41Și cuvântul lui Samuel a fost către tot Israelul. Și Israel a ieșit la luptă împotriva filistenilor și au tăbărât lângă Eben‐Ezer
, iar filistenii au tăbărât în Afec. 2Și filistenii s‐au rânduit de luptă împotriva lui Israel și s‐a lățit lupta și Israel a fost bătut înaintea filistenilor și au ucis ca la patru mii de bărbați în șir de luptă în câmpie. 3Și poporul a venit în tabără și bătrânii lui Israel au zis: De ce ne‐a bătut Domnul astăzi înaintea filistenilor? Să ne luăm din Silo chivotul legământului Domnului, ca să vie în mijlocul nostru și să ne mântuiască din mâna vrăjmașilor noștri. 4Și poporul a trimis la Silo și au adus de acolo chivotul legământului Domnului oștirilor care
99.1
șade peste heruvimi
. Și cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, erau acolo cu chivotul legământului lui Dumnezeu. 5Și a fost așa: când a venit chivotul legământului Domnului în tabără tot Israelul a strigat cu strigăte mare de a răsunat pământul. 6Și filistenii au auzit vuietul strigării și au zis: Ce este vuietul acestei strigări mari în tabăra evreilor? Și au înțeles că chivotul Domnului venise în tabără. 7Și filistenii s‐au spăimântat, căci ziceau: Dumnezeu a venit în tabără. Și au zis: Vai de noi!, căci una ca aceasta n‐a fost până acum. 8Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâna acestor dumnezei măreți? Aceștia sunt dumnezeii care au bătut pe egipteni cu tot felul de răni în pustie. 9Întăriți‐vă
și fiți bărbați, filistenilor, ca să nu fiți robi evreilor, cum v‐au fost ei robi
vouă: fiți bărbați și luptați‐vă. 10Și filistenii s‐au luptat și Israel a fost
bătut; și au fugit fiecare om la cortul său și a fost foarte mare măcel: și au căzut din Israel treizeci de mii de pedeștri. 11Și chivotul
lui Dumnezeu a fost luat și cei doi
fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, au murit. 12Și un om din Beniamin a alergat din șirul de luptă și a venit în Silo
în aceeași zi cu veșmintele sfâșiate și cu pământ
15.32Neem. 9.1Iov 2.12
pe capul său. 13Și a venit și iată Eli ședea pe scaunul
său, în spre latura drumului, veghind: căci îi tremura inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Și omul a intrat și a spus în cetate; și toată cetatea a strigat. 14Și Eli a auzit vuietul strigării și a zis: Ce este strigătul acestei zarve? Și omul s‐a grăbit și a venit și a spus lui Eli. 15Și Eli era de nouăzeci și opt de ani și ochii
săi erau pironiți și nu putea vedea. 16Și omul a zis lui Eli: Eu vin de la șirul de luptă și am fugit azi de la șirul de luptă. Și Eli a zis: Cum a mers lucrul
, fiul meu? 17Și cel ce aducea știrea a răspuns și a zis: Israel a fugit dinaintea filistenilor și a fost și măcel mare în popor, și cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, sunt morți și ei, și chivotul lui Dumnezeu este luat. 18Și a fost așa: când a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut pe spate de pe scaunul său alături de poartă, și și‐a frânt grumazul și a murit, căci era om bătrân și greu. Și el judecase pe Israel patruzeci de ani. 19Și noră‐sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată și aproape să nască; și când a auzit știrea că se luase chivotul lui Dumnezeu și că socrul ei și bărbatul ei au murit, s‐a încovoiat și a născut; căci au apucat‐o durerile. 20Și când era să moară, femeile
care stăteau lângă ea, i‐au zis: Nu te teme, căci ai născut un fiu. Dar ea n‐a răspuns și nici n‐a luat aminte. 21Și ea a numit pe copil: I‐Cabod
, zicând: S‐a depărtat slava
78.61
din Israel! pentru luarea chivotului lui Dumnezeu și pentru socrul ei și pentru bărbatul ei. 22Și ea a zis: S‐a depărtat slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat!
51Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au dus de la Eben‐Ezer
la Asdod. 2Și filistenii au luat chivotul lui Dumnezeu și l‐au adus în casa lui Dagon
și l‐au pus lângă Dagon. 3Și a doua zi asdodenii s‐au sculat de dimineață și iată Dagon zăcea
46.1,2
pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului. Și au luat pe Dagon și l‐au pus
iarăși la locul său. 4Și s‐au sculat devreme, a doua zi de dimineață, și iată Dagon zăcea pe fața sa la pământ înaintea chivotului Domnului și capul
lui Dagon și amândouă palmele mâinilor sale tăiate erau pe prag. Numai trunchiul lui Dagon îi rămăsese. 5De aceea preoții lui Dagon și toți cei ce intră
în casa lui Dagon nu calcă pe pragul lui Dagon în Asdod până în ziua de astăzi.
6Și mâna
Domnului a fost grea asupra asdodenilor și i‐a pustiit
și i‐a bătut cu umflături
, Asdodul și hotarele sale. 7Și oamenii din Asdod au văzut că este așa și au zis: Să nu rămână chivotul Dumnezeului lui Israel la noi, căci mâna sa este grea asupra noastră și asupra dumnezeului nostru Dagon. 8Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor la ei și au zis: Ce să facem cu chivotul Dumnezeului lui Israel? Și ei au răspuns: Să se îndrepte chivotul Dumnezeului lui Israel spre Gat. Și au îndreptat chivotul Dumnezeului lui Israel într‐acolo. 9Și a fost așa: după ce l‐au îndreptat într‐acolo, mâna
Domnului a fost asupra cetății cu foarte mare
groază și a bătut
pe oamenii cetății de la mic până la mare și s‐au deschis umflăturile pe ei. 10Și au trimis chivotul lui Dumnezeu la Ecron. Și a fost așa: cum a venit chivotul lui Dumnezeu la Ecron, ecroniții au strigat, zicând: Au adus la noi chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne ucidă, pe noi și pe poporul nostru. 11Și au trimis și au adunat pe toți domnii filistenilor și au zis: Trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel și să se întoarcă la locul său și să nu ne ucidă pe noi și poporul nostru. Căci o groază de moarte era în toată cetatea; mâna
lui Dumnezeu era foarte grea acolo. 12Și oamenii care nu mureau erau loviți cu umflături și strigătul cetății se suia până la cer.
61Și chivotul Domnului a fost șapte luni în câmpia filistenilor. 2Și filistenii au chemat
5.7Mat. 2.4
pe preoți și pe ghicitori zicând: Ce să facem cu chivotul Domnului? Arătați‐ne cu ce să‐l trimitem la locul său. 3Și ei au zis: Dacă trimiteți chivotul Dumnezeului lui Israel, nu‐l trimiteți cu mâna goală
, ci întoarceți‐i negreșit o jertfă
pentru vină; atunci vă veți vindeca și veți ști
de ce nu se depărtează mâna sa de la voi. 4Și au zis: Ce jertfă pentru vină îi vom întoarce? Și ei au zis: Cinci umflături de aur și cinci șoareci de aur, după
numărul domnilor filistenilor; căci o singură rană a fost pe ei toți și pe domnii voștri. 5Și să faceți chipurile umflăturilor
voastre și chipurile șoarecilor voștri, care vă strică pământul, și să dați
slavă Dumnezeului lui Israel: poate că își va ușura
mâna de peste voi și de peste dumnezeii
voștri și de peste pământul vostru. 6Și pentru ce v‐ați învârtoșa inima cum
8.15
14.17
și‐au învârtoșat egiptenii și Faraon inima lor? După ce a lucrat între ei cu putere, oare nu i‐au lăsat
să se ducă și au plecat? 7Și acum luați și faceți un
car nou și două vaci tinere care alăptează, peste care n‐a venit
jug, și înjugați vacile la car și mânați acasă vițeii lor de la ele. 8Și luați chivotul Domnului și puneți‐l în car și puneți într‐o ladă alături de el sculele de aur
, pe care i le întoarceți ca jertfă pentru vină și trimiteți‐l ca să se ducă. 9Și veți vedea: dacă se va sui pe calea hotarului său la Bet‐Șemeș
, el ne‐a făcut acest rău mare; dacă nu, atunci vom ști
că nu mâna sa ne‐a lovit, a venit asupra noastră din întâmplare. 10Și oamenii au făcut așa. Și au luat două vaci tinere care alăptau și le‐au înjugat la car și au închis vițeii lor acasă. 11Și au pus în car chivotul Domnului și lada și șoarecii de aur și chipurile umflăturilor lor. 12Și vacile au mers drept înainte pe cale, pe calea către Bet‐Șemeș: mergeau pe un drum ridicat, mergând și mugind, și nu s‐au abătut nici la dreapta, nici la stânga. Și domnii filistenilor au mers în urma lor până la hotarul Bet‐Șemeșului.
13Și cei din Bet‐Șemeș secerau grânele în vale; și și‐au ridicat ochii și au văzut chivotul și s‐au bucurat când l‐au văzut. 14Și carul a venit în câmpul lui Iosua, Bet‐Șemitul, și a stat acolo. Și acolo era o piatră mare. Și au despicat lemnele carului și au adus vacile ardere de tot Domnului. 15Și leviții au pogorât chivotul Domnului și lada care era cu el, în care se aflau sculele de aur, și le‐au pus pe piatra cea mare și oamenii din Bet‐Șemeș au adus arderi de tot și au jertfit Domnului jertfe în ziua aceea. 16Și cei
cinci domni ai filistenilor au văzut și s‐au întors la Ecron în aceeași zi. 17Și
acestea sunt umflăturile de aur pe care le‐au întors filistenii ca jertfe pentru vină Domnului: pentru Asdod una, pentru Gaza una, pentru Ascalon una, pentru Gat una, pentru Ecron una, 18și șoarecii de aur, după numărul tuturor cetăților filistenilor, care erau ale celor cinci domni, de la cetățile întărite până la satele țărănimii și până la piatra cea mare pe care au pus jos chivotul Domnului; ea este până în ziua de astăzi în câmpul lui Iosua, Bet‐Șemitul. 19Și Domnul a bătut
pe locuitorii Bet‐Șemeșului pentru că se uitaseră în chivotul Domnului și a bătut din popor șaptezeci de bărbați și cincizeci de mii de bărbați. Și poporul s‐a jelit pentru că Domnul lovise poporul cu o lovitură mare. 20Și oamenii din Bet‐Șemeș au zis: Cine poate
sta înaintea Domnului, acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să se suie el de la noi? 21Și au trimis soli la locuitorii din
Chiriat‐Iearim zicând: filistenii au adus înapoi chivotul Domnului: coborâți‐vă, suiți‐l la voi.