a întors și a trecut mai departe și s‐a pogorât la Ghilgal. 13Și Samuel a venit la Saul. Și Saul i‐a zis: Binecuvântat
ești de Domnul! Am împlinit cuvântul Domnului. 14Și Samuel a zis: Ce este atunci behăitul acesta de oi în urechile mele și mugetul boilor pe care‐l aud? 15Și Saul a zis: Le‐au adus de la amaleciți, căci poporul a cruțat
cele mai bune din oi și din boi ca să jertfească Domnului Dumnezeului tău, și noi am stârpit rămășița. 16Și Samuel a zis lui Saul: Stai și‐ți voi spune ce mi‐a zis Domnul în noaptea aceasta. Și i‐a zis: Spune! 17Și Samuel a zis: Oare nu când
erai mic în ochii tăi, ai fost făcut capul semințiilor lui Israel? Și Domnul te‐a uns împărat peste Israel. 18Și Domnul te‐a trimis pe cale și a zis: Du‐te și stârpește pe păcătoșii aceia, pe amaleciți, și luptă‐te împotriva lor până vor fi nimiciți. 19De ce dar n‐ai ascultat de glasul Domnului, ci ai căzut asupra prăzii și ai făcut rău în ochii Domnului? 20Și Saul a zis lui Samuel: Am
ascultat în adevăr de glasul Domnului și m‐am dus pe calea pe care m‐a trimis Domnul și am adus pe Agag, împăratul amaleciților, și am stârpit pe amaleciți. 21Dar
poporul a luat din pradă, oi și boi, cele dintâi din cele de stârpit, ca să jertfească Domnului Dumnezeului tău în Ghilgal. 22Și Samuel a zis: Oare‐i plac
Domnului arderi de tot și jertfe ca ascultarea de glasul Domnului? Iată ascultarea
9.13
12.7Mc. 12.33
este mai bună decât jertfa și luarea aminte decât grăsimea berbecilor. 23Căci răzvrătirea este ca și păcatul ghicirii și încăpățânarea este ca nelegiuirea și ca închinarea la idoli. Pentru că ai lepădat cuvântul Domnului, și el
te‐a lepădat de a fi împărat. 24Și Saul
a zis lui Samuel: Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului și cuvintele tale, căci m‐am temut
de popor și am ascultat de glasul lor. 25Și acum, iartă‐mi, te rog, păcatul meu, și întoarce‐te iarăși cu mine ca să mă închin Domnului. 26Și Samuel a zis lui Saul: Nu mă voi întoarce iarăși cu tine, căci ai lepădat
cuvântul Domnului și Domnul te‐a lepădat de a fi împărat peste Israel. 27Și Samuel s‐a întors să plece și Saul l‐a apucat
de colțul hainei sale și s‐a rupt. 28Și Samuel i‐a zis: Domnul a rupt astăzi
împărăția lui Israel de peste tine și a dat‐o aproapelui tău care este mai bun decât tine. 29Și Tăria lui Israel nu
va minți nici nu se va căi, căci el nu este un om ca să se căiască. 30Și el a zis: Am păcătuit, cinstește‐mă
12.43
acum, te rog, înaintea bătrânilor poporului meu și înaintea lui Israel, și întoarce‐te iarăși cu mine ca să mă închin Domnului Dumnezeului tău. 31Și Samuel s‐a întors iarăși după Saul și Saul s‐a închinat Domnului. 32Și Samuel a zis: Aduceți la mine pe Agag, împăratul amaleciților. Și Agag a venit la el cu veselie. Și Agag zicea: Negreșit amărăciunea morții a trecut! 33Și Samuel a zis: Cum
a lipsit sabia ta pe femei de copii, așa să fie lipsită de copii mama ta între femei! Și Samuel a tăiat pe Agag în bucăți înaintea Domnului în Ghilgal. 34Și Samuel s‐a dus la Rama și Saul s‐a suit la casa sa în Ghibea
lui Saul. 35Și Samuel
n‐a mai văzut pe Saul până în ziua morții sale, căci Samuel se jelea
pentru Saul. Și Domnul s‐a căit
că făcuse pe Saul împărat peste Israel.
David uns împărat
161Și Domnul a zis lui Samuel: Până
când te vei jeli pentru Saul, pentru că l‐am
lepădat de a fi împărat peste Israel? Umple‐ți
cornul cu untdelemn și du‐te, te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci mi‐am ales
89.19,20Fapte. 13.22
un împărat dintre fiii săi. 2Și Samuel a zis: Cum să mă duc? Dacă va auzi Saul, mă va ucide. Și Domnul a zis: Ia cu tine o vacă tânără și zi: Am venit să jertfesc
Domnului. 3Și cheamă pe Isai la jertfă și îți voi spune
ce ai să faci și îmi vei unge
pe cel ce‐ți voi spune. 4Și Samuel a făcut ce a zis Domnul și a venit la Betleem. Și bătrânii cetății i‐au ieșit înainte tremurând
și au zis: Pace
este venirea ta? 5Și el a zis: Pace! Am venit să jertfesc Domnului. Sfințiți‐vă
și veniți cu mine la jertfă. Și a sfințiț pe Isai și pe fiii săi și i‐a chemat la jertfă. 6Și a fost așa: când intrau ei, s‐a uitat la Eliab
și a zis
: Negreșit unsul Domnului este înaintea lui. 7Și Domnul a zis lui Samuel: Nu te uita la fața lui
nici la înălțimea staturii lui, căci l‐am lepădat; căci Domnul nu se uită cum se uită omul, căci omul se uită la ochi
, dar Domnul
se uită la inimă
17.10
20.12Fapte. 1.24
. 8Și Isai a chemat pe Abinadab
și l‐a trecut înaintea lui Samuel. Și el a zis: Nici pe acesta nu l‐a ales Domnul. 9Și Isai a trecut pe Șama
. Și el a zis: Nici pe acesta nu l‐a ales Domnul. 10Și Isai a trecut pe șapte din fiii săi pe dinaintea lui Samuel. Și Samuel a zis lui Isai: Domnul n‐a ales pe aceștia. 11Și Samuel a zis lui Isai: Aceștia sunt toți tinerii? Și el a zis: A mai rămas
cel mai tânăr, și iată paște oile. Și Samuel a zis lui Isai: Trimite
și ia‐l. Căci nu vom ședea la masă până nu va veni el aici. 12Și a trimis și l‐au adus. Și el era roșietic
și cu ochii frumoși și cu fața frumoasă. Și Domnul
a zis: Scoală‐te, unge‐l, căci acesta este! 13Și Samuel a luat cornul cu untdelemn și l‐a uns
în mijlocul fraților săi. Și Duhul
13.25
14.6
Domnului a venit peste David din ziua aceea încolo. Și Samuel s‐a sculat și s‐a dus la Rama.
David cântă lui Saul
14Și Duhul
Domnului s‐a depărtat de la Saul și un
duh rău de la Domnul îl tulbura. 15Și slujitorii lui Saul i‐au zis: Iată acum un duh rău de la Dumnezeu te turbură. 16Să vorbească acum domnul nostru: slujitorii tăi sunt înaintea
ta, ei să caute un bărbat care să fie cântăreț iscusit din harfă și va fi așa: când duhul cel rău de la Dumnezeu va fi asupra ta, el va cânta cu mâna
sa și vei fi bine. 17Și Saul a zis slujitorilor săi: Găsiți‐mi acum un bărbat care știe să cânte bine și aduceți‐l la mine. 18Și unul din tineri a răspuns și a zis: Iată am văzut pe un fiu al lui Isai Betleemitul, care știe să cânte și este un om viteaz și un om de război
și iscusit la vorbire și frumos la chip și Domnul
este cu el. 19Și Saul a trimis soli la Isai și a zis: Trimite‐mi pe David, fiul tău, care este cu
oile. 20Și Isai a luat
un măgar, încărcat cu pâine, și un burduf cu vin și un ied și i‐a trimis lui Saul prin David, fiul său. 21Și David a venit la Saul și
a stătut înaintea lui. Și Saul l‐a iubit mult și a ajuns purtătorul armelor sale. 22Și Saul a trimis la Isai zicând: Să stea, rogu‐te, David înaintea mea, căci a aflat har în ochii mei. 23Și a fost așa: când duhul
de la Dumnezeu era peste Saul, David lua harfa și cânta cu mâna sa și Saul se ușura și era bine și duhul cel rău se depărta de la el.
Războiul cu filistenii
171Și filistenii și‐au adunat
oștirile pentru luptă și s‐au strâns la Soco
, care ține de Iuda, și au tăbărât între Soco și Azeca în Efes‐Damim. 2Și Saul și bărbații lui Israel s‐au strâns, și au tăbărât în valea Ela și s‐au rânduit în șir de bătaie împotriva filistenilor. 3Și filistenii stăteau pe muntele de dincolo și Israel stătea pe muntele de dincoace și între ei era o vale. 4Și din tabăra filistenilor a ieșit un luptător între ei: numele lui era Goliat
, era din
Gat; înălțimea lui era de șase coți și o palmă. 5Și avea un coif de aramă pe capul său și era îmbrăcat cu zale de solzi; și greutatea zalei era de cinci mii de sicli de aramă. 6Și avea tureci de aramă peste fluierele picioarelor sale și o suliță de aramă între umerii săi. 7Și mânerul
suliței sale era ca sulul unui țesător și capul suliței sale era de șase sute de sicli de fier; și purtătorul pavezei lui mergea înaintea lui. 8Și el sta și striga către rândurile lui Israel și le zicea: De ce ieșiți să vă rânduiți de bătaie? Oare nu sunt eu filistean și voi robii
lui Saul? Alegeți‐vă un bărbat și să se pogoare la mine. 9Dacă va putea să se lupte cu mine și să mă ucidă, atunci noi vom fi robii voștri; dar de‐l voi birui eu și‐l voi ucide, voi să fiți robii noștri și să ne
slujiți nouă. 10Și filisteanul a zis: Eu am batjocorit
astăzi rândurile lui Israel, dați‐mi un bărbat, ca să ne luptăm împreună. 11Și Saul și tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, și s‐au înfricoșat și s‐au temut foarte mult.
David și Goliat
12Și David era
fiul Efratitului
aceluia din Betleemul lui Iuda, cu numele Isai; și el avea opt
fii. Și omul era bătrân în zilele lui Saul, înaintat în ani între oameni. 13Și cei trei fii mai mari ai lui Isai se duseseră și urmaseră pe Saul la luptă. Și numele celor trei fii ai săi care se duseseră la luptă erau: Eliab
, întâiul născut, și al doilea Abinadab, și al treilea Șama. 14Iar David era cel mai tânăr, și cei trei mai mari urmaseră pe Saul. 15Și David se ducea și se întorcea de la Saul ca să pască
oile tatălui său în Betleem. 16Și filisteanul se apropia dimineața și seara și s‐a înfățișat patruzeci de zile. 17Și Isai a zis lui David, fiul său: Ia, te rog, pentru frații tăi această efă de grăunțe prăjite și aceste zece pâini și du‐le repede în tabără la frații tăi. 18Și aceste zece cașuri, du‐le mai marelui peste mie și cercetează pe frații tăi să vezi cum
sunt și adu o dovadă de la ei. 19Și Saul și ei și toți bărbații lui Israel erau în Valea Ela luptându‐se cu filistenii. 20Și David s‐a sculat de dimineață și a lăsat oile cu un păzitor, și și‐a luat sarcina și s‐a dus cum îi poruncise Isai. Și a venit la locul carelor și oștirea ieșea să se rânduiască de bătaie, și au scos un strigăt de luptă. 21Și israeliții și filistenii s‐au rânduit de bătaie oaste către oaste. 22Și David a lăsat sarcina pe care o purta în mâna celui ce păzea sarcinile și a alergat la oaste și a venit și a întrebat pe frații săi de sănătate. 23Și pe când vorbea el cu ei, iată s‐a suit din rândurile filistenilor luptătorul de la mijloc, filisteanul din Gat, cu numele Goliat, și a vorbit cu aceleași cuvinte
și David le‐a auzit. 24Și toți bărbații lui Israel, când au văzut pe bărbat, au fugit dinaintea lui și s‐au temut foarte mult. 25Și bărbații lui Israel au zis: Ați văzut pe acest bărbat care se suie? Căci s‐a suit ca să batjocorească pe Israel. Și va fi așa: bărbatul care‐l va ucide, împăratul îl va îmbogăți cu mari bogății și‐i va da pe
fata sa, și va face casa tatălui său slobodă în Israel. 26Și David a vorbit bărbaților care stăteau lângă el, zicând: Ce se va face omului care va ucide pe filisteanul acesta și va depărta ocara
de peste Israel? Căci cine e acest filistean netăiat
împrejur ca să batjocorească
oștirile
Dumnezeului celui viu? 27Și poporul i‐a spus după cuvântul acela zicând: Așa
se va face bărbatului care‐l va ucide. 28Și Eliab, fratele său cel mai mare, a auzit când a vorbit el cu bărbații și mânia lui Eliab s‐a
aprins împotriva lui David și a zis: De ce te‐ai pogorât? Și cu cine ai lăsat acele puține oi în pustie? Cunosc mândria ta și răutatea inimii tale, căci te‐ai pogorât ca să vezi lupta. 29Și David a zis: Ce am făcut acum? Nu este
o pricină? 30Și s‐a întors de la el către un altul și a vorbit cu
aceleași cuvinte, și poporul i‐a răspuns iarăși ca întâia dată. 31Și cuvintele pe care le‐a vorbit David s‐au auzit și le‐au spus înaintea lui Saul și a trimis după el. 32Și David a zis lui Saul: Nimănui
să nu‐i tremure inima de el! Robul
tău va merge și se va lupta cu acest filistean. 33Și Saul a zis lui David: Nu poți
să mergi împotriva filisteanului acestuia ca să te lupți cu el, căci tu ești tânăr și el un bărbat de război din tinerețea lui. 34Și David a zis lui Saul: Robul tău păștea oile tatălui său și a venit un leu și un urs și au răpit un miel din turmă. 35Și am ieșit după el și l‐am lovit și l‐am scăpat din gura lui; și când s‐a sculat împotriva mea, l‐am apucat de barbă și l‐am lovit și l‐am ucis. 36Robul tău a ucis și pe leu și pe urs; și acest filistean netăiat împrejur va fi ca unul din ei, căci a batjocorit oștirile Dumnezeului celui viu. 37Și David a zis: Domnul
63.7
77.112 Cor. 4.102 Tim. 4.17,18
, care m‐a scăpat din laba leului și din laba ursului, mă va scăpa din mâna filisteanului acestuia. Și Saul a zis lui David: Du‐te și Domnul
să fie cu tine. 38Și Saul a îmbrăcat pe David cu veșmintele sale și i‐a pus un coif de aramă pe cap și l‐a îmbrăcat cu zale. 39Și David a încins sabia lui peste veșmintele lui și căuta să meargă, căci nu încercase. Și David a zis lui Saul: Nu pot să merg cu acestea, căci n‐am încercat. Și David le‐a luat de pe el. 40Și și‐a luat toiagul în mână și și‐a ales cinci pietre netede din pârâu, și le‐a pus în sacul de păstor pe care‐l avea, în glugă, și praștia lui era în mâna lui. Și s‐a apropiat de filistean. 41Și filisteanul a înaintat și s‐a apropiat de David și omul care purta pavăza era înaintea lui. 42Și filisteanul s‐a uitat și a văzut pe David și l‐a disprețuit
, căci era lânăr și roșiatic
și totodată frumos la față. 43Și filisteanul a zis lui David: Oare câine
sunt eu de vii la mine cu toiege? Și filisteanul a blestemat pe David pe dumnezeii săi. 44Și filisteanul a zis
lui David: Vino la mine și voi da carnea la păsărilor cerurilor și fiarelor câmpului. 45Și David a zis filisteanului: Tu vii la mine cu sabie și cu suliță și cu lance, dar
125.12 Cor. 10.4Evr. 11.33,34
eu vin la tine în numele Domnului oștirilor, Dumnezeul oștirilor lui Israel pe care
l‐ai batjocorit. 46În ziua aceasta Domnul te va da în mâna mea și te voi lovi și‐ți voi lua capul de pe tine și voi da astăzi stârvurile
oastei filistenilor păsărilor cerului și fiarelor pâmăntului. Și tot pământul va cunoaște
18.362 Reg. 19.19Is. 52.10
că este un Dumnezeu în Israel. 47Și toată această obște va cunoaște că nu prin sabie
, nici prin suliță, mântuiește Domnul, căci lupta
este a Domnului și el vă va da în mâna noastră. 48Și a fost așa: pe când se scula filisteanul și înainta și se apropia spre întâmpinarea lui David, David s‐a grăbit, și a alergat spre rândurile de luptă, spre întâmpinarea filisteanului. 49Și David și‐a pus mâna în sac și a luat de acolo o piatră și a aruncat‐o cu praștia și a lovit pe filistean în frunte și piatra s‐a înfipt în fruntea lui și el a căzut pe față la pământ. 50Și David cu o praștie și o piatră a fost mai tare
decât filistean și a lovit pe filistean și l‐a ucis și nu era nicio sabie în mâna lui David. 51Și David a alergat și a stătut peste filistean și i‐a luat sabia și a scos‐o din teacă și l‐a ucis și i‐a tăiat capul cu ea. Și când au văzut filistenii că a murit viteazul lor, au
fugit. 52Și bărbații lui Israel și ai lui Iuda s‐au sculat și au strigat de bucurie și au urmărit pe filisteni până vii la Gat și până la porțile Ecronului. Și răniții filistenilor au căzut pe calea
Șaaraimului până la Gat și până la Ecron. 53Și copiii lui Israel s‐au întors de la urmărirea filistenilor și le‐au prădat tabăra. 54Și David a luat capul filisteanului și l‐a dus la Ierusalim; și armele sale le‐a pus în cortul său. 55Și când a văzut Saul pe David ieșind împotriva filisteanului, zisese lui Abner, mai marele oștirii: Al
cui este acest tânăr. Abner? Și Abner zisese: Viu este sufletul tău, împărate, nu știu. 56Și împăratul a zis: Întreabă al cui fiu este flăcăul. 57Și pe când se întorcea David de la uciderea filisteanului, Abner l‐a luat și l‐a adus înaintea lui Saul cu capul
filisteanului în mână. 58Și Saul i‐a zis: Al cui ești, tinere? Și David a răspuns: Eu sunt fiul robului
tău Isai, Betleemitul.