Urare
11Pavel, apostol
al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu și Timotei fratele, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint
cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia: 2Har
vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Isus Hristos.
Mângâierile apostolului
3Binecuvântat
este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, 4care ne mângâie în tot necazul nostru, ca prin mângâierea cu care suntem mângâiați noi înșine de Dumnezeu să putem mângâia pe cei ce sunt în orice necaz. 5Pentru că după cum suferințele
lui Hristos prisosesc asupra noastră, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos. 6Și fie că suntem în necaz, este pentru mângâierea și mântuirea voastră; fie că suntem mângâiați, este pentru mângâierea voastră, care lucrează în suferirea cu răbdarea a acelorași suferinți pe care le suferim
și noi. 7Și nădejdea noastră pentru voi este tare, știind că
, după cum sunteți părtași ai suferințelor, astfel sunteți și ai mângâierii. 8Căci nu voim să nu știți, fraților, de necazul
16.9
nostru care ni s‐a făcut în Asia, că am fost îngreuiați foarte mult, peste puterea noastră, încât deznădăjduisem și de viață. 9Dar chiar aveam în noi înșine hotărârea morții, ca să nu
ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu care scoală morții: 10
care ne‐a scăpat dintr‐o moarte așa de mare și ne scapă: în care nădăjduim că ne va mai scăpa încă, 11ajutând
și voi împreună cu cererea voastră pentru noi ca pentru darul
de har făcut nouă prin multe fețe, să se aducă mulțumiri de mulți pentru noi.
Mărturia cugetului apostolului
12Căci lăudarea noastră este aceasta: mărturia cugetului nostru că ne‐am purtat în lume și mai ales către voi în sfințenie și curățenie
de la Dumnezeu, nu
în înțelepciune firească, ci în harul lui Dumnezeu. 13Căci nu vă scriem altele decât cele ce citiți sau și recunoașteți și am nădejde că veți recunoaște până la urmă, 14după cum ne‐ați și recunoscut în parte, că
noi suntem pricina voastră de laudă, după cum și voi
4.11 Tes. 2.19,20
sunteți a noastră în ziua Domnului nostru Isus. 15Și în această deplină încredere voiam
să vin mai întâi la voi ca să aveți un
al doilea har, 16și să trec pe la voi în Macedonia, și iarăși
din Macedonia să vin la voi și să fiu petrecut de voi în Iudeea. 17Deci când am voit aceasta, nu cumva am lucrat cu ușurință? Sau oare ceea ce vreau, vreau potrivit cărnii
ca să fie la mine Da da și Nu nu? 18Dar Dumnezeu este credincios că cuvântul nostru către voi nu este Da și Nu. 19Căci Fiul
lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit între voi prin noi, prin mine și Silvan și Timotei, n‐a fost Da și Nu, ci
în el este Da. 20Căci
oricâte făgăduințe ale lui Dumnezeu ar fi, în el sunt Da; de aceea și prin el Aminul este spre slava lui Dumnezeu prin noi. 21Iar cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și ne‐a
uns este Dumnezeu, 22care ne‐a
4.302 Tim. 2.19Ap. 2.17
și pecetluit și ne‐a
dat arvuna Duhului în inimile noastre.
Pricina amânării venirii
23Eu însă chem
pe Dumnezeu martor peste sufletul meu că pentru ca
13.2,10
să vă cruț n‐am mai venit la Corint. 24Nu că
avem stăpânire peste credința voastră, ci suntem ajutători ai bucuriei voastre; căci voi stați în
credință.