Căderea lui Dagon înaintea cnivotului
51Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au dus de la Eben‐Ezer
la Asdod. 2Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au adus în casa lui Dagon
și l‐au pus lângă Dagon. 3Și a doua zi asdodenii s‐au sculat de dimineață și iată Dagon zăcea
46.1,2
pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat pe Dagon și l‐au pus
iarăși la locul său. 4Și s‐au sculat devreme, a doua zi de dimineață, și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului și capul
lui Dagon și amândouă palmele mâinilor sale tăiate erau pe prag. Numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese. 5De aceea preoții lui Dagon și toți cei ce intră
în casa lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în ziua de astăzi.
Pedeapsa filistenilor
6Și mâna
Domnului a fost grea asupra asdodenilor și i‐a pustiit
și i‐a bătut cu umflături
, Asdodul și hotarele sale. 7Și oamenii din Asdod au văzut că este așa și au zis: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, căci mâna sa este grea asupra noastră și asupra dumnezeului nostru Dagon. 8Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor la ei și au zis: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Și ei au răspuns: Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat. Și au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într‐acolo. 9Și a fost așa: după ce l‐au îndreptat într‐acolo, mâna
Domnului a fost asupra cetății cu foarte mare
groază și a bătut
pe oamenii cetății de la mic până la mare și s‐au deschis umflăturile pe ei. 10Și au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Și a fost așa: cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniții au strigat, zicând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne ucidă, pe noi și pe poporul nostru. 11Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor și au zis: Trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel și să se întoarcă la locul său și să nu ne ucidă pe noi și poporul nostru. Căci o groază de moarte era în toată cetatea; mâna
lui Dumnezeu era foarte grea acolo. 12Și oamenii care nu mureau erau loviți cu umflături și strigătul cetății se suia până la cer.