Iosia, împăratul lui Iuda
341Iosia era de opt
ani când a început să domnească și a domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim. 2Și a făcut ce era drept în ochii Domnului și a umblat în căile lui David, tatăl său, și nu s‐a abătut la dreapta sau la stânga. 3Și în anul al optulea al domniei sale, fiind încă tânăr, a început să caute
pe Dumnezeul lui David, tatăl său. Și în al doisprezecelea an a început să curețe
Iuda și Ierusalimul de înălțimi
și de Astartee și de chipuri cioplite și turnate. 4Și au sfărâmat
înaintea feței lui altarele Baalilor; și el a tăiat stâlpii soarelui care erau sus deasupra lor; și a sfărâmat în bucăți Astarteele și chipurile cioplite și turnate și le‐a prefăcut în pulbere, și au presărat‐o pe mormintele
acelora care le jertfiseră. 5Și a ars
oasele preoților deasupra altarelor lor și a curățit Iuda și Ierusalimul. 6Și a făcut așa în cetățile lui Manase și Efraim și Simeon până la Neftali, în dărâmăturile lor de jur împrejur, 7și a sfărâmat altarele și a făcut bucăți și a prefăcut
în pulbere Astarteele și chipurile cioplite și a tăiat toți stâlpii soarelui în toată țara lui Israel, și s‐a întors la Ierusalim. 8Și în al
optsprezecelea an al domniei sale, când a curățit țara și casa, a trimis pe Șafan, fiul lui Ațalia, și pe Maaseia, mai marele cetății, și pe Ioah, fiul lui Ioahaz, scriitorul cronicilor, ca să dreagă casa Domnului Dumnezeului său. 9Și au venit la Hilchia, marele preot, și au dat argintul
care se adusese în casa lui Dumnezeu, pe care‐l strânseseră leviții, ușierii, din mâna lui Manase și a lui Efraim și de la toată rămășița lui Israel și de la tot Iuda și Beniaminul și de la locuitorii Ierusalimului. 10Și l‐au dat în mâna lucrătorilor care aveau privegherea în casa Domnului; și aceștia l‐au dat lucrătorilor care lucrau în casa Domnului, spre întocmirea și dregerea casei. 11L‐au dat tâmplarilor și pietrarilor ca să cumpere pietre cioplite și lemn pentru legături și să facă grinzi pentru casele pe care le stricaseră împărații lui Iuda. 12Și oamenii au făcut lucrul cu credincioșie. Și peste ei erau rânduiți Iahat și Obadia, Leviți, dintre fiii lui Merari; și Zaharia și Meșulam, dintre fiii chehatiților, ca să grăbească: și toți leviții care erau destoinici să cânte din instrumentele de muzică. 13Și ei erau peste purtătorii de sarcini și îndemnau pe toți cei ce făceau lucrul în orice fel de slujbă; și cărturari și dregători și ușieri erau dintre leviți
.
Găsirea cărții Legii
14Și pe când scoteau argintul care fusese adus în casa Domnului, Hilchia, preotul, a găsit
cartea legii Domnului dată prin mâna lui Moise. 15Și Hilchia a răspuns și a zis lui Șafan, scriitorul: Am găsit cartea legii în casa Domnului! Și Hilchia a dat lui Șafan cartea. 16Și Șafan a adus cartea la împărat; și a adus și vorbă înapoi împăratului zicând: Tot ce s‐a dat în mâna slujitorilor tăi, ei fac; 17și au vărsat argintul care s‐a găsit în casa Domnului și l‐au dat în mâna priveghetorilor și în mâna lucrătorilor. 18Și Șafan, scriitorul, a spus împăratului zicând: Hilchia, preotul, mi‐a dat o carte. Și Șafan a citit în ea înaintea împăratului. 19Și a fost așa: când a auzit împăratul cuvintele legii, și‐a sfâșiat hainele. 20Și împăratul a poruncit lui Hilchia și lui Ahicam, fiul lui Șafan, și lui Abdon, fiul lui Mica, și lui Șafan, scriitorul, și lui Asaia, slujitorul împăratului, zicând: 21Mergeți, întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița din Israel și din Iuda în privința cuvintelor cărții care s‐a găsit: căci mare este mânia Domnului care s‐a vărsat peste noi, fiindcă părinții noștri n‐au ținut cuvântul Domnului ca să facă după toate cele scrise în această carte. 22Și Hilchia și oamenii împăratului s‐au dus la Hulda, prorocița, nevasta lui Șalum, fiul lui Tochehat
, fiul lui Hasra, păzitorul hainelor; (și ea locuia la Ierusalim, în despărțirea Mișne;) și i‐au vorbit potrivit cu acestea. 23Și ea le‐a zis: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Spuneți bărbatului care v‐a trimis la mine: 24Așa zice Domnul! Iată voi aduce rău peste acest loc și peste locuitorii săi: toate blestemele care sunt scrise în cartea care s‐a citit înaintea împăratului lui Iuda; 25fiindcă m‐au părăsit și au ars tămâie altor dumnezei ca să mă întărâte la mânie prin toate lucrările mâinilor lor; și mânia mea s‐a vărsat peste acest loc și nu se va stinge. 26Dar împăratului lui Iuda, care v‐a trimis să întrebați pe Domnul, să‐i zice ți așa: Așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel cu privire la cuvintele pe care le‐ai auzit: 27Fiindcă inima ta a fost simțitoare, și te‐ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele sale împotriva locului acestuia și împotriva locuitorilor săi, și fiindcă te‐ai smerit înaintea mea și ți‐ai sfâșiat hainele și ai plâns înaintea mea, te‐am auzit și eu, zice Domnul. 28Iată te voi adăuga la părinții tăi și vei fi strâns în mormântul tău în pace, și nu‐ți vor vedea ochii tot răul pe care‐l voi aduce peste acest loc și peste locuitorii săi. Și au adus vorbă împăratului.
Înnoirea legământului
29Și împăratul
a trimis și a adunat pe toți bătrânii din Iuda și din Ierusalim. 30Și împăratul s‐a suit la casa Domnului și toți bărbații din Iuda și locuitorii Ierusalimului și preoții și Leviții și tot poporul, de la mare până la mic: și a citit înaintea urechilor lor toate cuvintele cărții legământului care se găsise în casa Domnului. 31Și împăratul a stătut
23.3
la locul său și a făcut un legământ înaintea Domnului, ca să umble după Domnul și sățină poruncile sale și mărturiile sale și așezămintele sale, cu toată inima sa și cu tot sufletul său, și să împlinească cuvintele legământului care erau scrise în această carte. 32Și a făcut ca toți care se găseau în Ierusalim și în Beniamin să stea în el: și locuitorii Ierusalimului au făcut după legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul părinților lor. 33Și Iosia a depărtat toate urâciunile
din toate țările care erau ale copiilor lui Israel și a făcut pe toți care se aflau în Israel să slujească Domnului Dumnezeului lor. În toate zilele
lui nu s‐au abătut de la Domnul Dumnezeul părinților lor.