Ahab și Iosafat împotriva sirienilor
181Și Iosafat a avut
averi și cinste multă și s‐a încuscrit
cu Ahab. 2Și după trecere de câțiva
ani s‐a pogorât la Ahab în Samaria. Și Ahab i‐a junghiat lui și poporului care era cu el, oi și boi mulți. Și a stăruit de el să se suie împotriva Ramot‐Galaadului. 3Și Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: Vrei să mergi cu mine la Ramot‐Galaad? Și el i‐a zis: Eu sunt ca tine și poporul meu ca poporul tău; și voi fi cu tine în război. 4Și Iosafat a zis împăratului lui Israel: Întreabă
, te‐rog, astăzi cuvântul Domnului. 5Și împăratul lui Israel a adunat pe proroci, patru sute de bărbați, și le‐a zis: Să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să mă opresc? Și ei au zis: Suie‐te și Dumnezeu îl va da în mâna împăratului. 6Și Iosafat a zis: Oare nu mai este aici vreun proroc al Domnului ca să‐l întrebăm? 7Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Mai este un bărbat prin care putem să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc căci niciodată nu prorocește bine despre mine, ci totdeauna rău: acesta este Mica, fiul lui Imla. Și Iosafat a zis: Să nu zică așa împăratul. 8Și împăratul lui Israel a chemat pe un dregător și a zis: Adu degrab pe Mica, fiul lui Imla. 9Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, au șezut fiecare pe scaunul său de domnie îmbrăcați cu hainele lor, și au șezut într‐o arie la intrarea porții Samariei și toți prorocii proroceau înaintea lor. 10Și Zedechia, fiul lui Chenaana, și‐a făcut coarne de fier și a zis: Așa zice Domnul: Cu acestea vei împunge pe sirieni până îi vei nimici. 11Și toți prorocii au prorocit așa zicând: Suie‐te la Ramot‐Galaad și izbândește, căci Domnul îl va da în mâna împăratului. 12Și solul care se dusese să cheme pe Mica, i‐a vorbit zicând: Iată, cuvintele prorocilor toate cu o gură spun bine împăratului, rogu‐te dar, fie cuvântul tău ca al unuia dintre ei și vorbește bine. 13Și Mica a zis: Viu este Domnul
22.35
23.12,25
21.131 Reg. 22.14
, ce‐mi va zice Dumnezeul meu aceea voi vorbi. 14Și a venit la împărat. Și împăratul i‐a zis: Mica, să mergem la luptă împotriva Ramot‐Galaadului sau să ne oprim? Și el a zis: Suiți‐vă și izbândiți. Și vor fi dați în mâinile voastre. 15Și împăratul i‐a zis; De câte ori să te jur ca să nu‐mi spui decât adevărul în numele Domnului? 16Și Mica a zis: Am văzut pe tot Israelul împrăștiat pe munți ca oile care n‐au păstor. Și Domnul a zis: Aceștia n‐au domn; să se întoarcă fiecare în pace la casa lui. 17Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Nu ți‐am spus că nu va proroci bine despre mine, ci rău? 18Și Mica a zis: Ascultați deci cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul șezând pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stând la dreapta lui și la stânga lui. 19Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie și să cadă în Ramot‐Galaad? Și unul vorbea așa și altul vorbea așa. 20Și a ieșit un duh
și a stătut înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi. Și Domnul i‐a zis: Cu ce? 21Și el a zis: Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor prorocilor lui. Și el a zis: Îl vei amăgi și vei și izbuti: ieși și fă așa. 22Și acum iată Domnul a pus
un duh mincinos în gura acestor proroci ai tăi și Domnul a vorbit rău de tine. 23Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‐a apropiat și a lovit pe Mica
peste obraz și a zis: Pe ce cale a trecut Duhul Domnului de la mine ca să vorbească cu tine? 24Și Mica a zis: Iată vei vedea în ziua aceea, când vei intra în odaia dinăuntru ca să te ascunzi. 25Și împăratul lui Israel a zis: Luați pe Mica și duceți‐l înapoi la Amon, mai marele cetății, și la Ioas, fiul împăratului. 26Și să zice ți: Așa zice împăratul: Puneți
pe acesta în închisoare și hrăniți‐l cu pâinea întristării și cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace. 27Si Mica a zis: Dacă în adevăr te vei întoarce în pace, Domnul n‐a vorbit prin mine. Și el a zis: Ascultați, toate popoarele!
Moartea lui Ahab
28Și împăratul lui Israel și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐au suit la Ramot‐Galaad. 29Și împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: Eu îmi voi schimba hainele și voi intra în luptă; iar tu îmbracă‐ți hainele tale! Și împăratul lui Israel și‐a schimbat hainele; și au plecat la luptă. 30Iar împăratul Siriei poruncise mai marilor carelor sale zicând: Nu vă luptați nici cu cel mic nici cu cel mare, ci numai cu împăratul lui Israel. 31Și a fost așa: cum au văzut mai marii carelor pe Iosafat, au zis: Acesta este împăratul lui Israel! Și l‐au împresurat să se lupte împotriva lui. Și Iosafat a strigat și Domnul l‐a ajutat și Dumnezeu i‐a întors de la el. 32Și a fost așa: când au văzut mai marii carelor că nu era împăratul lui Israel, s‐au întors de la el. 33Și un om a tras cu arcul în nevinovăția lui și a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Și Ahab a zis celui ce mâna carul său: Întoarce‐ți mâna și scoate‐mă din tabără, căci sunt rănit. 34Și lupta s‐a făcut tot mai crâncenă în ziua aceea; și împăratul lui Israel a stătut în car împotriva sirienilor până seara și pe la apusul soarelui a murit.
Hanani mustră pe Iosafat
191Și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐a întors în pace la casa sa la Ierusalim. 2Și Iehu, fiul lui Hanani, văzătorul
, a ieșit înaintea lui și a zis împăratului Iosafat: Să ajuți tu pe cel rău și să iubești
pe cei ce urăsc pe Domnul? De aceea este mânie
de la Domnul peste tine. 3Totuși se găsesc lucruri bune în tine, fiindcă
ai îndepărtat Astarteele din țară și ți‐ai pus
inima să caute pe Dumnezeu. 4Și Iosafat a locuit în Ierusalim și a ieșit iarăși printre popor de la Beer‐Șeba până la muntele lui Efraim, și i‐a întors iarăși la Domnul Dumnezeul părinților lor. 5Și a așezat judecători în țară în toate cetățile întărite din Iuda, cetate după cetate. 6Și a zis judecătorilor: Vedeți ce faceți! Căci nu judecați pentru
om, ci pentru Domnul
care este cu voi în lucrul judecății. 7Și acum temerea de Domnul să fie peste voi, luați seama ce faceți, căci la Domnul
Dumnezeul nostru nu este nici o nelegiuire, nici
căutare la față, nici primire de daruri. 8Și chiar în Ierusalim Iosafat
a așezat leviți și preoți și capi părintești din Israel pentru judecata Domnului și pentru pricini. Și s‐au întors înapoi la Ierusalim. 9Și le‐a poruncit zicând: Așa să faceți în frica
Domnului, cu credindincioșie și inimă desăvărșită. 10Și orice
neînțelegere va veni înaintea voastră de la frații voștri care locuiesc în cetățile lor, între sânge și sânge, între lege și poruncă, între așezământ și judecăți, să‐i învățați să nu se facă vinovați înaintea Domnului, ca să vină mânia
lui peste voi
și peste frații voștri. Faceți aceasta și nu veți fi vinovați. 11Și iată, Amaria, marele preot, este peste voi în toate treburile
Domnului și Zebadia, fiul lui Ismael, domnitorul peste casa lui Iuda, în toate treburile împăratului: și leviții sunt dregători înaintea voastră. Întăriți‐vă și lucrați și Domnul va fi cu cel
bun.
Biruința lui Iosafat
201Și a fost așa: după aceasta copiii lui Moab și copiii lui Amon și cu ei unii din maoniți au venit cu război împotriva lui Iosafat. 2Și au venit și au spus lui Iosafat zicând: O mare mulțime de dincolo de mare, din Siria, vine împotriva ta; și iată, sunt la
Hațaton‐Tamar adică
En‐Ghedi. 3Și Iosafat s‐a temut și și‐a îndreptat fața să caute
pe Domnul; și a vestit
un post prin tot Iuda. 4Și Iuda s‐a adunat să caute ajutor de la Domnul: și chiar din toate cetățile lui Iuda au venit să caute pe Domnul. 5Și Iosafat a stătut în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea pridvorului celui nou: 6și a zis: Doamne Dumnezeul părinților noștri! Oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri
? Și nu ești tu cel ce domnești
peste toate împărățiile neamurilor? Și tăria și puterea este în mâna
ta și nimeni nuți se poate împotrivi. 7N‐ai alungat
tu, Dumnezeul nostru
, pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului tău Israel și ai dat‐o seminței lui
Avraam, prietenul tău în veac? 8Și au locuit în ea și ți‐au zidit un locaș sfințit pentru numele tău, zicând: 9Dacă
va veni rău peste noi, sabie, judecată sau ciumă, sau foamete, și vom sta înaintea acestei case și înaintea feței tale, (căci
numele tău este în această casă,) și vom striga la tine în strâmtorarea noastră, atunci ne vei asculta și ne vei mântui. 10Și acum iată, copiii lui Amon și Moabul și cei de pe muntele Seir, pe la care n‐ai îngăduit
lui Israel să intre când au ieșit dințara Egiptului, căci s‐au abătut
de la ei și nu i‐au nimicit: 11iată ne răsplătesc, venind
să ne gonească din stăpânirea ta, pe care ne‐ai dat‐o s‐o moștenim. 12Dumnezeul nostru, oare nu‐i vei judeca
tu? Căci n‐avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră, și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt
121.1,2
123.1,2
141.8
spre tine. 13Și tot Iuda stătea înaintea Domnului cu pruncii lor, nevestele lor și copiii lor. 14Și Duhul
24.224.20
Domnului a fost în mijlocul obștei peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit din fiii lui Asaf. 15Și a zis: Luați aminte, tot Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului și tu împărate Iosafat! Așa zice Domnul: Nu
31.6,8
vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră ci a lui Dumnezeu. 16Mâine pogorâți‐vă împotriva lor. Iată se vor sui pe suișul Țiț și‐i veți întâlni la capătul văii în dreptul pustiei lui Ieruel. 17Nu voi veți
avea să vă luptați în treaba aceasta; înfățișați‐vă, stați și vedeți izbăvirea Domnului care este cu voi, Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați; ieșiți mâine înaintea lor și Domnul
va fi cu voi 18Și Iosafat și‐a plecat
fața la pământ: și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului. 19Și leviții, dintre copiii chehatiților și din copiii coreiților, s‐au sculat să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas tare și mare. 20Și s‐au sculat dis de dimineață și au ieșit spre pustia Tecoa; și când ieșeau, Iosafat a stătut și a zis: Ascultați‐mă Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului! Credeți
în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți; credeți pe prorocii lui și veți izbândi. 21Și s‐a sfătuit cu poporul și a așezat cântăreți pentru Domnul și pe cei ce lăudau
în podoabă sfântă, și când ieșeau înaintea oștilor înarmate, ziceau: Lăudați
pe Domnul, căci
în veac ține îndurarea sa. 22Și în clipa când începeau cântarea de biruință și lauda, Domnul a pus
pânda și împotriva copiilor lui Amon și lui Moab și ai muntelui Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și au fost bătuți. 23Și copiii lui Amon și Moab s‐au sculat împotriva locuitorilor muntelui Seir ca să‐i stârpească și să‐i nimicească: și când au sfârșit cu locuitorii de la Seir, s‐au ajutat să se nimicească unul pe altul. 24Și Iuda a venit până la turnul de straja pustiei; și s‐au uitat spre mulțime, și iată, erau trupuri moarte căzute pe pământ și niciunul nu scăpase. 25Și Iosafat și poporul său au venit să jăfuiască prada lor, și au găsit printre ei o mulțime de bogății și trupuri moarte și vase scumpe și au strâns până n‐au mai putut duce: și trei zile au prădat prada, era multă. 26Și a patra zi s‐au adunat în valea Beraca, căci acolo au binecuvântat pe Domnul; pentru aceea au pus numele acestui loc: Valea Beraca, până în ziua de astăzi. 27Și toți bărbații din Iuda și din Ierusalim, și Iosafat în fruntea lor, s‐au întors și au venit iarăși în Ierusalim cu bucurie
, căci Domnul le dăduse bucurie asupra vrăjmașilor lor. 28Și au venit la Ierusalim la casa Domnului cu psalteri și harfe și trâmbițe. 29Și teama
de Dumnezeu a fost peste toate împărățiile țărilor, când au auzit că Domnul se lupta cu vrăjmașii lui Israel. 30Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul
său i‐a dat odihnă de jur împrejur.
Sfârșitul domniei lui Iosafat
31Și Iosafat
a domnit peste Iuda. Era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească, și a domnit douăzeci și cinci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 32Și el a umblat în calea lui Asa, tatăl său, și nu s‐a abătut din ea, ci a făcut ce este drept în ochii Domnului. 33Dar înălțimile
n‐au fost îndepărtate și poporul încă nu‐și îndreptase inima
spre Dumnezeul părinților lor. 34Și celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în cuvintele lui Iehu, fiul lui Hanani, care
sunt cuprinse în cartea împăraților lui Israel. 35Și după aceasta Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐a unit
cu Ahazia, împăratul lui Israel, care lucra cu răutate. 36Și s‐a unit cu el ca să facă corăbii să meargă la Tarsis și au făcut corăbii la Ețion‐Gheber. 37Și Eliezer, fiul lui Dodava, de la Mareșa, a prorocit împotriva lui Iosafat, zicând: Fiindca te‐ai unit cu Ahazia, Domnul a rupt lucrările tale. Și corăbiile
au fost sfărâmate și n‐au putut merge la Tarsis
.
