Ioas se încununează împărat
231Și în
anul al șaptelea Iehoiada s‐a întărit și a făcut învoială cu mai marii peste sute, Azaria, fiul lui Ieroham și Ismael, fiul lui Iohanan, și Azaria, fiul lui Obed, Maaseia, fiul lui Adaia, și Elișafat, fiul lui Zicri. 2Și au mers prin Iuda și au adunat pe leviții din toate cetățile lui Iuda și pe capii părintești din Israel și au venit la Ierusalim. 3Și toată obștea a făcut legământ cu împăratul în casa lui Dumnezeu. Și le‐a zis: Iată, fiul împăratului va domni, cum a zis
9.57.18
21.7
Domnul fiilor lui David. 4Acesta este lucrul pe care‐l veți face: o treime din voi, care intră
în ziua sabatului din preoți și din leviți, să fie ușieri; 5și o treime să fie la casa împăratului; și o treime la poarta temeliei; și tot poporul să fie în curțile casei Domnului. 6Dar nimeni să nu intre în casa Domnului decât preoții și aceia din leviți
care fac slujba; ei să intre căci sunt sfinți: dar tot poporul să păzească cele de păzit ale Domnului. 7Și leviții să înconjoare pe împărat de jur împrejur, fiecare cu armele sale în mână; și cine va intra în casă să fie omorât: și voi să fiți cu împăratul când intră și când iese. 8Și leviții și tot Iuda au făcut după toate cele ce poruncise Iehoiada, preotul; și au luat fiecare oamenii săi, pe cei ce erau să intre în ziua sabatului și pe cei ce aveau să iasă în ziua sabatului, căci Iehoiada, preotul, nu dăduse drumul
cetelor. 9Și Iehoiada, preotul, a dat mai marilor peste sute sulițele și pavezele și scuturile împăratului David care erau în casa lui Dumnezeu. 10Și a pus tot poporul, pe fiecare cu sulița sa în mână, de la partea dreaptă a casei până la partea stângă a casei, spre altar și casă, de jur împrejur lângă împărat. 11Și au scos pe fiul împăratului și au pus cununa pe el și i‐au dat mărturia
și l‐au făcut împărat. Și Iehoiada și fiii săi l‐au uns și au zis: Trăiască împăratul! 12Și Atalia a auzit vuietul poporului care alerga și lăuda pe împărat și a venit la popor în casa Domnului. 13Și s‐a uitat și, iată, împăratul stătea lângă stâlpul său la intrare, și mai marii și trâmbițele erau lângă împărat; și tot poporul țării se bucura și suna din trâmbițe; și cântăreții cu instrumente de muzică și ei cântau cârmuiau cântarea
de laudă. Și Atalia și‐a rupt hainele și a zis: Vânzare! Vânzare! 14Și Iehoiada, preotul, a scos pe mai marii peste sute care erau puși peste oaste și le‐a zis: Scoateți‐o din șiruri și oricine o va urma, să fie ucis cu sabia. Căci preotul zisese: Să n‐o omorâți în casa Domnului. 15Și i‐au făcut drum și a trecut prin intrarea porții
cailor la casa împăratului: și au omorât‐o acolo. 16Și Iehoiada a făcut un legământ între sine și tot poporul și împărat ca să‐fie poporul Domnului. 17Și tot poporul a intrat în casa lui Baal și au dărâmat‐o și i‐au sfărâmat altarele și chipurile și au ucis pe Matan
, preotul lui Baal, înaintea altarelor. 18Și Iehoiada a rânduit dregătoriile casei Domnului sub mâna preoților, leviților, pe care îi pusese
24.1
David în cete peste casa Domnului, ca să aducă arderile de tot ale Domnului cum este scris în legea
lui Moise, cu bucurie și cu cântări după rânduiala lui David. 19Și a pus pe ușieri
la porțile casei Domnului ca să nu intre niciun om necurat prin vreun lucru. 20Și a luat pe mai marii
peste sute și pe cei măreți și pe dregătorii poporului și pe tot poporulțării, și a pogorât pe împărat din casa Domnului și au intrat prin poarta de sus în casa împăratului și au pus pe împărat pe scaunul de domnie al împărăției. 21Și tot poporulțării s‐a bucurat și cetatea era liniștită și pe Atalia o uciseseră cu sabia.
Ioas începe să domnească și drege Templul
241Ioas era deșapte
12.1
ani când a început să domnească și a domnit patruzeci de ani în Ierusalim; și numele mamei lui era Țibia de la Beer‐Șeba. 2Și Ioas a făcut ce este drept
în ochii Domnului în toate zilele lui Iehoiada, preotul. 3Și Iehoiada i‐a luat două neveste și el a născut fii și fete. 4Și a fost așa: după aceasta Ioas a avut pe inimă a înnoi casa Domnului. 5Și a adunat pe preoți și leviți și le‐a zis: Ieșiți în cetățile lui Iuda și strângeți bani
de la tot Israelul pentru dregerea casei Dumnezeului vostru, din an în an; și grăbiți lucrul. Dar leviții n‐au grăbit. 6Și împăratul
a chemat pe Iehoiada, capul, și i‐a zis: Pentru ce n‐ai cerut de la leviți să aducă din Iuda și din Ierusalim darea lui Moise
, slujitorul Domnului, și a obștei lui Israel pentru cortul
mărturiei? 7Căci fiii
Ataliei, celei rele, sfărâmaseră casa lui Dumnezeu și întrebuințaseră lucrurile
sfințite ale casei Domnului pentru Baali. 8Și împăratul a poruncit
și au făcut o ladă și au pus‐o afară lângă poarta casei Domnului, 9și au vestit prin Iuda și Ierusalim să aducă Domnului darea
lui Moise, slujitorul lui Dumnezeu, pusă peste Israel în pustie. 10Și toți mai marii și tot poporul s‐au bucurat și au adus și au aruncat în ladă, până au sfârșit. 11Și a fost așa: la vremea când
era adusă lada la locul de slujbă al împăratului prin mâna leviților, și când vedeau că era mult argint în ea, veneau scriitorul împăratului și dregătorul marelui preot și goliau lada și o luau și o duceau înapoi la locul ei. Așa făceau zi de zi și au strâns mult argint. 12Și împăratul și Iehoiada îl dădeau celor ce făceau lucrul slujbei casei Domnului; și ei tocmiau cioplitori de pietre și tâmplari spre a înoi casa Domnului și lucrători în fier și în aramă pentru dregerea casei Domnului. 13Și lucrătorii lucrau, și dregerea înainta în lucru prin mâna lor și au ridicat casa lui Dumnezeu după măsura ei și au întărit‐o. 14Și după ce au sfârșit, au adus argintul rămas înaintea împăratului și lui Iehoiada. Și au făcut din el
vase pentru casa Domnului, unelte pentru slujbă și pentru jertfire și linguri și unelte de aur și de argint. Și au adus în casa Domnului arderi de tot necurmat în toate zilele lui Iehoiada. 15Și Iehoiada a ajuns bătrân și sătul de zile și a murit; era de o sută treizeci de ani când a murit. 16Și a fost înmormântat în cetatea lui David lângă împărați, căci făcuse bine în Israel și pentru Dumnezeu și pentru casa sa.
Ioas și închinarea la idoli
17Și după moartea lui Iehoiada mai marii lui Iuda au venit și s‐au plecat împăratului; atunci împăratul i‐a ascultat. 18Și au părăsit casa Domnului Dumnezeul părinților lor și au slujit Astarteelor
și idolilor: și a venit mânie
peste Iuda și Ierusalim pentru această vină a lor. 19Și Domnul a trimis
pe proroci la ei să‐i întoarcă la el; și au mărturisit împotriva lor, dar n‐au plecat urechea. 20Și Duhul
lui Dumnezeu a îmbrăcat pe Zaharia, fiul lui Iehoiada, preotul, și el a stătut sus deasupra poporului și le‐a zis: Așa zice Dumnezeu: Pentru ce
călcați poruncile Domnului? Nu veți izbândi: fiindcă
ați părăsit pe Domnul, și el v‐a părăsit. 21Și au uneltit împotriva lui și l‐au împroșcat
cu pietre, după porunca împăratului în curtea casei Domnului. 22Și împăratul Ioas nu și‐a adus aminte de bunătatea pe care i‐o făcuse Iehoiada, tatăl lui Zaharia, ci a ucis pe fiul lui. Și când a murit el, a zis: Să vadă Domnul și să ceară. 23Și a fost așa: după trecerea anului, oastea
Siriei s‐a suit împotriva lui Ioas: și au intrat în Iuda și Ierusalim și au stârpit pe toți mai marii poporului din popor, și au trimis toată prada lor la împăratul Damascului. 24Căci oastea sirienilor a venit cu o mică
ceată de oameni, dar Domnul a dat
în mâna lor o oaste foarte mare, pentru că părăsiseră pe Domnul Dumnezeul părinților lor. Astfel sirienii au făcut judecăți
asupra lui Ioas. 25Și după ce au plecat de la ei, (căci l‐au lăsat în boli grele,) slujitorii
săi au uneltit împotriva lui, pentru sângele fiilor
lui Iehoiada, preotul, și l‐au ucis pe patul său și a murit: și l‐au înmormântat în cetatea lui David, dar nu l‐au înmormântat în mormântul împăraților. 26Și aceștia sunt cei ce au uneltit împotriva lui: Zabad, fiul Șimeatei, Amonita, și Iozabad, fiul Șimritei, Moabita. 27Cât pentru fiii lui și mărimea
sarcinilor puse asupra lui și întemeierea casei lui Dumnezeu, iată acestea sunt scrise în tâlcuirea cărții împăraților. Și Amația
, fiul său, a domnit în locul său.
Amația împăratul lui Iuda
251Amația era de douăzeci și cinci
de ani când a început să domnească; și a domnit douăzeci și nouă de ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Ioadan din Ierusalim. 2Și el a făcut ce era drept în ochii Domnului, dar nu
cu o inimă desăvârșită. 3Și a fost așa: când i s‐a întărit
împărăția, a ucis pe slujitorii lui care uciseseră pe împăratul, tatăl său. 4Dar pe copiii lor nu i‐a ucis, ci a făcut cum este scris în lege în cartea lui Moise, unde Domnul a poruncit, zicând: Părinții
să nu moară pentru copii și nici copiii să nu moară pentru părinți, ci fiecare să moară pentru păcatul său. 5Și Amația a adunat pe Iuda și i‐a rânduit după casele lor părintești, după mai marii peste mii și mai marii peste sute, prin tot Iuda și Beniaminul: și i‐a numărat de la
douăzeci de ani și mai sus și i‐a găsit: trei sute de mii de bărbați ale și, în stare să iasă la oaste, care puteau mânui sulița și scutul. 6Și a tocmit din Israel o sută de mii de bărbați viteji cu o sută de talanți de argint. 7Și un om al lui Dumnezeu a venit la el zicând: Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel; căci Domnul nu este cu Israel, cu toți copiii lui Efraim. 8Dar dacă vrei să mergi, fă‐o; întărește‐te la luptă: Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrăjmașilor, căci Dumnezeu are puterea
să ajute și să doboare. 9Și Amația a zis omului lui Dumnezeu: Dar ce vom face cu cei o sută de talanți pe care i‐am dat cetei lui Israel? Și omul lui Dumnezeu a zis: Domnul poate
să‐ți dea mai mult decât aceasta. 10Atunci Amația i‐a deosebit, adică ceata care venise la el din Efraim, ca să se ducă iarăși acasă. Și mânia lor s‐a aprins foarte mult împotriva lui Iuda și s‐au întors în mare mânie la locul lor. 11Și Amația s‐a întărit și și‐a scos poporul și a mers în Valea‐Sării
și a bătut zece mii din copiii lui Seir. 12Și copiii lui Iuda au luat prinși zece mii vii, și i‐au dus pe vârful stâncii și i‐au aruncat de pe vârful stâncii și toți au fost zdrobiți. 13Dar fiii cetei pe care o trimisese Amația înapoi, ca să nu meargă cu el la luptă, au căzut peste cetățile lui Iuda, de la Samaria până la Bet‐Horon, și au bătut din ei trei mii de inși și au luat o mare pradă. 14Și a fost așa: când s‐a întors Amația de la măcelărirea edomiților, a adus
pe dumnezeii copiilor lui Seir și i‐a așezat dumnezei
ai săi, și s‐a plecat înaintea lor și le‐a ars tămâie. 15Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva lui Amația, și i‐a trimis un proroc care i‐a zis: Pentru ce cauți pe dumnezeii
poporului care n‐au
izbăvit pe poporul lor din mâna ta? 16Și a fost așa: pe când vorbea cu el, împăratul i‐a zis: Ai fost făcut tu sfetnicul împăratului? Încetează, pentru ce să fii lovit? Atunci prorocul a încetat și a zis: Cunosc că Dumnezeu
a hotărât să te piardă pentru că ai făcut aceasta și n‐ai ascultat de sfatul meu. 17Și Amația, împăratul lui Iuda, s‐a sfătuit
și a trimis la Ioas, fiul lui Ioahaz, fiul lui Iehu, împăratul lui Israel, zicând: Vino să ne privim în față! 18Și Ioas, împăratul lui Israel, a trimis la Amația, împăratul lui Iuda, zicând: Spinul care este în Liban a trimis la cedrul care este în Liban, zicând: Dă pe fata ta de nevastă fiului meu. Și a trecut o fiară care este în Liban și a călcat spinul. 19Tu zici: Iată ai bătut Edomul și inima ta te‐a înălțat ca să te lauzi. Rămâi acum acasă! De ce să te cerți cu răul, ca să cazi tu și Iuda cu tine? 20Dar Amația n‐a ascultat, căci era de la Dumnezeu
să‐i dea în mâna vrăjmașului fiindcă au căutat
pe dumnezeii Edomului. 21Și Ioas, împăratul lui Israel, s‐a suit și s‐au privit în față, el și Amația, împăratul lui Iuda, la Bet‐Șemeșul care este în Iuda. 22Și Iuda a fost bătut înaintea lui Israel și au fugit fiecare la cortul său. 23Și Ioas, împăratul lui Israel, a prins pe Amația, împăratul lui Iuda, pe fiul lui
Ioas, fiul lui Ioahaz, în Bet‐Șemeș, și l‐a dus la Ierusalim și a dărâmat zidul Ierusalimului, de la poarta lui Efraim până la poarta unghiului, patru sute de coți. 24Și a luat tot aurul și argintul și toate vasele care s‐au aflat în casa lui Dumnezeu la Obed‐Edom și vistieriile casei împăratului și ostatici și s‐a întors la Samaria. 25Și Amația
, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ioas, fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel. 26Și celelalte fapte ale lui Amația, cele dintâi și cele de pe urmă, oare nu sunt scrise în cartea împăraților lui Iuda și Israel? 27Și din vremea când Amația s‐a abătut de pe urma Domnului, au făcut o uneltire împotriva lui în Ierusalim și el a fugit la Lachis: și au trimis după el la Lachis și l‐au ucis acolo. 28Și l‐au adus pe cai și l‐au înmormântat cu părinții săi în cetatea lui Iuda.
