Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
2

21Dar am judecat în mine însumi aceasta ca să

2.1
Cap. 1.23;
nu vin iarăși la voi cu întristare. 2Căci dacă eu vă întristez, cine mai este care mă înveselește dacă nu cel întristat de mine? 3Și am și scris aceasta, ca nu după ce voi veni să
2.3
Cap. 12.21.
am întristare din partea acelora de care trebuia să mă bucur; având
2.3
Cap. 7.16;
încredere în voi toți că bucuria mea este a voastră a tuturor. 4Căci v‐am scris cu multă mâhnire și cu strângere de inimă, cu multe lacrimi; nu
2.4
Cap. 7.8, 9, 12.
ca să fiți întristați, ci ca să cunoașteți iubirea pe care o am mai cu prisosință către voi.

Iertarea celui pedepsit

5Dar dacă

2.5
1 Cor. 5.1
cineva a pricinuit întristare, nu m‐a
2.5
Gal. 4.12
întristat pe mine, ci în parte (ca să nu vă îngreuiez) pe voi toți. 6Destul este pentru unul ca acela pedeapsa aceasta care i s‐a dat de
2.6
1 Cor. 5.4,51 Tim. 5.20
mai mulți, 7încât voi dimpotrivă
2.7
Gal. 1.6
este mai bine să‐l iertați și să‐l mângâiați, ca nu cumva unul ca acesta să fie înghițit de o mult prea mare întristare. 8De aceea vă îndemn să hotărâți iubire în privința lui. 9Căci pentru aceasta am și scris, ca să cunosc dovedirea voastră, dacă sunteți
2.9
Cap. 7.15;
ascultători în toate. 10Iar cui îi iertați voi ceva, îi iert, și eu; căci și eu, dacă am iertat ceva, am iertat pentru voi în fața lui Hristos. 11Ca să nu dăm câștig Satanei asupra noastră: căci planurile lui nu ne sunt necunoscute. 12Și când am venit
2.12
Fapte. 16.8
20.6
la Troa pentru evanghelia lui Hristos și‐mi era deschisă o ușă
2.12
1 Cor. 16.9
în Domnul, 13n‐am
2.13
Cap. 7.5, 6.
avut liniște în duhul meu, fiindcă n‐am găsit pe Tit, fratele meu, ci după ce mi‐am luat rămas bun de la ei, am ieșit în Macedonia.

Slujba apostolului

14Mulțumită fie dar lui Dumnezeu, care totdeauna ne duce în carul biruinței sale în Hristos și arată prin noi în orice loc mirosul

2.14
Cint. 1.3.
cunoștiinței lui. 15Pentru că suntem un bun miros al lui Hristos către Dumnezeu în
2.15
1 Cor. 1.18
cei ce sunt mântuiți și în
2.15
Cap. 4.3.
cei ce sunt pierduți, 16unora
2.16
Lc. 2.34In. 9.391 Pet. 2.7,8
miros din moarte spre moarte, iar altora miros din viață spre viață. Și cine
2.16
1 Cor. 15.10
este îndestul pentru acestea? 17Căci noi nu amestecăm
2.17
Cap. 4.2;
ca cei mulți Cuvântul lui Dumnezeu: ci ca din curățenie, ci ca din Dumnezeu vorbim înaintea lui Dumnezeu în Hristos.

3

Destoinicia apostolului

31Începem

3.1
Cap. 5.12;
să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistole
3.1
Fapte. 18.27
de dare în grijă către voi sau de la voi? 2Voi
3.2
1 Cor. 9.2
sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă
3.3
1 Cor. 3.5
nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu pe
3.3
Ex. 24.12
34.1
tăblițe de piatră, ci pe
3.3
Ps. 40.8Ier. 31.33Ezec. 11.19
36.26Evr. 8.10
tăblițe de carne, pe inimi. 4Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu: 5nu
3.5
In. 15.5
că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia
3.5
1 Cor. 15.10Fil. 2.13
noastră este de la Dumnezeu, 6care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori
3.6
1 Cor. 3.5
15.10Ef. 3.7Col. 1.25,291 Tim. 1.11,122 Tim. 1.11
ai unui nou legământ
3.6
Ier. 31.31Mat. 26.28Evr. 8.6,8
; nu ai slovei
3.6
Rom. 2.27,29
7.6
, ci ai duhului; căci slova
3.6
Rom. 3.20
4.15
7.9‐11Gal. 3.10
omoară, iar
3.6
In. 6.63Rom. 8.2
Duhul face viu.

Legământul cel nou și cel vechi

7(Iar dacă slujba

3.7
Rom. 7.10
morții săpată în slove
3.7
Ex. 34.1,28Deut. 10.1
pe pietre a venit cu slavă, încât
3.7
Ex. 34.29,30,35
copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată, 8cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujba
3.8
Gal. 3.5
Duhului? 9Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujba
3.9
Rom. 1.17
3.21
dreptății. 10Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult. 11Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă. 12Având deci o astfel de nădejde, ne folosim
3.12
Cap. 7.4.
de multă îndrăzneală. 13Și nu suntem ca Moise, care
3.13
Ex. 34.33,35
își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființat
3.13
Rom. 10.4Gal. 3.23
. 14Dar gândurile lor au fost
3.14
Is. 6.10Mat. 13.11,14In. 12.40Fapte. 28.26Rom. 11.7,8,25
învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată. 15Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor. 16Dar când
3.16
Ex. 34.34Rom. 11.23,26
vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luată
3.16
Is. 25.7
la o parte.) 17Iar Domnul
3.17
1 Cor. 15.45
este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie. 18Dar noi toți, privind ca
3.18
1 Cor. 13.12
într‐o oglindă, cu fața descoperită slava
3.18
Cap. 4.4, 6.
Domnului, suntem schimbați
3.18
Rom. 8.291 Cor. 15.49Col. 3.10
în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.

4

Propovăduirea Evangheliei

41De aceea având această

4.1
Cap. 3.6.
slujbă, după cum am căpătat milă
4.1
1 Cor. 7.251 Tim. 1.13
, nu leșinăm. 2Ci am înlăturat de la noi cele rușinoase care se fac în ascuns, neumblând în viclenie, nici amestecând
4.2
Cap. 2.17.
Cuvântul lui Dumnezeu, ci
4.2
Cap. 6.4, 7;
prin arătarea adevărului ne
4.2
Cap. 5.11.
facem cunoscuți pe noi înșine către orice cuget de oameni înaintea lui Dumnezeu. 3Și chiar dacă și evanghelia noastră este învălită
4.3
1 Cor. 1.182 Tes. 2.10
, este învălită în cei pierduți, 4în care
4.4
In. 12.31
14.30
16.11Ef. 6.12
dumnezeul
4.4
Is. 6.10In. 12.40
veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor ca să nu vadă lumina
4.4
Cap. 3.8, 9, 11, 18. Vers. 6.
evangheliei slavei lui Hristos, care
4.4
In. 1.18
12.45
14.9Fil. 2.6Col. 1.15Evr. 1.3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
4.5
1 Cor. 1.13,23
10.33
nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus ca Domn, iar pe noi
4.5
1 Cor. 9.19
înșine ca robii voștri pentru Isus. 6Fiindcă Dumnezeu, care
4.6
Gen. 1.3
a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce a
4.6
2 Pet. 1.19
strălucit în inimile noastre
4.6
Vers. 4.
spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.

Greutățile slujbei

7Dar avem comoara aceasta în vase

4.7
Cap. 5.1.
de lut, pentru ca
4.7
1 Cor. 2.3
nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8Suntem apăsați
4.8
Cap. 7.5.
în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde; 9prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați jos
4.9
Ps. 37.24
, dar nu pierduți; 10totdeauna
4.10
1 Cor. 15.31Gal. 6.17Fil. 3.10
purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, ca
4.10
Rom. 8.172 Tim. 2.11,121 Pet. 4.13
și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru. 11Căci noi cei vii pururea
4.11
Ps. 44.22Rom. 8.361 Cor. 15.31,49
suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare. 12Astfel moartea
4.12
Cap. 13.9.
lucrează în noi, iar viața în voi. 13Și având același
4.13
Rom. 1.122 Pet. 1.1
duh de credința, după cum este scris: Am crezut
4.13
Ps. 116.10
, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim; 14știind că cel ce
4.14
Rom. 8.111 Cor. 6.14
a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15Căci toate
4.15
1 Cor. 3.21Col. 1.242 Tim. 2.10
sunt pentru voi, ca harul
4.15
Cap. 1.11;
, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

16De aceea nu leșinăm, ci și dacă omul nostru din afară se prăpădește, dar cel dinăuntru

4.16
Rom. 7.22Ef. 3.16Col. 3.101 Pet. 3.4
al nostru se înnoiește din zi în zi. 17Căci necazul nostru ușor
4.17
Mat. 5.12Rom. 8.181 Pet. 1.6
5.10
și de o clipă lucrează pentru noi într‐o măsură mai covârșitoare o greutate veșnică de slavă, 18în timp ce nu ne îndreptăm
4.18
Rom. 8.24Evr. 11.1
privirea la cele ce sunt văzute, ci la cele ce nu sunt văzute; căci cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veșnice.