David prigonit de Saul
191Și Saul a vorbit lui Ionatan, fiul său, și tuturor robilor săi, ca ei să omoare pe David. 2Dar lui Ionatan, fiul lui Saul, îi plăcea
mult de David. Și Ionatan a spus lui David zicând: Tatăl meu Saul caută să te omoare; acum deci, te rog, păzește‐te dimineață și rămâi într‐un loc tainic și ascunde‐te. 3Și eu voi ieși și voi sta lângă tatăl meu în câmpul unde vei fi și voi vorbi de tine cu tatăl meu și voi vedea ce este și îți voi spune. 4Și Ionatan a vorbit
bine de David către Saul, tatăl său, și i‐a zis: Să nu păcătuiască
109.5Prov. 17.13Ier. 18.20
împăratul împotriva robului său, împotriva lui David, pentru că el n‐a păcătuit împotriva ta și pentru că faptele sale au fost foarte bune față de tine. 5Căci și‐a pus viața
12.3Ps. 119.109
în mână și a bătut pe filistean, și Domnul
a făcut o mântuire mare pentru tot Israelul. Tu ai văzut și te‐ai bucurat; de ce
dar vrei să păcătuiești
împotriva
unui sânge nevinovat, să omori pe David fără cuvânt? 6Și Saul a ascultat de glasul lui Ionatan. Și Saul a jurat: Viu este Domnul, de va fi omorât. 7Și Ionatan a chemat pe David și Ionatan i‐a spus toate cuvintele acestea. Și Ionatan a adus pe David la Saul și el a fost înaintea lui ca mai
înainte.
David scăpat de Mical
8Și iarăși a fost război. Și David a ieșit și s‐a luptat cu filistenii și i‐a ucis cu ucidere mare și au fugit dinaintea lui. 9Și un duh
rău de la Domnul a fost asupra lui Saul. Și ședea în casă cu sulița sa în mână. Și David cânta cu mâna sa. 10Și Saul căuta să pironească pe David cu sulița de perete, dar el a alunecat dinaintea lui Saul și a izbit sulița în perete. Și David a fugit și a scăpat în noaptea aceea. 11Și Saul a trimis
soli în casa lui David ca să‐l pândească și să‐l omoare dimineața. Și Mical, nevasta lui David, i‐a spus zicând: Dacă nu‐ți vei scăpa viața la noapte, mâine vei fi omorât. 12Și Mical a pogorât
pe David pe fereastră. Și el s‐a dus și a fugit și a scăpat. 13Și Mical a luat terafimul și l‐a pus în pat și a pus rețeaua de păr de capre la capul său și l‐a acoperit cu haina. 14Și când a trimis Saul soli să ia pe David, ea a zis: Este bolnav. 15Și Saul a trimis soli să vadă pe David zicând: Aduceți‐l în pat la mine ca să‐l omor. 16Și solii au venit și iată terafimul era în pat și rețeaua de păr de capre la capul lui. 17Și Saul a zis către Mical: Pentru ce m‐ai înșelat astfel și ai lăsat pe vrăjmașul meu să plece și a scăpat? Și Mical a zis lui Saul: El mi‐a zis: Lasă‐mă să mă duc, pentru ce să te omor?
Fuga lui David la Rama
18Și David a fugit și a scăpat și a venit la Samuel în Rama și i‐a spus tot ce‐i făcuse Saul. Și el și Samuel s‐au dus și au locuit în Naiot. 19Și s‐a spus lui Saul zicând: Iată David este la Naiot în Rama. 20Și Saul
a trimis soli să ia pe David. Și ei au văzut o ceată
de proroci care proroceau și pe Samuel stând ca mai mare peste ei, și Duhul lui Dumnezeu a venit asupra solilor lui Saul și au prorocit
și ei. 21Și s‐a spus lui Saul și a trimis alți soli și au prorocit și ei. Și Saul a trimis soli iarăși a treia oară și au prorocit și ei. 22Atunci s‐a dus și el însuși la Rama. Și a venit la puțul cel mare care este în Secu. Și a întrebat și a zis: Unde sunt Samuel și David? Și unul a zis: Iată sunt la Naiot în Rama. 23Și s‐a dus la Naiot în Rama și Duhul
lui Dumnezeu a venit și peste el și el a mers prorocind până a venit la Naiot în Rama. 24Și s‐a dezbrăcat
de haine și a prorocit și el înaintea lui Samuel și a șezut jos dezbrăcat
de haină toată ziua aceea și toată noaptea aceea. De aceea zic ei: Oare
și Saul este între proroci?
David și Ionatan
201Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă
28.11
și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund
pe câmp până a treia seară. 6Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem
, cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7Dacă
va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul
este hotărât de el. 8Fă
îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul
Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire
în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor, când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13așa să facă Domnul
lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul
să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15ci în veac să nu‐ți tragi
21.7
îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând: Domnul
s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul
său. 18Și Ionatan i‐a zis: Mâine
este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul
unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21Și iată voi trimite băiatul zicând: Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu
este Domnul. 22Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23Și cât pentru cuvântul
de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat
15.5
, negreșit nu este curat. 27Și a fost așa: a doua zi după luna nouă, a doua zi, locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28Și Ionatan a răspuns
lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo. Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce
să moară? Ce a făcut? 33Și Saul a aruncat
sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut
că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35Și a fost așa: dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42Și Ionatan a zis lui David: Mergi în
pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.
Fuga lui David la Nob
211Și David a venit la Nob, la Ahimelec
, preotul. Și Ahimelec a întâmpinat tremurând
pe David și i‐a zis: De ce ești singur și niciun om cu tine? 2Și David a zis lui Ahimelec preotul: Împăratul mi‐a dat o însărcinare și mi‐a zis: Să nu știe nimeni nimic despre însărcinarea cu care te trimit și ce ți‐am poruncit; și am rânduit pe tineri în cutare și cutare loc. 3Și acum ce ai la îndemână? Dă‐mi cinci pâini sau ce se va găsi. 4Și preotul a răspuns lui David și a zis: Pâine obișnuită n‐am la îndemână, dar este pâine sfântă
, numai dacă tinerii s‐au
ținut de la femei. 5Și David a răspuns preotului și i‐a zis: Cu adevărat femeile au fost ținute de la noi în aceste trei zile; când am ieșit, vasele tinerilor
au fost sfinte, deși era o călătorie obișnuită; cu cât mai mult deci astăzi
vor fi vasele lor sfinte? 6Și preotul i‐a dat pâine
sfântă, căci nu era acolo altă pâine decât pâinile punerii înainte, care fuseseră luate dinaintea
Domnului, ca să pună pâine caldă, în ziua când erau luate. 7Și în ziua aceea era acolo unul din robii lui Saul oprit înaintea Domnului, și numele lui era Doeg
Edomitul. El era puternicul păstorilor care erau ai lui Saul. 8Și David a zis lui Ahimelec: Și n‐ai aici la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi‐am luat cu mine, nici sabia, nici armele, căci însărcinarea împăratului era grabnică. 9Și preotul a zis: Sabia lui Goliat filisteanul, pe care l‐ai omorât în Valea
Ela, iată este aici învelită
într‐o pânză în dosul efodului: dacă voiești s‐o iei, ia‐o, căci nu este alta decât aceasta aici. Și David a zis: Nu este alta ca ea, dă‐mi‐o.
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10Și David s‐a sculat și a fugit în ziua aceea de frica lui Saul și s‐a dus la Achiș, împăratul Gatului. 11Și robii
lui Achiș i‐au zis: Oare nu este acesta David, împăratul țării? Oare nu l‐au cântat unii altora în jocuri zicând: Saul
a bătut miile sale și David zecile de mii ale sale? 12Și David a luat aceste cuvinte la
inimă și s‐a temut foarte mult de Achiș, împăratul Gatului. 13Și și‐a schimbat purtarea înaintea lor și a făcut pe nebunul
în mâinile lor și scrija pe ușile porții și lăsa să‐i curgă balele pe barbă. 14Și Achiș a zis robilor săi: Iată vedeți că omul este nebun; de ce l‐ați adus la mine? 15Am eu lipsă de nebuni de ați adus pe acesta să facă pe nebunul înaintea mea? Să intre acesta în casa mea?
