Urare
11Pavel și Silvan
și Timotei, bisericii tesalonicenilor în
Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Hristos: Har
vouă și pace.
Izbânda Evangheliei la Tesalonic
2Mulțumim
lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toți, făcând pomenire de voi în rugăciunile noastre, 3aducându‐ne aminte neîncetat
de lucrul
credinței voastre și de
osteneala iubirii voastre și de răbdarea nădejdii voastre în Domnul nostru Isus Hristos înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru. 4Căci știm, frați iubiți de Dumnezeu, alegerea
voastră. 5Pentru că evanghelia
4.20
noastră n‐a fost față de voi numai în cuvânt, ci și în putere și în Duhul Sfânt
și în multă încredințare
deplină, după cum și știți
ce fel de oameni am fost noi între voi pentru voi. 6Și voi
11.1Fil. 3.172 Tes. 3.9
v‐ați făcut următori ai noștri și ai Domnului, primind cuvântul în mult necaz cu
bucuria Duhului Sfânt, 7încât v‐ați făcut pildă tuturor credincioșilor din Macedonia și din Ahaia. 8Căci de la voi Cuvântul Domnului a
răsunat, nu numai în
Macedonia și în Ahaia, ci credința voastră către Dumnezeu a ieșit în orice loc, încât n‐avem trebuință să vorbim ceva. 9Căci chiar ei vorbesc despre noi ce
fel de intrare am avut la voi și
cum v‐ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat 10și să
așteptați pe Fiul său din
ceruri, pe
care l‐a sculat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă din
mânia ce vine.
Cum a propovăduit Pavel
21Căci voi
înșivă știți, fraților, că intrarea noastră la voi n‐a fost în zadar. 2Ci, deși am suferit mai înainte și am fost înfruntați rușinos în Filipi
, după cum știți, am
luat îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vorbim
către voi evanghelia lui Dumnezeu cu multă
luptă. 3Căci
îndemnarea noastră nu este din rătăcire, nici din necurățenie, nici în înșelăciune; 4ci, după cum
am fost găsiți buni de Dumnezeu ca să
ni se încredințeze evanghelia, tot așa vorbim, nu plăcând
oamenilor ci lui Dumnezeu, care
ne cearcă inimile. 5Căci niciodată n‐am
4.2
7.2
12.17
întrebuințat cuvânt de lingușire, după cum știți, nici cu ascunziș de lăcomie de bani, Dumnezeu
este martor, 6nici
12.431 Tim. 5.17
căutând slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alții, deși putem să fim
13.102 Tes. 3.9
cu greutate ca apostoli
ai lui Hristos. 7Ci
am fost blânzi
9.222 Cor. 13.42 Tim. 2.24
în mijlocul vostru, cum dezmiardă o doică pe copiii ei. 8Astfel, plini de iubire pentru voi, eram bucuroși să vă dăm
15.29
nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele
noastre chiar, pentru că vă făcuserăți iubiți nouă. 9Căci vă aduceți aminte, fraților, de osteneala noastră și de munca noastră: noapte și zi
lucrând spre
a nu îngreuia pe cineva dintre voi, v‐am propovăduit evanghelia lui Dumnezeu. 10Voi
sunteți martori și Dumnezeu de asemenea, cu
câtă sfințenie și dreptate și neprihănire am fost către voi care credeți, 11după cum știți, îndemnându‐vă și povățuind pe fiecare dintre voi ca un tată pe copiii săi, și mărturisindu‐vă 12să
umblați în chip vrednic de Dumnezeu, care
vă cheamă la împărăția și slava sa.
Sufierințele tesalonicenilor
13Și pentru aceasta și noi mulțumim lui Dumnezeu neîncetat
că atunci când ați primit cuvântul auzit de la noi, care este al lui Dumnezeu, ați primit nu
un cuvânt al oamenilor, ci, după cum este cu adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi care credeți. 14Căci voi, fraților, v‐ați făcut următori ai bisericilor
lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în Hristos Isus: pentru că ați suferit și voi aceleași
de la cei de un neam cu voi, ca și ei de la
iudei, 15care
3.15
5.30
7.52
au omorât și pe Domnul Isus, și pe prorocii
23.34,37Lc. 13.33,34Fapte. 7.52
lor, și pe noi ne‐au prigonit și nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și
sunt protivnici tuturor oamenilor, 16oprindu‐ne
14.5,19
17.5,13
18.12
19.9
22.21,22
să vorbim Neamurilor ca
să fie mântuite, pentru că să umple totdeauna măsura păcatelor lor. Dar mânia a
dat peste ei până la capăt.
Trimiterea lui Timotei
17Dar noi, fraților, fiind lipsiți de voi pentru o vreme de un ceas, cu fața
, nu cu inima, ne‐am silit și mai mult cu mult dor ca să vă vedem
fața. 18De aceea am voit să venim la voi, eu Pavel, și o dată și de două ori; și ne‐a împiedicat Satana
15.22
. 19Căci care
4.1
este nădejdea noastră sau bucuria sau cununa
laudei? Oare nu chiar voi înaintea Domnului nostru Isus la
22.12
venirea lui? 20Căci voi sunteți slava și bucuria noastră.
