Manase, împăratul lui Iuda
331Manase era de doisprezece
ani când a început să domnească și a domnit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim. 2Și a făcut rău în ochii Domnului, după urâciunile
neamurilor pe care le alungase Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 3Și a zidit iarăși înălțimile pe care le sfărâmase
Ezechia, tatăl său, și a ridicat altare pentru Baal și a făcut
Astartee și s‐a închinat înaintea întregii
oștiri a cerurilor și le‐a slujit. 4Și a zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: În Ierusalim
9.37.16
va fi numele meu în veac. 5Și a zidit altare la toată oștirea cerurilor în
amândouă curțile casei Domnului. 6Și a trecut
pe copiii săi prin foc în valea fiului lui Hinom: și a întrebuințat
descântece și ghicire și fermecătorie și a rânduit pe cei ce cheamă
duhurile morților și vrăjitori: a făcut rău peste măsură în ochii Domnului, întărâtându‐l la mânie. 7Și a pus
chipul cioplit al idolului pe care‐l făcuse în casa lui Dumnezeu despre care Dumnezeu zisese lui David și lui Solomon, fiul său: În această casă
și în Ierusalim, pe care l‐am ales din toate semințiile lui Israel, voi pune numele meu în veac, 8și nu voi mai strămuta piciorul lui Israel
din țara pe care am dat‐o părinților voștri, numai dacă vor lua seama să facă tot ce le‐am poruncit prin Moise, după toată legea și așezămintele și judecățile. 9Și Manase a ademenit pe Iuda și pe locuitorii Ierusalimului ca să facă mai mult rău decât neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea copiilor lui Israel. 10Și Domnul a vorbit lui Manase și poporului său, dar n‐au voit să asculte. 11Și Domnul
a adus peste ei pe mai marii oastei împăratului Asiriei, și au luat pe Manase cu
lanțuri și l‐au legat cu lanțuri de aramă și l‐au dus la Babilon. 12Și când era în strâmtorare, s‐a rugat Domnului Dumnezeului său și s‐a smerit
mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13Și s‐a rugat lui. Și el a fost înduplecat de el și a
auzit cererea lui și l‐a dus înapoi la Ierusalim în împărăția sa. Și Manase a cunoscut
că Domnul este Dumnezeu. 14Și după aceasta a zidit zidul dinafară al cetății lui David, pe partea despre apus spre Ghihon
, în vale, până la intrarea porții peștilor, și l‐a dus împrejurul
lui Ofel și l‐a făcut foarte înalt; și a pus mai mari de război în toate cetățile întărite ale lui Iuda. 15Și a depărtat pe dumnezeii străini
și idolul din casa Domnului și toate altarele pe care le zidise pe muntele casei Domnului și în Ierusalim, și i‐a aruncat afară din cetate. 16Și a dres altarul Domnului și a jertfit pe el jertfe de pace și de mulțumire
, și a poruncit lui Iuda să slujească Domnului Dumnezeului lui Israel. 17Și poporul
tot jertfea pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor. 18Și celelalte fapte ale lui Manase și rugăciunea sa către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor
care i‐au vorbit în numele Domnului Dumnezeul lui Israel, iată sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. 19Și rugăciunea sa și cum Dumnezeu a fost înduplecat de el și toate păcatele sale și necredincioșiile sale și locurile în care a zidit înălțimi și a așezat Astartee și chipuri cioplite, înainte de a fi smerit, iată sunt scrise în cuvintele lui Hozai. 20Și Manase a adormit
cu părinții săi și l‐au înmormântat în casa lui. Și Amon, fiul său, a domnit în locul său.
Amon, împăratul lui Iuda
21Amon era de douăzeci și doi
de ani când a început să domnească și a domnit doi ani în Ierusalim. 22Și a făcut rău în ochii Domnului, cum făcuse Manase, tatăl său; și Amon a jertfit tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse Manase, tatăl său, și le‐a slujit. 23Și nu s‐a smerit înaintea Domnului, cum
se smerise Manase, tatăl său; căci el, Amon, a înmulțit vina. 24Și slujitorii săi au uneltit
împotriva lui și l‐au ucis în casa sa. 25Dar poporul țării a lovit pe toți care uneltiseră împotriva împăratului Amon; și poporul țării a făcut pe Iosia, fiul său, împărat în locul său.
Iosia, împăratul lui Iuda
341Iosia era de opt
ani când a început să domnească și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‐a abătut la dreapta sau la stânga. 3Și în anul al optulea al domniei sale, fiind încă tânăr, a început să caute
pe Dumnezeul lui David, tatăl său. Și în al doisprezecelea an a început să curețe
Iuda și Ierusalimul de înălțimi
și de Astartee și de chipuri cioplite și turnate. 4Și au sfărâmat
înaintea feței lui altarele Baalilor; și el a tăiat stâlpii soarelui care erau sus deasupra lor; și a sfărâmat în bucăți Astarteele și chipurile cioplite și turnate și le‐a prefăcut în pulbere, și au presărat‐o pe mormintele
acelora care le jertfiseră. 5Și a ars
oasele preoților deasupra altarelor lor și a curățit Iuda și Ierusalimul. 6Și a făcut așa în cetățile lui Manase și Efraim și Simeon până la Neftali, în dărâmăturile lor de jur împrejur, 7și a sfărâmat altarele și a făcut bucăți și a prefăcut
în pulbere Astarteele și chipurile cioplite și a tăiat toți stâlpii soarelui în toată țara lui Israel, și s‐a întors la Ierusalim. 8Și în al
optsprezecelea an al domniei sale, când a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, și pe Maaseia, mai marele cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, scriitorul cronicilor, ca să dreagă casa Domnului Dumnezeului său. 9Și au venit la Hilchia, marele preot, și au dat argintul
care se adusese în casa lui Dumnezeu, pe care‐l strânseseră leviții, ușierii, din mâna lui Manase și a lui Efraim și de la toată rămășița lui Israel și de la tot Iuda și Beniaminul și de la locuitorii Ierusalimului. 10Și l‐au dat în mâna lucrătorilor care aveau privegherea în casa Domnului; și aceștia l‐au dat lucrătorilor care lucrau în casa Domnului, spre întocmirea și dregerea casei. 11L‐au dat tâmplarilor și pietrarilor ca să cumpere pietre cioplite și lemn pentru legături și să facă grinzi pentru casele pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12Și oamenii au făcut lucrul cu credincioșie. Și peste ei erau rânduiți Iahat și Obadia, Leviți, dintre fiii lui Merari; și Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților, ca să grăbească: și toți leviții care erau destoinici să cânte din instrumentele de muzică. 13Și ei erau peste purtătorii de sarcini și îndemnau pe toți cei ce făceau lucrul în orice fel de slujbă; și cărturari și dregători și ușieri erau dintre leviți
.
Găsirea cărții Legii
14Și pe când scoteau argintul care fusese adus în casa Domnului, Hilchia, preotul, a găsit
cartea legii Domnului dată prin mâna lui Moise. 15Și Hilchia a răspuns și a zis lui Șafan, scriitorul: Am găsit cartea legii în casa Domnului! Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16Și Șafan a adus cartea la împărat; și a adus și vorbă înapoi împăratului zicând: Tot ce s‐a dat în mâna slujitorilor tăi, ei fac; 17și au vărsat argintul care s‐a găsit în casa Domnului și l‐au dat în mâna priveghetorilor și în mâna lucrătorilor. 18Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit în ea înaintea împăratului. 19Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și‐a sfâșiat hainele. 20Și împăratul a poruncit lui Hilchia și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Abdon, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 21Mergeți, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița din Israel și din Iuda în privința cuvintelor cărții care s‐a găsit: căci mare este mânia Domnului care s‐a vărsat peste noi, fiindcă părinții noștri n‐au ținut cuvântul Domnului ca să facă după toate cele scrise în această carte. 22Și Hilchia și oamenii împăratului s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat
, fiul lui Hasra, păzitorul hainelor; (și ea locuia la Ierusalim, în despărțirea Mișne;) și i‐au vorbit potrivit cu acestea. 23Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți bărbatului care v‐a trimis la mine: 24Așa zice Domnul! Iată voi aduce rău peste acest loc și peste locuitorii săi: toate blestemele care sunt scrise în cartea care s‐a citit înaintea împăratului lui Iuda; 25fiindcă m‐au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei ca să mă întărâte la mânie prin toate lucrările mâinilor lor; și mânia mea s‐a vărsat peste acest loc și nu se va stinge. 26Dar împăratului lui Iuda, care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, să‐i zice ți așa: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 27Fiindcă inima ta a fost simțitoare, și te‐ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele sale împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor săi, și fiindcă te‐ai smerit înaintea mea și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am auzit și eu, zice Domnul. 28Iată te voi adăuga la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace, și nu‐ți vor vedea ochii tot răul pe care‐l voi aduce peste acest loc și peste locuitorii săi. Și au adus vorbă împăratului.
Înnoirea legământului
29Și împăratul
a trimis și a adunat pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. 30Și împăratul s‐a suit la casa Domnului și toți bărbații din Iuda și locuitorii Ierusalimului și preoții și Leviții și tot poporul, de la mare până la mic: și a citit înaintea urechilor lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în casa Domnului. 31Și împăratul a stătut
23.3
la locul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, ca să umble după Domnul și sățină poruncile sale și mărturiile sale și așezămintele sale, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, și să împlinească cuvintele legământului care erau scrise în această carte. 32Și a făcut ca toți care se găseau în Ierusalim și în Beniamin să stea în el: și locuitorii Ierusalimului au făcut după legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor. 33Și Iosia a depărtat toate urâciunile
din toate țările care erau ale copiilor lui Israel și a făcut pe toți care se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În toate zilele
lui nu s‐au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.
Prăznuirea Paștelor
351Și Iosia a făcut
paștele pentru Domnul în Ierusalim și au înjunghiat paștele în a patrusprezecea zi
a lunii întâi. 2Și a așezat pe preoți în însărcinările
lor și i‐a îmbărbătat
la slujba casei Domnului. 3Și a zis leviților care
învățau pe tot Israelul, care erau sfinți Domnului: Puneți chivotul sfânt
în casa pe care a zidit‐o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel: să
nu mai fie sarcină pe umerii voștri. Acum slujiți Domnului Dumnezeului vostru și poporului său Israel. 4Și pregătiți‐vă după
casele voastre părintești, după cetele voastre, după scrierea
24.25
26
lui David, împăratul lui Israel, și după scrierea lui Solomon, fiul
său. 5Și stați
în locul sfânt după cetele caselor părintești ale fraților voștri, ale copiilor poporului, și după cetele caselor părintești ale leviților. 6Și junghiați paștele și sfințiți‐vă
și pregătiți le pentru frații voștri, ca să facă după cuvântul Domnului prin Moise. 7Și Iosia a dat
copiilor poporului din turmă, miei și iezi, în număr de treizeci de mii, toate pentru darurile de paști, tuturor care erau de față, și trei mii de boi: aceștia erau luați din averea împăratului. 8Și mai marii săi au dat de bunăvoie poporului, preoților și leviților. Și Hilchia și Zaharia și Iehiel, capii casei lui Dumnezeu, au dat preoților pentru darurile de paște două mii șase sute de miei și trei sute de boi. 9Și Conania și Șemaia și Netaneel, frații săi, și Hașabia și Ieiel și Iozabad, mai marii leviților, au dat leviților pentru darurile de paște cinci mii de miei și cinci sute de boi. 10Și s‐a pregătit slujba și preoții
s‐au așezat la locul lor și leviții în cetele lor, după porunca împăratului. 11Și au junghiat paștele și preoții au stropit sângele, pe care‐l luau
din mâinile lor, și leviții jupuiau
. 12Și au pus deoparte arderile de tot, ca să le dea cetelor caselor părintești ale copiilor poporului, ca să le aducă Domnului, după cum este scris în cartea
lui Moise; și tot așa au făcut cu boii. 13Și au fript
paștele la foc, după rânduială: și pe cele sfinte le‐au fiert în oale
și căldări și tigăi și le‐au dus repede tuturor copiilor poporului. 14Și după aceasta au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți; căci preoții, fiii lui Aaron, erau prinși până în noapte cu aducerea arderilor de tot și a grăsimilor; și așa leviții au pregătit pentru ei înșiși și pentru preoți, fiii lui Aaron. 15Și cântăreții, fiii lui Asaf, erau la locul lor, după porunca lui
David și a lui Asaf și a lui Heman și a lui Iedutun, văzătorul împăratului, și ușierii
26.14
la fiecare poartă: n‐au avut nevoie să se depărteze de slujba lor, căci frații lor leviții pregăteau pentru ei. 16Și toată slujba Domnului s‐a pregătit în ziua aceea, ca să facă paștele și să aducă arderi de tot pe altarul Domnului, după porunca împăratului Iosia. 17Și copiii lui Israel care erau de față au făcut paștele în vremea aceea și sărbătoarea azimilor
13.6
șapte zile. 18Și n‐au
fost paști ca acestea prăznuite în Israel din zilele lui Samuel, prorocul; și niciun împărat al lui Israel nu prăznuise paști cum le‐a prăznuit Iosia și preoții și leviții, și tot Iuda și Israelul, care erau de față, și locuitorii Ierusalimului. 19În al optsprezecelea an al domniei lui Iosia au fost prăznuite paștele acestea.
Iosia ucis
20După toate acestea
, după ce Iosia a întocmit casa, Neco, împăratul Egiptului, s‐a suit să se lupte împotriva Carchemișului, la Eufrat: și Iosia i‐a ieșit în întâmpinare. 21Și Neco i‐a trimis soli, zicând: Ce este între mine și tine, împărate al lui Iuda? Nu vin acum împotriva ta, ci împotriva casei cu care sunt în război, și Dumnezeu mi‐a zis să mă grăbesc. Lasă‐te de a te împotrivi lui Dumnezeu, care este cu mine, ca să nu te prăpădească. 22Și Iosia nu și‐a întors fața de la el, ci și‐a schimbat hainele ca să se lupte cu el; și n‐a ascultat cuvintele lui Neco care veneau din gura lui Dumnezeu. Și s‐a dus să se lupte
în valea Meghido. 23Și săgetătorii au tras asupra împăratului Iosia și împăratul a zis slujitorilor săi: Luați‐mă, căci sunt greu rănit. 24Și slujitorii săi l‐au luat din car și l‐au pus pe al doilea car al său și l‐au dus
la Ierusalim. Și a murit și a fost înmormântat în mormintele părinților săi și tot Iuda
și Ierusalimul au jelit pe Iosia. 25Și Ieremia a cântat
plângeri pentru Iosia și toți cântăreții și cântărețele au vorbit în plângerile lor de Iosia, până în ziua de astăzi și le‐au făcut datină
în Israel: și iată, ele sunt scrise în plângeri. 26Și celelalte fapte ale lui Iosia și lucrările sale cele evlavioase după cele ce sunt scrise în legea Domnului 27și faptele sale cele dintâi și cele de pe urmă, iată sunt scrise în cartea împăraților lui Israel și Iuda.