Năvălireă lui Sanherib
321După
aceste lucruri și această credincioșie, Sanherib, împăratul Asiriei, a venit și a intrat în Iuda și a tăbărât împotriva cetăților întărite și s‐a hotărât să le spargă. 2Și când a văzut Ezechia că venea Sanherib și că țintea să se lupte împotriva Ierusalimului, 3s‐a sfătuit cu mai marii săi și cu vitejii săi să astupe izvoarele de apă care erau afară din cetate și ei l‐au ajutat. 4Și s‐a strâns popor mult și au astupat toate izvoarele și pârâul care curge prin mijlocul țării zicând: Pentru ce să vină împărații Asiriei și să găsească apă multă? 5Și s‐a
întărit și a zidit
tot zidul care era stricat și l‐a înălțat până la turnuri, și pe dinafară un alt zid, și a întărit Milo
din cetatea lui David și a făcut o mulțime de săgeți și scuturi. 6Și a pus mai mari de război peste popor și i‐a adunat la sine în locul deschis la poarta cetății și le‐a vorbit la inimă, zicând: 7Fiți tari
și îmbărbătați‐vă; nu
vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea împăratului Asiriei, nici de toată mulțimea care este cu el, căci cu noi
sunt mai mulți decât cu el. 8Cu el este un braț de carne
, dar cu
noi este Domnul Dumnezeul nostru ca să ne ajute și să lupte luptele noastre. Și poporul s‐a rezemat pe cuvintele lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
Trimișii lui Sanherib
9După aceasta
Sanherib, împăratul Asiriei, a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, (dar el însuși era înaintea Lachisului și toată puterea lui cu el), la Ezechia, împăratul lui Iuda, și la tot Iuda, care era în Ierusalim zicând: 10Așa
zice Sanherib, împăratul Asiriei: În ce vă încredeți voi de stați împresurați în Ierusalim? 11Oare nu vă înduplecă Ezechia ca să vă dea morții prin foamete și sete zicând: Domnul
Dumnezeul nostru ne va scăpa din mâna împăratului Asiriei? 12Oare nu
același Ezechia a depărtat înălțimile sale și altarele sale și a poruncit lui Iuda și Ierusalimului zicând: Înaintea unui singur altar să vă închinați și pe el să ardeți tămâie? 13Nu știți ce am făcut eu și părinții mei tuturor popoarelor țărilor? Au putut
să scape oare în vreun fel dumnezeii neamurilor țărilor țara lor din mâna mea? 14Care dintre toți dumnezeii acelor neamuri, pe care le‐au pierdut cu desăvârșire părinții mei, a putut scăpa pe poporul său din mâna mea, ca să vă poată scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea? 15Și acum să
nu vă înșele Ezechia și să nu vă înduplece în chipul acesta. Și să nu‐l credeți! Căci niciun dumnezeu al vreunui neam sau împărății n‐a putut scăpa pe poporul său din mâna mea și din mâna părinților mei: cu cât mai puțin vă va scăpa Dumnezeul vostru din mâna mea? 16Și mai mult au vorbit slujitorii săi împotriva Domnului Dumnezeu și împotriva lui Ezechia, slujitorul său. 17Și a scris o epistolă
ca să batjocorească pe Domnul Dumnezeul lui Israel și să vorbească împotriva lui zicând: După cum
dumnezeii neamurilor țărilor n‐au scăpat pe poporul lor din mâna mea, tot așa nici Dumnezeul lui Ezechia nu va scăpa pe poporul său din mâna mea. 18Și au strigat
cu glas tare în limba iudaică poporului din Ierusalim, care
era pe zid, ca să‐i înspăimânte și să‐i tulbure ca să poată lua cetatea. 19Și au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre dumnezeii popoarelor pământului, care sunt lucrul
mâinilor omului.
Nimicirea lui Sanherib
20Și din pricina aceasta Ezechia
împăratul, și Isaia
, fiul lui Amoț prorocul, s‐au rugat și au strigat către ceruri. 21Și Domnul a trimis
un înger care a nimicit pe toți bărbații viteji și pe căpetenii și pe mai marii din tabăra împăratului Asiriei. Și s‐a întors în țara sa cu rușinea feței. Și a intrat în casa dumnezeului său și cei ce ieșiseră din măruntaiele sale l‐au făcut să cadă acolo cu sabia. 22Și Domnul a mântuit pe Ezechia și pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, și din mâna tuturor și i‐a apărat de jur împrejur. 23Și mulți au adus daruri Domnului la Ierusalim și lucruri scumpe
lui Ezechia, împăratul lui Iuda: și după aceea a fost mărit
în ochii tuturor popoarelor.
Boala și moartea lui Ezechia
24În zilele
acelea Ezechia s‐a îmbolnăvit de moarte; și s‐a rugat Domnului și el i‐a vorbit și i‐a dat un semn. 25Dar Ezechia n‐a răsplătit
după bunătatea făcută lui căci i s‐a înălțat
inima; și a fost mânie
peste el și peste Iuda și Ierusalim. 26Și Ezechia
s‐a smerit pentru înălțarea inimii sale, el și locuitorii Ierusalimului, și mânia Domnului n‐a venit peste ei în zilele
lui Ezechia. 27Și Ezechia a avut foarte multe bogății și cinste: și și‐a făcut vistierii pentru argint și pentru aur și pentru pietre scumpe și pentru mirodenii și pentru scuturi și pentru tot felul de unelte de preț. 28și case de merinde pentru venitul grâului și mustului și untdelemnului și staule pentru tot felul de vite și turme în staule. 29Și și‐a făcut cetăți și averi de turme și cirezi în mulțime: căci Dumnezeu îi dăduse avere foarte
multă. 30Și același Ezechia
a astupat gura de sus a apelor Ghihon și a adus‐o drept în jos pe la partea dinspre apus a cetății lui David. Și Ezechia a propășit în toate lucrările sale. 31Numai în privința solilor mai marilor din Babilon, care au trimis la
el să întrebe despre minunea care fusese înțară, Dumnezeu l‐a părăsit ca să‐l încerce
și să cunoască tot ce era în inima lui. 32Și celelalte fapte ale lui Ezechia și lucrările sale cele evlavioase, iată, sunt scrise în vedenia
37
38
39
lui Isaia, prorocul, fiul lui Amoț, în cartea
19
20
împăraților lui luda și a lui Israel. 33Și Ezechia a adormit
cu părinții săi și l‐au înmormântat în cel mai înalt loc din mormintele fiilor lui David; și la moartea lui tot Iuda și locuitorii Ierusalimului l‐au
cinstit. Și Manase, fiul său, a domnit în locul său.
Manase, împăratul lui Iuda
331Manase era de doisprezece
ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim. 2Și a făcut rău în ochii Domnului, după urâciunile
neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3Și a zidit iarăși înălțimile pe care le sfărâmase
Ezechia, tatăl său, și a ridicat altare pentru Baal și a făcut
Astartee și s‐a închinat înaintea întregii
oștiri a cerurilor și le‐a slujit. 4Și a zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: În Ierusalim
9.37.16
va fi numele meu în veac. 5Și a zidit altare la toată oștirea cerurilor în
amândouă curțile casei Domnului. 6Și a trecut
pe copiii săi prin foc în valea fiului lui Hinom: și a întrebuințat
descântece și ghicire și fermecătorie și a rânduit pe cei ce cheamă
duhurile morților și vrăjitori: a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, întărâtându‐l la mânie. 7Și a pus
chipul cioplit al idolului pe care‐l făcuse în casa lui Dumnezeu despre care Dumnezeu zisese lui David și lui Solomon, fiul său: În această casă
și în Ierusalim, pe care l‐am ales din toate semințiile lui Israel, voi pune numele meu în veac, 8și nu voi mai strămuta piciorul lui Israel
din țara pe care am dat‐o părinților voștri, numai dacă vor lua seama să facă tot ce le‐am poruncit prin Moise, după toată legea și așezămintele și judecățile. 9Și Manase a ademenit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului ca să facă mai mult rău decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Și Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar n‐au voit să asculte. 11Și Domnul
a adus peste ei pe mai marii oastei împăratului Asiriei, și au luat pe Manase cu
lanțuri și l‐au legat cu lanțuri de aramă și l‐au dus la Babilon. 12Și când era în strâmtorare, s‐a rugat Domnului Dumnezeului său și s‐a smerit
mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13Și s‐a rugat lui. Și el a fost înduplecat de el și a
auzit cererea lui și l‐a dus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut
că Domnul este Dumnezeu. 14Și după aceasta a zidit zidul dinafară al cetății lui David, pe partea despre apus spre Ghihon
, în vale, până la intrarea porții peștilor, și l‐a dus împrejurul
lui Ofel și l‐a făcut foarte înalt; și a pus mai mari de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. 15Și a depărtat pe dumnezeii străini
și idolul din casa Domnului și toate altarele pe care le zidise pe muntele casei Domnului și în Ierusalim, și i‐a aruncat afară din cetate. 16Și a dres altarul Domnului și a jertfit pe el jertfe de pace și de mulțumire
, și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 17Și poporul
tot jertfea pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor. 18Și celelalte fapte ale lui Manase și rugăciunea sa către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor
care i‐au vorbit în numele Domnului Dumnezeul lui Israel, iată sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. 19Și rugăciunea sa și cum Dumnezeu a fost înduplecat de el și toate păcatele sale și necredincioșiile sale și locurile în care a zidit înălțimi și a așezat Astartee și chipuri cioplite, înainte de a fi smerit, iată sunt scrise în cuvintele lui Hozai. 20Și Manase a adormit
cu părinții săi și l‐au înmormântat în casa lui. Și Amon, fiul său, a domnit în locul său.
Amon, împăratul lui Iuda
21Amon era de douăzeci și doi
de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim. 22Și a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său; și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le‐a slujit. 23Și nu s‐a smerit înaintea Domnului, cum
se smerise Manase, tatăl său; căci el, Amon, a înmulțit vina. 24Și slujitorii săi au uneltit
împotriva lui și l‐au ucis în casa sa. 25Dar poporul țării a lovit pe toți care uneltiseră împotriva împăratului Amon; și poporul țării a făcut pe Iosia, fiul său, împărat în locul său.
Iosia, împăratul lui Iuda
341Iosia era de opt
ani când a început să domnească și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‐a abătut la dreapta sau la stânga. 3Și în anul al optulea al domniei sale, fiind încă tânăr, a început să caute
pe Dumnezeul lui David, tatăl său. Și în al doisprezecelea an a început să curețe
Iuda și Ierusalimul de înălțimi
și de Astartee și de chipuri cioplite și turnate. 4Și au sfărâmat
înaintea feței lui altarele Baalilor; și el a tăiat stâlpii soarelui care erau sus deasupra lor; și a sfărâmat în bucăți Astarteele și chipurile cioplite și turnate și le‐a prefăcut în pulbere, și au presărat‐o pe mormintele
acelora care le jertfiseră. 5Și a ars
oasele preoților deasupra altarelor lor și a curățit Iuda și Ierusalimul. 6Și a făcut așa în cetățile lui Manase și Efraim și Simeon până la Neftali, în dărâmăturile lor de jur împrejur, 7și a sfărâmat altarele și a făcut bucăți și a prefăcut
în pulbere Astarteele și chipurile cioplite și a tăiat toți stâlpii soarelui în toată țara lui Israel, și s‐a întors la Ierusalim. 8Și în al
optsprezecelea an al domniei sale, când a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, și pe Maaseia, mai marele cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, scriitorul cronicilor, ca să dreagă casa Domnului Dumnezeului său. 9Și au venit la Hilchia, marele preot, și au dat argintul
care se adusese în casa lui Dumnezeu, pe care‐l strânseseră leviții, ușierii, din mâna lui Manase și a lui Efraim și de la toată rămășița lui Israel și de la tot Iuda și Beniaminul și de la locuitorii Ierusalimului. 10Și l‐au dat în mâna lucrătorilor care aveau privegherea în casa Domnului; și aceștia l‐au dat lucrătorilor care lucrau în casa Domnului, spre întocmirea și dregerea casei. 11L‐au dat tâmplarilor și pietrarilor ca să cumpere pietre cioplite și lemn pentru legături și să facă grinzi pentru casele pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12Și oamenii au făcut lucrul cu credincioșie. Și peste ei erau rânduiți Iahat și Obadia, Leviți, dintre fiii lui Merari; și Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților, ca să grăbească: și toți leviții care erau destoinici să cânte din instrumentele de muzică. 13Și ei erau peste purtătorii de sarcini și îndemnau pe toți cei ce făceau lucrul în orice fel de slujbă; și cărturari și dregători și ușieri erau dintre leviți
.
Găsirea cărții Legii
14Și pe când scoteau argintul care fusese adus în casa Domnului, Hilchia, preotul, a găsit
cartea legii Domnului dată prin mâna lui Moise. 15Și Hilchia a răspuns și a zis lui Șafan, scriitorul: Am găsit cartea legii în casa Domnului! Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16Și Șafan a adus cartea la împărat; și a adus și vorbă înapoi împăratului zicând: Tot ce s‐a dat în mâna slujitorilor tăi, ei fac; 17și au vărsat argintul care s‐a găsit în casa Domnului și l‐au dat în mâna priveghetorilor și în mâna lucrătorilor. 18Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit în ea înaintea împăratului. 19Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și‐a sfâșiat hainele. 20Și împăratul a poruncit lui Hilchia și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Abdon, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 21Mergeți, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița din Israel și din Iuda în privința cuvintelor cărții care s‐a găsit: căci mare este mânia Domnului care s‐a vărsat peste noi, fiindcă părinții noștri n‐au ținut cuvântul Domnului ca să facă după toate cele scrise în această carte. 22Și Hilchia și oamenii împăratului s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat
, fiul lui Hasra, păzitorul hainelor; (și ea locuia la Ierusalim, în despărțirea Mișne;) și i‐au vorbit potrivit cu acestea. 23Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți bărbatului care v‐a trimis la mine: 24Așa zice Domnul! Iată voi aduce rău peste acest loc și peste locuitorii săi: toate blestemele care sunt scrise în cartea care s‐a citit înaintea împăratului lui Iuda; 25fiindcă m‐au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei ca să mă întărâte la mânie prin toate lucrările mâinilor lor; și mânia mea s‐a vărsat peste acest loc și nu se va stinge. 26Dar împăratului lui Iuda, care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, să‐i zice ți așa: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 27Fiindcă inima ta a fost simțitoare, și te‐ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele sale împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor săi, și fiindcă te‐ai smerit înaintea mea și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am auzit și eu, zice Domnul. 28Iată te voi adăuga la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace, și nu‐ți vor vedea ochii tot răul pe care‐l voi aduce peste acest loc și peste locuitorii săi. Și au adus vorbă împăratului.
Înnoirea legământului
29Și împăratul
a trimis și a adunat pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. 30Și împăratul s‐a suit la casa Domnului și toți bărbații din Iuda și locuitorii Ierusalimului și preoții și Leviții și tot poporul, de la mare până la mic: și a citit înaintea urechilor lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în casa Domnului. 31Și împăratul a stătut
23.3
la locul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, ca să umble după Domnul și sățină poruncile sale și mărturiile sale și așezămintele sale, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, și să împlinească cuvintele legământului care erau scrise în această carte. 32Și a făcut ca toți care se găseau în Ierusalim și în Beniamin să stea în el: și locuitorii Ierusalimului au făcut după legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor. 33Și Iosia a depărtat toate urâciunile
din toate țările care erau ale copiilor lui Israel și a făcut pe toți care se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În toate zilele
lui nu s‐au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.
