Chivotul la Chiriat‐Iearim
71Și oamenii din Chiriat‐Iearim
au venit și au suit chivotul Domnului și l‐au adus în casa lui Abinadab
pe deal și au sfințit pe Eleazar, fiul lui, ca să păzească chivotul Domnului. 2Și a fost așa: din ziua în care a rămas chivotul în Chiriat‐Iearim, au fost zile multe, căci au fost douăzeci de ani. Și toată casa lui Israel s‐a bocit după Domnul. 3Și Samuel a vorbit către toată casa lui Israel zicând: Dacă vă întoarceți
la Domnul din toată inima voastră, scoateți
dumnezeii străini și Astarteele
din mijlocul vostru, și îndreptați‐vă inimile
spre Domnul și numai
10.20
13.4Mat. 4.10Lc. 4.8
lui slujiți‐i și vă va scăpa din mâna filistenilor. 4Și copiii lui Israel au scos Baalii
și Astarteele și au slujit numai Domnului. 5Și Samuel a zis: Adunați
tot Israelul la Mițpa și mă voi ruga Domnului pentru voi. 6Și s‐au adunat la Mițpa și au scos
apă și au vărsat‐o înaintea Domnului și au postit
în ziua aceea și au zis acolo: Am păcătuit
împotriva Domnului! Și Samuel a judecat pe copiii lui Israel la Mițpa.
Israel se căiește
7Și filistenii au auzit că copiii lui Israel se adunaseră la Mițpa și domnii filistenilor s‐au suit împotriva lui Israel. Și copiii lui Israel au auzit și s‐au temut de filisteni. 8Și copiii lui Israel au zis lui Samuel: Nu înceta
să strigi pentru noi către Domnul Dumnezeul nostru, ca să ne mântuiască din mâna filistenilor. 9Și Samuel a luat un miel de lapte și l‐a adus întreg ardere de tot Domnului. Și Samuel a strigat
către Domnul pentru Israel și Domnul i‐a răspuns. 10Și pe când aducea Samuel arderea de tot, filistenii au înaintat să lupte împotriva lui Israel. Și Domnul a tunat
5.202 Sam. 22.14,15
în ziua aceea cu un tunet mare asupra filistenilor și i‐a pus în învălmășeală; și au fost bătuți înaintea lui Israel. 11Și bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa și au urmărit pe filisteni și i‐au bătut până sub Bet‐Car. 12Și Samuel a luat
31.45
34.14Ios. 4.9
24.26
o piatră și a pus‐o între Mițpa și Șen și i‐a pus numele Eben‐Ezer și a zis: Domnul ne‐a ajutat până aici. 13Și
filistenii au fost supuși și n‐au mai
venit în hotarul lui Israel; și mâna Domnului a fost împotriva filistenilor în toate zilele lui Samuel. 14Și cetățile pe care le luaseră filistenii de la Israel au fost înapoiate lui Israel, de la Ecron până la Gat; și Israel și‐a scăpat hotarul din mâna filistenilor. Și a fost pace între Israel și Amoriți.
Samuel judecător
15Și Samuel a judecat
pe Israel în toate zilele vieții sale. 16Și mergea din an în an și făcea înconjurul la Betel, Ghilgal și Mițpa și judeca pe Israel în toate locurile acestea. 17Și se întorcea
la Rama, căci acolo era casa lui și acolo judeca pe Israel. Și a zidit
acolo un altar Domnului.
Israeliții cer împărat
81Și a fost așa: când a îmbătrânit Samuel, a pus
pe fiii săi
12.14Jud. 5.10
judecători peste Israel. 2Și numele celui întâi născut al său era Ioel și numele celui de al doilea Abia; ei erau judecători în Beer‐Șeba. 3Și fiii săi nu
umblau în căile sale, ci se abăteau
6.10
după câștig, și luau mită
și strâmbau judecata. 4Și toți bătrânii lui Israel s‐au adunat și au venit la Samuel la Rama. 5Și i‐au zis: Iată tu ai îmbătrânit și fiii tăi nu umblă în căile tale; acum pune
peste noi un împărat să ne jude ce ca toate neamurile. 6Și lucrul a fost rău în ochii lui Samuel când au zis: Dă‐ne un împărat să ne judece. Și Samuel s‐a rugat Domnului. 7Și Domnul a zis lui Samuel: Ascultă de glasul poporului în tot ce îți zic ei, căci nu pe
tine te‐au lepădat, ci pe
mine m‐au lepădat ca să nu domnesc peste ei. 8După toate faptele pe care le‐au făcut, din ziua în care i‐am scos din Egipt și până în ziua de astăzi, întrucât m‐au părăsit și au slujit altor dumnezei, așa îți fac și ție. 9Și acum ascultă de glasul lor: numai mărturisește‐le lămurit și arată‐le
felul de a fi al împăratului care va domni peste ei. 10Și Samuel a spus toate cuvintele Domnului către poporul care îi cerea un împărat. 11Și a zis: Acesta
va fi felul de a fi al împăratului care va domni peste voi: el
va lua pe fiii voștri și și‐i va pune la carul său și între călăreții săi și vor alerga înaintea carelor sale. 12Și și‐i va pune mai mari peste mii și mai mari peste cincizeci, și ca să‐i are câmpul și să‐i secere secerișul și să‐i facă uneltele de război și uneltele carelor sale. 13Și va lua pe fetele voastre ca să fie amestecătoare de mir și bucătărese și brutărese. 14Și va lua câmpurile
voastre și viile voastre și măslinișurile voastre cele mai bune și le va da robilor săi. 15Și va dijmui sămânța voastră și viile voastre și va da dregătorilor săi și robilor săi. 16Și va lua pe robii voștri și pe roabele voastre și pe tinerii voștri cei mai aleși și pe măgarii voștri și‐i va pune la lucrul său. 17Va dijmui oile voastre și veți fi robii săi. 18Și în ziua aceea veți striga din pricina împăratului vostru pe care vi‐l veți fi ales: și Domnul
nu vă va răspunde în ziua aceea. 19Dar poporul n‐a
voit să asculte de glasul lui Samuel și au zis: Nu! Ci să fie un împărat peste noi 20ca să fim și noi ca
toate neamurile, și împăratul nostru să ne jude ce și să iasă înaintea noastră și să poarte războaiele noastre. 21Și Samuel a ascultat toate cuvintele poporului și le‐a spus la urechile Domnului. 22Și Domnul a zis lui Samuel: Ascultă
de glasul lor și pune un împărat peste ei. Și Samuel a zis bărbaților lui Israel: Duceți‐vă fiecare om la cetatea sa.
Saul la Samuel
91Și era un om din Beniamin. Și numele lui era
Chis, bărbat tare și viteaz, fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Becorat, fiul lui Afiah, fiul unui beniaminit. 2Și el avea un fiu al cărui nume era Saul, bărbat ales și frumos. Și nimeni dintre copiii lui Israel nu era mai frumos decât el; el era mai înalt decât tot poporul, de la umărul
său în sus. 3Și măgărițele lui Chis, tatăl lui Saul, se pierduseră. Și Chis a zis lui Saul, fiul său: Ia, te rog, cu tine pe unul din tineri și scoală‐te, du‐te de caută măgărițele. 4Și a trecut prin ținutul muntos al lui Efraim și a trecut prin pământul Șalișa
dar nu le‐au găsit; și au trecut prin pământul Șaalim și nu erau acolo; și au trecut prin pământul lui Beniamin și nu le‐au găsit. 5Când au sosit în pământul Țuf, Saul a zis tânărului său care era cu el: Vino și să ne întoarcem ca nu cumva tatăl meu să‐și ia gândul de la măgărițe și să fie îngrijorat de noi. 6Și el i‐a zis: Iată acum este un om
al lui Dumnezeu în cetatea aceasta, și el este un om prețuit; tot ce zice
el se întâmplă negreșit. Acum să mergem acolo: poate ne va spune calea pe care să mergem. 7Și Saul a zis tânărului său: Dar iată vom merge și ce
13.171 Reg. 14.32 Reg. 4.42
8.8
vom duce omului? Căci pâinea s‐a sfârșit din vasele noastre și nu este un dar de adus omului lui Dumnezeu: ce avem cu noi? 8Și tânărul iarăși a răspuns lui Saul și a zis: Iată în mâna mea este a patra parte dintr‐un siclu de argint; îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună calea noastră. 9Mai înainte vreme în Israel așa zicea un om când mergea să întrebe
pe Dumnezeu: Veniți și să mergem la văzător. Căci cel ce se numește astăzi proroc, mai înainte vreme se numea văzător
29.292 Cron. 16.7,10Is. 30.10Amos 7.12
. 10Și Saul a zis tânărului său: Bun este cuvântul tău, vino să mergem. Și s‐au dus la cetatea unde era omul lui Dumnezeu. 11Suiau costișa cetății și au aflat niște fete
ieșind să scoată apă și le‐au zis: Aici e văzătorul? 12Și ele le‐au răspuns zicând: Da, iată, este înaintea ta, grăbește‐te acum, căci astăzi
a venit în cetate, căci poporul are astăzi o jertfă
pe înălțime. 13Îndată ce veți intra în cetate, îl veți afla numai decât, mai înainte de a se sui pe înălțime ca să mănânce; căci poporul nu mănâncă până ce a venit el, căci el binecuvântează jertfa; după aceea mănâncă cei chemați. Și acum suiți‐vă, căci astăzi îl veți afla. 14Și s‐au suit în cetate. Pe când intrau în mijlocul cetății, iată Samuel ieșea spre ei ca să se suie pe înălțime. 15Și Domnul
descoperise urechii lui Samuel cu o zi mai înainte de venirea lui Saul zicând: 16Mâine pe vremea aceasta voi trimite la tine un bărbat din țara lui Beniamin și să‐l ungi
povățuitor peste poporul meu Israel; și el va mântui pe poporul meu din mâna filistenilor, căci am privit
3.7,9
poporul meu, căci strigătul său a venit până la mine. 17Și când a văzut Samuel pe Saul, Domnul i‐a răspuns: Iată
bărbatul de care ți‐am vorbit! Acesta va stăpâni peste poporul meu! 18Și Saul s‐a apropiat de Samuel în mijlocul porții și a zis: Rogu‐te, spune‐mi, unde este casa văzătorului? 19Și Samuel a răspuns lui Saul și a zis: Eu sunt văzătorul. Suie‐te înaintea mea pe înălțime și veți mânca astăzi cu mine și dimineață te voi lăsa să pleci și îți voi spune tot ce este în inima ta. 20Și cât pentru măgărițele
pe care le‐ai pierdut acum trei zile, nu‐ți pune inima la ele, căci s‐au găsit. Și către cine
este toată dorința lui Israel? Oare nu către tine și către toată casa tatălui tău? 21Și Saul a răspuns și a zis: Oare nu sunt eu beniaminit
, din cea mai mică
din semințiile lui Israel și familia
mea cea mai mică din toate familiile seminției lui Beniamin? Pentru ce deci îmi vorbești un cuvânt ca acesta? 22Și Samuel a luat pe Saul și pe tânărul său și i‐a dus în odaie și le‐a dat loc în capul celor ce erau chemați și erau ca la treizeci de inși. 23Și Samuel a zis bucătarului: Adu porția pe care ți‐am dat‐o, despre care ți‐am zis: Ține‐o la tine. 24Și bucătarul a adus spata
și ce era pe ea și a pus înaintea lui Saul. Și Samuel a zis: Iată ce a fost păstrat! Pune‐o înaintea ta și mănâncă pentru că a fost păstrată pentru tine pentru vremea hotărâtă, de când am zis: Voi chema poporul. Și Saul a mâncat cu Samuel în ziua aceea. 25Și s‐au pogorât din înălțime în cetate și el a vorbit cu Saul pe
acoperiș. 26Și s‐au sculat de dimineață. Și a fost așa: când se revărsau zorile, Samuel a chemat pe Saul pe acoperiș și a zis: Scoală‐te și te voi lăsa să te duci. Și Saul s‐a sculat și au ieșit amândoi, el și Samuel, afară. 27Pe când se pogorau la capătul cetății, Samuel a zis lui Saul: Zi tânărului să treacă înaintea noastră (și el a trecut) și tu oprește‐te astăzi și te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu.