Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
20

David și Ionatan

201Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă

20.5
Num. 10.10
28.11
și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund
20.5
Cap. 19.2.
pe câmp până a treia seară. 6Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem
20.6
Cap. 16.4.
, cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7Dacă
20.7
Deut. 1.232 Sam. 17.4
va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul
20.7
Cap. 25.17.
este hotărât de el. 8
20.8
Ios. 2.14
îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul
20.8
Vers. 16. Cap. 18.3;
Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire
20.8
2 Sam. 14.32
în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor, când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13așa să facă Domnul
20.13
Rut 1.17
lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul
20.13
Ios. 1.51 Cron. 22.11,16
să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15ci în veac să nu‐ți tragi
20.15
2 Sam. 9.1,3,7
21.7
îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând: Domnul
20.16
Cap. 25.22. Cap. 31.2.
s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul
20.17
Cap. 18.1.
său. 18Și Ionatan i‐a zis: Mâine
20.18
Vers. 5.
este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul
20.19
Cap. 19.2.
unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21Și iată voi trimite băiatul zicând: Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu
20.21
Ier. 4.2
este Domnul. 22Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23Și cât pentru cuvântul
20.23
Vers. 14.15, 42.
de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat
20.26
Lev. 7.21
15.5
, negreșit nu este curat. 27Și a fost așa: a doua zi după luna nouă, a doua zi, locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28Și Ionatan a răspuns
20.28
Vers. 6.
lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo. Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce
20.32
Cap. 19.5.
să moară? Ce a făcut? 33Și Saul a aruncat
20.33
Cap. 18.11.
sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut
20.33
Vers. 7.
că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35Și a fost așa: dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42Și Ionatan a zis lui David: Mergi în
20.42
Cap. 1.17.
pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.