Hanani mustră pe Iosafat
191Și Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐a întors în pace la casa sa la Ierusalim. 2Și Iehu, fiul lui Hanani, văzătorul
, a ieșit înaintea lui și a zis împăratului Iosafat: Să ajuți tu pe cel rău și să iubești
pe cei ce urăsc pe Domnul? De aceea este mânie
de la Domnul peste tine. 3Totuși se găsesc lucruri bune în tine, fiindcă
ai îndepărtat Astarteele din țară și ți‐ai pus
inima să caute pe Dumnezeu. 4Și Iosafat a locuit în Ierusalim și a ieșit iarăși printre popor de la Beer‐Șeba până la muntele lui Efraim, și i‐a întors iarăși la Domnul Dumnezeul părinților lor. 5Și a așezat judecători în țară în toate cetățile întărite din Iuda, cetate după cetate. 6Și a zis judecătorilor: Vedeți ce faceți! Căci nu judecați pentru
om, ci pentru Domnul
care este cu voi în lucrul judecății. 7Și acum temerea de Domnul să fie peste voi, luați seama ce faceți, căci la Domnul
Dumnezeul nostru nu este nici o nelegiuire, nici
căutare la față, nici primire de daruri. 8Și chiar în Ierusalim Iosafat
a așezat leviți și preoți și capi părintești din Israel pentru judecata Domnului și pentru pricini. Și s‐au întors înapoi la Ierusalim. 9Și le‐a poruncit zicând: Așa să faceți în frica
Domnului, cu credindincioșie și inimă desăvărșită. 10Și orice
neînțelegere va veni înaintea voastră de la frații voștri care locuiesc în cetățile lor, între sânge și sânge, între lege și poruncă, între așezământ și judecăți, să‐i învățați să nu se facă vinovați înaintea Domnului, ca să vină mânia
lui peste voi
și peste frații voștri. Faceți aceasta și nu veți fi vinovați. 11Și iată, Amaria, marele preot, este peste voi în toate treburile
Domnului și Zebadia, fiul lui Ismael, domnitorul peste casa lui Iuda, în toate treburile împăratului: și leviții sunt dregători înaintea voastră. Întăriți‐vă și lucrați și Domnul va fi cu cel
bun.
Biruința lui Iosafat
201Și a fost așa: după aceasta copiii lui Moab și copiii lui Amon și cu ei unii din maoniți au venit cu război împotriva lui Iosafat. 2Și au venit și au spus lui Iosafat zicând: O mare mulțime de dincolo de mare, din Siria, vine împotriva ta; și iată, sunt la
Hațaton‐Tamar adică
En‐Ghedi. 3Și Iosafat s‐a temut și și‐a îndreptat fața să caute
pe Domnul; și a vestit
un post prin tot Iuda. 4Și Iuda s‐a adunat să caute ajutor de la Domnul: și chiar din toate cetățile lui Iuda au venit să caute pe Domnul. 5Și Iosafat a stătut în adunarea lui Iuda și a Ierusalimului, în casa Domnului, înaintea pridvorului celui nou: 6și a zis: Doamne Dumnezeul părinților noștri! Oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri
? Și nu ești tu cel ce domnești
peste toate împărățiile neamurilor? Și tăria și puterea este în mâna
ta și nimeni nuți se poate împotrivi. 7N‐ai alungat
tu, Dumnezeul nostru
, pe locuitorii acestei țări dinaintea poporului tău Israel și ai dat‐o seminței lui
Avraam, prietenul tău în veac? 8Și au locuit în ea și ți‐au zidit un locaș sfințit pentru numele tău, zicând: 9Dacă
va veni rău peste noi, sabie, judecată sau ciumă, sau foamete, și vom sta înaintea acestei case și înaintea feței tale, (căci
numele tău este în această casă,) și vom striga la tine în strâmtorarea noastră, atunci ne vei asculta și ne vei mântui. 10Și acum iată, copiii lui Amon și Moabul și cei de pe muntele Seir, pe la care n‐ai îngăduit
lui Israel să intre când au ieșit dințara Egiptului, căci s‐au abătut
de la ei și nu i‐au nimicit: 11iată ne răsplătesc, venind
să ne gonească din stăpânirea ta, pe care ne‐ai dat‐o s‐o moștenim. 12Dumnezeul nostru, oare nu‐i vei judeca
tu? Căci n‐avem nicio putere înaintea acestei mari mulțimi care vine împotriva noastră, și nu știm ce să facem, dar ochii noștri sunt
121.1,2
123.1,2
141.8
spre tine. 13Și tot Iuda stătea înaintea Domnului cu pruncii lor, nevestele lor și copiii lor. 14Și Duhul
24.224.20
Domnului a fost în mijlocul obștei peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit din fiii lui Asaf. 15Și a zis: Luați aminte, tot Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului și tu împărate Iosafat! Așa zice Domnul: Nu
31.6,8
vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră ci a lui Dumnezeu. 16Mâine pogorâți‐vă împotriva lor. Iată se vor sui pe suișul Țiț și‐i veți întâlni la capătul văii în dreptul pustiei lui Ieruel. 17Nu voi veți
avea să vă luptați în treaba aceasta; înfățișați‐vă, stați și vedeți izbăvirea Domnului care este cu voi, Iuda și Ierusalim, nu vă temeți și nu vă înspăimântați; ieșiți mâine înaintea lor și Domnul
va fi cu voi 18Și Iosafat și‐a plecat
fața la pământ: și tot Iuda și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului ca să se închine Domnului. 19Și leviții, dintre copiii chehatiților și din copiii coreiților, s‐au sculat să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas tare și mare. 20Și s‐au sculat dis de dimineață și au ieșit spre pustia Tecoa; și când ieșeau, Iosafat a stătut și a zis: Ascultați‐mă Iuda și voi locuitori ai Ierusalimului! Credeți
în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți; credeți pe prorocii lui și veți izbândi. 21Și s‐a sfătuit cu poporul și a așezat cântăreți pentru Domnul și pe cei ce lăudau
în podoabă sfântă, și când ieșeau înaintea oștilor înarmate, ziceau: Lăudați
pe Domnul, căci
în veac ține îndurarea sa. 22Și în clipa când începeau cântarea de biruință și lauda, Domnul a pus
pânda și împotriva copiilor lui Amon și lui Moab și ai muntelui Seir, care veniseră împotriva lui Iuda, și au fost bătuți. 23Și copiii lui Amon și Moab s‐au sculat împotriva locuitorilor muntelui Seir ca să‐i stârpească și să‐i nimicească: și când au sfârșit cu locuitorii de la Seir, s‐au ajutat să se nimicească unul pe altul. 24Și Iuda a venit până la turnul de straja pustiei; și s‐au uitat spre mulțime, și iată, erau trupuri moarte căzute pe pământ și niciunul nu scăpase. 25Și Iosafat și poporul său au venit să jăfuiască prada lor, și au găsit printre ei o mulțime de bogății și trupuri moarte și vase scumpe și au strâns până n‐au mai putut duce: și trei zile au prădat prada, era multă. 26Și a patra zi s‐au adunat în valea Beraca, căci acolo au binecuvântat pe Domnul; pentru aceea au pus numele acestui loc: Valea Beraca, până în ziua de astăzi. 27Și toți bărbații din Iuda și din Ierusalim, și Iosafat în fruntea lor, s‐au întors și au venit iarăși în Ierusalim cu bucurie
, căci Domnul le dăduse bucurie asupra vrăjmașilor lor. 28Și au venit la Ierusalim la casa Domnului cu psalteri și harfe și trâmbițe. 29Și teama
de Dumnezeu a fost peste toate împărățiile țărilor, când au auzit că Domnul se lupta cu vrăjmașii lui Israel. 30Și împărăția lui Iosafat a fost liniștită și Dumnezeul
său i‐a dat odihnă de jur împrejur.
Sfârșitul domniei lui Iosafat
31Și Iosafat
a domnit peste Iuda. Era de treizeci și cinci de ani când a început să domnească, și a domnit douăzeci și cinci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Azuba, fiica lui Șilhi. 32Și el a umblat în calea lui Asa, tatăl său, și nu s‐a abătut din ea, ci a făcut ce este drept în ochii Domnului. 33Dar înălțimile
n‐au fost îndepărtate și poporul încă nu‐și îndreptase inima
spre Dumnezeul părinților lor. 34Și celelalte fapte ale lui Iosafat, cele dintâi și cele de pe urmă, iată, sunt scrise în cuvintele lui Iehu, fiul lui Hanani, care
sunt cuprinse în cartea împăraților lui Israel. 35Și după aceasta Iosafat, împăratul lui Iuda, s‐a unit
cu Ahazia, împăratul lui Israel, care lucra cu răutate. 36Și s‐a unit cu el ca să facă corăbii să meargă la Tarsis și au făcut corăbii la Ețion‐Gheber. 37Și Eliezer, fiul lui Dodava, de la Mareșa, a prorocit împotriva lui Iosafat, zicând: Fiindca te‐ai unit cu Ahazia, Domnul a rupt lucrările tale. Și corăbiile
au fost sfărâmate și n‐au putut merge la Tarsis
.
Ioram, împăratul lui Iuda
211Și Iosafat
, a adormit cu părinții săi și a fost înmormântat lângă părinții săi în cetatea lui David. Și Ioram, fiul său, a domnit în locul său. 2Și avea frați, fii ai lui Iosafat: Azaria și Iehiel și Zaharia și Azaria și Micael și Șefatia; toți aceștia erau fiii lui Iosafat, împăratul lui Israel. 3Și tatăl lor le dăduse daruri multe de argint și aur și de lucruri scumpe, afară de cetăți întărite în Iuda, dar împărăția a dat‐o lui Ioram, căci el era întâiul născut. 4Și Ioram s‐a ridicat peste împărăția tatălui său, și s‐a întărit și a ucis cu sabia pe toți frații săi și chiar și din mai marii lui Israel. 5Ioram era de treizeci și doi
de ani când a început să domnească; și a domnit opt ani la Ierusalim. 6Și a umblat în calea împăraților lui Israel, cum făcuse casa lui Ahab
, căci avea de nevastă pe o fată a lui Ahab: și a făcut rău în ochii Domnului. 7Dar Domnul n‐a voit să piardă casa lui David, pentru legământul pe care‐l făcuse cu David, și după cum zisese că îi va da o candelă lui și fiilor
lui în toate zilele. 8În zilele
lui s‐a rupt Edomul de sub mâna lui Iuda și și‐au pus împărat peste ei. 9Și Ioram a trecut cu mai marii săi și toate carele cu el: și s‐a sculat noaptea și a bătut pe edomiți, care‐l înconjuraseră, și pe mai marii carelor. 10Dar Edomul s‐a rupt de sub mâna lui Iuda până în ziua de astăzi. Atunci Libna s‐a rupt de sub mâna lui, căci părăsise pe Domnul Dumnezeul părinților săi. 11Și a făcut înălțimi pe munții lui Iuda, și a tras pe locuitorii Ierusalimului în curvie
20.5
, și a amăgit pe Iuda. 12Și i‐a venit o scrisoare de la Ilie, prorocul, zicând: Așa zice Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Fiindcă n‐ai umblat în căile lui Iosafat, tatăl tău, și în căile lui Asa, împăratul lui Iuda, 13
ci ai umblat în căile împăraților lui Israel și ai tras
pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului în curvie, ca
și curviile casei lui Ahab, și ai
ucis pe frații tăi, casa tatălui tău, care erau mai buni decât tine: 14iată, Domnul va lovi cu o mare lovitură pe poporul tău și pe copiii tăi și pe nevestele tale și toată averea ta 15și pe tine însuți cu o boală mare, cu o boală de măruntaie
, până ce de boală vor cădea măruntaiele din tine, zi de zi. 16Și Domnul a stârnit
împotriva lui Ioram duhul filistenilor și al arabilor care erau lângă etiopieni. 17Și s‐au suit împotriva lui Iuda și au năvălit asupra lui și au dus cu ei toată averea ce se afla în casa împăratului și pe fiii
lui și nevestele lui, încât nu i‐a rămas niciun fiu, afară de Ioahaz, cel mai tânăr din fiii săi. 18Și după toate acestea, Domnul l‐a lovit în măruntaiele
sale cu o boală fără leac. 19Și a fost așa: din zi în zi și pe vremea când se sfârșea anul al doilea, i‐au căzut măruntaiele de boală și a murit în suferințe cumplite. Și poporul său nu i‐a făcut ardere ca arderea părinților
săi. 20El era de treizeci și doi de ani când a început să domnească și a domnit opt ani la Ierusalim. Și a murit fără să fi fost dorit și l‐au înmormântat în cetatea lui David, dar nu în mormântul împăraților.