Biruința lui Iosafat
201Și a fost așa: după aceasta copiii lui Moab și copiii lui Amon și cu ei unii din maoniți au venit cu război împotriva lui Iosafat. 2Și au venit și au spus lui Iosafat zicând: O mare mulțime de dincolo de mare, din Siria, vine împotriva ta; și iată, sunt la
Hațaton‐Tamar adică
En‐Ghedi. 3Și Iosafat s‐a temut și și‐a îndreptat fața să caute
pe Domnul; și a vestit
un post prin tot Iuda. 4Și Iuda s‐a adunat să caute ajutor de la Domnul: și chiar din toate cetățile lui Iuda au venit să caute pe Domnul. 5Și Iosafat a stătut în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea pridvorului celui nou: 6și a zis: Doamne Dumnezeul părinților noștri! Oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri
? Și nu ești tu cel ce domnești
peste toate împărățiile neamurilor? Și tăria și puterea este în mâna
ta și nimeni nuți se poate împotrivi. 7N‐ai alungat
tu, Dumnezeul nostru
, pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului tău Israel și ai dat‐o seminței lui
Avraam, prietenul tău în veac? 8Și au locuit în ea și ți‐au zidit un locaș sfințit pentru numele tău, zicând: 9Dacă
va veni rău peste noi, sabie, judecată sau ciumă, sau foamete, și vom sta înaintea acestei case și înaintea feței tale, (căci
numele tău este în această casă,) și vom striga la tine în strâmtorarea noastră, atunci ne vei asculta și ne vei mântui. 10Și acum iată, copiii lui Amon și Moabul și cei de pe muntele Seir, pe la care n‐ai îngăduit
lui Israel să intre când au ieșit dințara Egiptului, căci s‐au abătut
de la ei și nu i‐au nimicit: 11iată ne răsplătesc, venind
să ne gonească din stăpânirea ta, pe care ne‐ai dat‐o s‐o moștenim. 12Dumnezeul nostru, oare nu‐i vei judeca
tu? Căci n‐avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră, și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt
121.1,2
123.1,2
141.8
spre tine. 13Și tot Iuda stătea înaintea Domnului cu pruncii lor, nevestele lor și copiii lor. 14Și Duhul
24.224.20
Domnului a fost în mijlocul obștei peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit din fiii lui Asaf. 15Și a zis: Luați aminte, tot Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului și tu împărate Iosafat! Așa zice Domnul: Nu
31.6,8
vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră ci a lui Dumnezeu. 16Mâine pogorâți‐vă împotriva lor. Iată se vor sui pe suișul Țiț și‐i veți întâlni la capătul văii în dreptul pustiei lui Ieruel. 17Nu voi veți
avea să vă luptați în treaba aceasta; înfățișați‐vă, stați și vedeți izbăvirea Domnului care este cu voi, Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați; ieșiți mâine înaintea lor și Domnul
va fi cu voi 18Și Iosafat și‐a plecat
fața la pământ: și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului. 19Și leviții, dintre copiii chehatiților și din copiii coreiților, s‐au sculat să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas tare și mare. 20Și s‐au sculat dis de dimineață și au ieșit spre pustia Tecoa; și când ieșeau, Iosafat a stătut și a zis: Ascultați‐mă Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului! Credeți
în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți; credeți pe prorocii lui și veți izbândi. 21Și s‐a sfătuit cu poporul și a așezat cântăreți pentru Domnul și pe cei ce lăudau
în podoabă sfântă, și când ieșeau înaintea oștilor înarmate, ziceau: Lăudați
pe Domnul, căci
în veac ține îndurarea sa. 22Și în clipa când începeau cântarea de biruință și lauda, Domnul a pus
pânda și împotriva copiilor lui Amon și lui Moab și ai muntelui Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și au fost bătuți. 23Și copiii lui Amon și Moab s‐au sculat împotriva locuitorilor muntelui Seir ca să‐i stârpească și să‐i nimicească: și când au sfârșit cu locuitorii de la Seir, s‐au ajutat să se nimicească unul pe altul. 24Și Iuda a venit până la turnul de straja pustiei; și s‐au uitat spre mulțime, și iată, erau trupuri moarte căzute pe pământ și niciunul nu scăpase. 25Și Iosafat și poporul său au venit să jăfuiască prada lor, și au găsit printre ei o mulțime de bogății și trupuri moarte și vase scumpe și au strâns până n‐au mai putut duce: și trei zile au prădat prada, era multă. 26Și a patra zi s‐au adunat în valea Beraca, căci acolo au binecuvântat pe Domnul; pentru aceea au pus numele acestui loc: Valea Beraca, până în ziua de astăzi. 27Și toți bărbații din Iuda și din Ierusalim, și Iosafat în fruntea lor, s‐au întors și au venit iarăși în Ierusalim cu bucurie
, căci Domnul le dăduse bucurie asupra vrăjmașilor lor. 28Și au venit la Ierusalim la casa Domnului cu psalteri și harfe și trâmbițe. 29Și teama
de Dumnezeu a fost peste toate împărățiile țărilor, când au auzit că Domnul se lupta cu vrăjmașii lui Israel. 30Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul
său i‐a dat odihnă de jur împrejur.
Sfârșitul domniei lui Iosafat
31Și Iosafat
a domnit peste Iuda. Era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească, și a domnit douăzeci și cinci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 32Și el a umblat în calea lui Asa, tatăl său, și nu s‐a abătut din ea, ci a făcut ce este drept în ochii Domnului. 33Dar înălțimile
n‐au fost îndepărtate și poporul încă nu‐și îndreptase inima
spre Dumnezeul părinților lor. 34Și celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în cuvintele lui Iehu, fiul lui Hanani, care
sunt cuprinse în cartea împăraților lui Israel. 35Și după aceasta Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐a unit
cu Ahazia, împăratul lui Israel, care lucra cu răutate. 36Și s‐a unit cu el ca să facă corăbii să meargă la Tarsis și au făcut corăbii la Ețion‐Gheber. 37Și Eliezer, fiul lui Dodava, de la Mareșa, a prorocit împotriva lui Iosafat, zicând: Fiindca te‐ai unit cu Ahazia, Domnul a rupt lucrările tale. Și corăbiile
au fost sfărâmate și n‐au putut merge la Tarsis
.