David la En‐Ghedi. Saul cruțat
241Și a fost așa: când s‐a întors Saul
de la urmărirea filistenilor, i s‐a spus zicând: Iată David este în pustia En‐Ghedi. 2Și Saul a luat trei mii de bărbați aleși din tot Israelul, și s‐a dus
să caute pe David și pe oamenii săi pe stâncile caprelor sălbatice. 3Și a venit la staulele oilor lângă cale unde era o peșteră. Și Saul a intrat
să‐și acopere
picioarele. Iar David și oamenii săi ședeau
în fundul peșterii. 4Și oamenii lui
David i‐au zis: Iată ziua de care ți‐a zis Domnul: Iată, voi da pe vrăjmașul tău în mâna ta și‐i vei face cum este bine în ochii tăi. Și David s‐a sculat și a tăiat pe furiș colțul mantiei lui Saul. 5Și a fost așa: după aceasta îi bătea inima
lui David pentru că tăiase colțul mantiei lui Saul. 6Și a zis oamenilor săi: Ferească Domnul să
fac acest lucru domnului meu, unsului Domnului, ca să‐mi întind mâna împotriva lui, căci este unsul Domnului. 7Și David a oprit
pe oamenii săi cu aceste cuvinte și nu i‐a lăsat să se ridice împotriva lui Saul. Și Saul s‐a sculat din peșteră și s‐a dus pe calea sa. 8După aceea s‐a sculat și David și a ieșit din peșteră și a strigat după Saul, zicând: Domnul meu împărate! Și Saul s‐a uitat în urma sa și David s‐a plecat cu fața la pământ și a făcut o plecăciune. 9Și David a zis lui Saul: De ce asculți
17.9
cuvintele oamenilor care zic: Iată David îți caută răul? 10Iată în ziua aceasta ochii tăi au văzut cum Domnul te‐a dat astăzi în mâna mea în peșteră și unii mi‐au zis să te omor, dar te‐am cruțat și am zis: Nu‐mi voi întinde mâna împotriva domnului meu, căci este unsul Domnului. 11O, tatăl meu, vezi, da, vezi colțul mantiei tale în mâna mea! Căci dacă am tăiat colțul mantiei tale și nu te‐am ucis, cunoaște și vezi că în mâna mea nu este nici rău
35.7
nici fărădelege și n‐am păcătuit împotriva ta, deși tu‐mi vânezi
viața ca s‐o iei. 12Domnul să judece
între mine și tine și Domnul să mă răzbune de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta. 13După cum zice proverbul celor bătrâni: Din cei răi iese răul! Dar mâna mea nu va fi asupra ta. 14După cine a ieșit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești? Pe un câine
2 Sam. 9.8
mort, pe un
purece? 15Domnul
deci să fie judecător și să hotărască între mine și tine și să vadă
și să‐mi apere
13.1
119.154Mica 7.9
pricina și să mă izbăvească din mâna ta. 16Și a fost așa: când a sfârșit David de vorbit aceste cuvinte către Saul, Saul a zis: Este acesta glasul
tău, fiul meu David? Și Saul și‐a înălțat glasul și a plâns. 17Și a zis
lui David: Tu ești mai drept
decât mine, căci tu mi‐ai întors
bine, iar eu ți‐am întors rău. 18Și tu ai arătat astăzi, că ai lucrat bine cu mine; căci Domnul
m‐a dat în mâna ta și nu m‐ai ucis. 19Căci dacă găsește cineva pe vrăjmașul său îl va lăsa oare să plece cu bine? De aceea Domnul să‐ți răsplătească cu bine ce mi‐ai făcut astăzi. 20Și acum, iată știu
că vei fi împărat și împărăția lui Israel va fi întărită în mâna ta. 21Și acum, jură‐mi
pe Domnul, că
nu vei stârpi sămânța mea după mine și nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu. 22Și David a jurat lui Saul și Saul s‐a dus la casa sa și David și oamenii săi s‐au suit în
întăritură.