David și Ionatan
201Și David a fugit din Naiot din Rama și a venit și a zis înaintea lui Ionatan: Ce am făcut eu? Care este nelegiuirea mea? Și care este păcatul meu înaintea tatălui tău de‐mi caută viața? 2Și Ionatan i‐a zis: Ferească Dumnezeu, nu vei muri! Iată tatăl meu nu face niciun lucru mare sau mic fără să‐l descopere urechii mele și pentru ce ar ascunde tatăl meu lucrul acesta de mine? Nu este așa. 3Și David a jurat iarăși și iarăși și a zis: Tatăl tău știe bine că am aflat har în ochii tăi și zice: Să nu știe Ionatan aceasta ca să nu se întristeze. Dar cu adevărat, viu este Domnul și viu este sufletul tău, nu‐i decât un pas între mine și moarte. 4Și Ionatan a zis lui David: Ce zice sufletul tău voi face pentru tine. 5Și David a zis lui Ionatan: Iată mâine este lună nouă
28.11
și trebuie să șed negreșit cu împăratul să mănânc, dar tu dă‐mi voie să mă duc și să mă ascund
pe câmp până a treia seară. 6Dacă va întreba de mine tatăl tău, atunci zi: David s‐a cerut stăruitor de la mine să se repeadă până la Betleem
, cetatea sa, căci acolo este o jertfă de fiecare an pentru toată familia. 7Dacă
va zice așa: Bine! robul tău va avea pace. Dar dacă se va mânia, să știi că răul
este hotărât de el. 8Fă
îndurare deci cu robul tău, căci ai făcut pe robul tău să intre în legământul
Domnului cu tine. Dar dacă este nelegiuire
în mine, omoară‐mă tu însuți, căci de ce m‐ai aduce la tatăl tău? 9Și Ionatan a zis: Departe de tine aceasta! Căci dacă aș ști negreșit că este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta rău, oare nu ți‐aș spune? 10Și David a zis lui Ionatan: Cine îmi va spune? Și dacă tatăl tău îți va răspunde aspru? 11Și Ionatan a zis lui David: Vino și să ieșim la câmp! Și au ieșit amândoi la câmp. 12Și Ionatan a zis lui David: Domnul Dumnezeul lui Israel fie martor, când voi cerca pe tatăl meu mâine pe vremea aceasta, sau a treia zi, iată dacă va fi bine față de David și nu voi trimite la tine și nu voi descoperi urechii tale, 13așa să facă Domnul
lui Ionatan și încă mai mult! Dacă ar părea bine în ochii tatălui meu să‐ți facă rău, atunci voi descoperi urechii tale și‐ți voi da drumul și te vei duce în pace și Domnul
să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu. 14Și nu numai cât voi mai trăi îmi vei arăta îndurarea Domnului ca să nu mor, 15ci în veac să nu‐ți tragi
21.7
îndurarea de la casa mea, nu, nici chiar când Domnul va stârpi pe vrăjmașii lui David pe fiecare de pe fața pământului. 16Și Ionatan a făcut legământ cu casa lui David zicând: Domnul
s‐o ceară din mâna vrăjmașilor lui David! 17Și Ionatan a pus pe David să jure iarăși pe iubirea pe care o avea pentru el, căci îl iubea cum își iubea sufletul
său. 18Și Ionatan i‐a zis: Mâine
este luna nouă și lipsa ta se va băga de seamă, căci locul tău va fi gol. 19Și să lași trei zile și să te cobori repede și să vii la locul
unde te‐ai ascuns în ziua acelei întâmplări și vei rămânea lângă piatra Ezel. 20Și voi trage trei săgeți alături de ea ca și când aș trage la țintă. 21Și iată voi trimite băiatul zicând: Du‐te găsește săgețile! Dacă voi zice băiatului: Iată săgețile sunt dincoace de tine, ia‐le! Atunci vino, căci este pace pentru tine și nu este nimic, viu
este Domnul. 22Dar dacă voi zice băiatului așa: Iată săgețile sunt dincolo de tine! Du‐te pe calea ta, căci Domnul te‐a trimis. 23Și cât pentru cuvântul
de care am vorbit noi, eu și tu, iată Domnul este între tine și mine în veac. 24Și David s‐a ascuns în câmp. Și era luna nouă și împăratul s‐a așezat la masă ca să mănânce. 25Și împăratul a șezut pe scaunul său ca în celelalte dăți, pe scaunul de lângă perete. Și Ionatan s‐a sculat și Abner a șezut lângă Saul și locul lui David era gol. 26Și Saul n‐a zis nimic în ziua aceea, căci se gândea: I s‐a întâmplat ceva, nu este curat
15.5
, negreșit nu este curat. 27Și a fost așa: a doua zi după luna nouă, a doua zi, locul lui David era gol. Și Saul a zis fiului său Ionatan: De ce n‐a venit fiul lui Isai la masă, nici ieri, nici astăzi? 28Și Ionatan a răspuns
lui Saul: David s‐a cerut stăruitor de la mine să meargă până la Betleem. 29Și a zis: Te rog, dă‐mi drumul, căci este o jertfă a familiei în cetate și fratele meu mi‐a poruncit el însuși să fiu acolo. Și acum, dacă am aflat har în ochii tăi, te rog, dă‐mi drumul să văd pe frații mei. De aceea n‐a venit la masa împăratului. 30Și mânia lui Saul s‐a aprins împotriva lui Ionatan și i‐a zis: Fiu de femeie rea și neascultătoare! Nu știu eu că ți‐ai ales pe fiul lui Isai spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Căci cât va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu vei fi întărit nici tu nici împărăția ta. Și acum trimite și adu‐l la mine, căci este un fiu al morții. 32Și Ionatan a răspuns tatălui său Saul, zicându‐i: De ce
să moară? Ce a făcut? 33Și Saul a aruncat
sulița după el ca să‐l ucidă; și Ionatan a cunoscut
că este hotărât de tatăl său să omoare pe David. 34Și Ionatan s‐a sculat de la masă plin de mânie și n‐a mâncat pâine în ziua a doua a lunii noi, căci era întristat pentru David, căci tatăl său îi făcuse rușine. 35Și a fost așa: dimineața Ionatan a ieșit la câmp la vremea hotărâtă cu David și un băiat era cu el. 36Și a zis băiatului său: Aleargă, găsește acum săgețile pe care le‐am tras. Și băiatul a alergat și el a tras săgeata dincolo de el. 37Și băiatul a venit la locul săgeții, pe care o trăsese Ionatan și Ionatan a strigat după băiat și a zis: Oare nu este săgeata dincolo de tine? 38Și Ionatan a strigat după băiat: Grăbește, iute, nu sta! Și băiatul lui Ionatan a adunat săgețile și a venit la domnul său. 39Și băiatul nu știa nimic; numai Ionatan și David știau lucrul. 40Și Ionatan a dat armele sale băiatului său și i‐a zis: Du‐te, du‐le în cetate. 41Băiatul s‐a dus și David s‐a sculat din partea de miazăzi și a căzut pe fața sa la pământ și s‐a plecat de trei ori; și s‐au sărutat unul pe altul și au plâns unul cu altul până ce David l‐a întrecut. 42Și Ionatan a zis lui David: Mergi în
pace, cum am jurat amândoi în numele Domnului zicând: Domnul să fie între mine și tine și între sămânța mea și sămânța ta în veac. Și s‐a sculat și a plecat. Și Ionatan a intrat în cetate.
Fuga lui David la Nob
211Și David a venit la Nob, la Ahimelec
, preotul. Și Ahimelec a întâmpinat tremurând
pe David și i‐a zis: De ce ești singur și niciun om cu tine? 2Și David a zis lui Ahimelec preotul: Împăratul mi‐a dat o însărcinare și mi‐a zis: Să nu știe nimeni nimic despre însărcinarea cu care te trimit și ce ți‐am poruncit; și am rânduit pe tineri în cutare și cutare loc. 3Și acum ce ai la îndemână? Dă‐mi cinci pâini sau ce se va găsi. 4Și preotul a răspuns lui David și a zis: Pâine obișnuită n‐am la îndemână, dar este pâine sfântă
, numai dacă tinerii s‐au
ținut de la femei. 5Și David a răspuns preotului și i‐a zis: Cu adevărat femeile au fost ținute de la noi în aceste trei zile; când am ieșit, vasele tinerilor
au fost sfinte, deși era o călătorie obișnuită; cu cât mai mult deci astăzi
vor fi vasele lor sfinte? 6Și preotul i‐a dat pâine
sfântă, căci nu era acolo altă pâine decât pâinile punerii înainte, care fuseseră luate dinaintea
Domnului, ca să pună pâine caldă, în ziua când erau luate. 7Și în ziua aceea era acolo unul din robii lui Saul oprit înaintea Domnului, și numele lui era Doeg
Edomitul. El era puternicul păstorilor care erau ai lui Saul. 8Și David a zis lui Ahimelec: Și n‐ai aici la îndemână o suliță sau o sabie? Căci nu mi‐am luat cu mine, nici sabia, nici armele, căci însărcinarea împăratului era grabnică. 9Și preotul a zis: Sabia lui Goliat filisteanul, pe care l‐ai omorât în Valea
Ela, iată este aici învelită
într‐o pânză în dosul efodului: dacă voiești s‐o iei, ia‐o, căci nu este alta decât aceasta aici. Și David a zis: Nu este alta ca ea, dă‐mi‐o.
David fuge la Gat, la împăratul Achiș
10Și David s‐a sculat și a fugit în ziua aceea de frica lui Saul și s‐a dus la Achiș, împăratul Gatului. 11Și robii
lui Achiș i‐au zis: Oare nu este acesta David, împăratul țării? Oare nu l‐au cântat unii altora în jocuri zicând: Saul
a bătut miile sale și David zecile de mii ale sale? 12Și David a luat aceste cuvinte la
inimă și s‐a temut foarte mult de Achiș, împăratul Gatului. 13Și și‐a schimbat purtarea înaintea lor și a făcut pe nebunul
în mâinile lor și scrija pe ușile porții și lăsa să‐i curgă balele pe barbă. 14Și Achiș a zis robilor săi: Iată vedeți că omul este nebun; de ce l‐ați adus la mine? 15Am eu lipsă de nebuni de ați adus pe acesta să facă pe nebunul înaintea mea? Să intre acesta în casa mea?
David fuge la Adulam și Mițpe
221Și David a plecat de acolo și a scăpat
în peștera
Adulam. Și frații săi și toată casa tatălui său au auzit și s‐au pogorât acolo la el. 2Și toți
cei în nevoie și toți cei ce aveau datorii și toți cei cu sufletul amărât s‐au adunat la el și el le‐a fost mai mare; și erau cu el ca la patru sute de inși. 3Și David s‐a dus de acolo la Mițpe în Moab și a zis împăratului Moabului: Rogu‐te, să iasă tatăl meu și mama mea între voi, până când voi ști ce va face Dumnezeu cu mine. 4Și i‐a adus înaintea împăratului Moabului și au rămas cu el cât timp a fost David în întăritură. 5Și prorocul Gad
a zis lui David: Nu rămânea în întăritură; pleacă și intră în țara lui Iuda. Și David s‐a dus și a intrat în pădurea Heret.
Saul ucide preoții din Nob
6Și Saul a auzit că David a fost descoperit și oamenii care erau cu el. Și Saul ședea în Ghibea sub tamariscul de pe înălțime cu sulița sa în mână și toți slujitorii săi stăteau înaintea lui. 7Și Saul a zis slujitorilor săi care stăteau înaintea lui: Ascultați acum, beniamiților! Oare fiul lui Isai vă va da
el tuturor și țarine și vii? Vă va pune el mai mari peste mii și mai mari peste sute 8de ați urzit toți împotriva mea și nimeni nu descopere urechii mele când fiul
meu a făcut învoială cu fiul lui Isai, și nu este nimeni dintre voi căruia să‐i pară rău de mine și să descopere urechii mele că fiul meu a răsculat pe slujitorul meu împotriva mea, ca să pândească împotriva mea ca astăzi? 9Atunci Doeg
Edomitul, care era pus peste slujitorii lui Saul, a răspuns și a zis: Am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec
, fiul lui Ahitub
, 10și acesta a
întrebat pe Domnul pentru el și i‐a dat merinde
și i‐a dat și sabia lui Goliat, filisteanul. 11Și împăratul a trimis să cheme pe Ahimelec preotul, fiul lui Ahitub și toată casa tatălui său, pe preoții care erau în Nob: și au venit toți la împărat. 12Și Saul a zis: Ascultă acum, fiul lui Ahitub! Și el a răspuns: Iată‐mă, domnul meu! 13Și Saul i‐a zis: De ce ați urzit împotriva mea, tu și fiul lui Isai, întrucât i‐ai dat pâine și sabie și ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se scoale împotriva mea să pândească, așa ca astăzi? 14Și Ahimelec a răspuns împăratului și a zis: Și cine este așa de credincios între toți slujitorii tăi ca David, care este ginerele împăratului și are intrare în sfatul tău tainic și este prețuit în casa ta? 15Oare astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine! Să nu arunce împăratul vreo vină asupra robului său, nici asupra întregii case a tatălui meu: căci robul tău nu știe nimic din toate acestea, nici mic nici mare. 16Și împăratul a zis: Vei muri, Ahimelec, tu și toată casa tatălui tău. 17Și împăratul a zis alergătorilor care stăteau împrejurul său: Întoarceți‐vă și omorâți pe preoții Domnului, pentru că și mâna lor este cu David și pentru că au știut când a fugit și n‐au descoperit urechii mele. Dar robii împăratului n‐au
voit să întindă mâna să se arunce asupra preoților Domnului. 18Și împăratul a zis lui Doeg: Întoarce‐te tu și aruncă‐te asupra preoților. Și Doeg Edomitul s‐a întors și s‐a aruncat asupra preoților și a ucis
în ziua aceea optzeci și cinci de inși care purtau efodul de in. 19Și Saul a lovit Nobul
, cetatea preoților, cu ascuțișul sabiei, bărbați și femei, copii și sugători și boi și măgari și oi, cu ascuțișul sabiei. 20Iar un fiu
al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, numit Abiatar, a scăpat
și a fugit la David. 21Și Abiatar a spus lui David că Saul a ucis pe preoții Domnului. 22Și David a zis lui Abiatar: Am știut în ziua aceea când era acolo Doeg Edomitul că va spune negreșit lui Saul. Eu sunt răspunzător de toate viețile casei tatălui tău. 23Rămâi cu mine, nu te teme; căci cel ce
caută viața mea caută viața ta și la mine vei fi bine păzit.
