Traducere Literală Cornilescu 1931 (VDCL)
3

Destoinicia apostolului

31Începem

3.1
Cap. 5.12;
să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistole
3.1
Fapte. 18.27
de dare în grijă către voi sau de la voi? 2Voi
3.2
1 Cor. 9.2
sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă
3.3
1 Cor. 3.5
nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu pe
3.3
Ex. 24.12
34.1
tăblițe de piatră, ci pe
3.3
Ps. 40.8Ier. 31.33Ezec. 11.19
36.26Evr. 8.10
tăblițe de carne, pe inimi. 4Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu: 5nu
3.5
In. 15.5
că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia
3.5
1 Cor. 15.10Fil. 2.13
noastră este de la Dumnezeu, 6care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori
3.6
1 Cor. 3.5
15.10Ef. 3.7Col. 1.25,291 Tim. 1.11,122 Tim. 1.11
ai unui nou legământ
3.6
Ier. 31.31Mat. 26.28Evr. 8.6,8
; nu ai slovei
3.6
Rom. 2.27,29
7.6
, ci ai duhului; căci slova
3.6
Rom. 3.20
4.15
7.9‐11Gal. 3.10
omoară, iar
3.6
In. 6.63Rom. 8.2
Duhul face viu.

Legământul cel nou și cel vechi

7(Iar dacă slujba

3.7
Rom. 7.10
morții săpată în slove
3.7
Ex. 34.1,28Deut. 10.1
pe pietre a venit cu slavă, încât
3.7
Ex. 34.29,30,35
copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată, 8cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujba
3.8
Gal. 3.5
Duhului? 9Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujba
3.9
Rom. 1.17
3.21
dreptății. 10Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult. 11Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă. 12Având deci o astfel de nădejde, ne folosim
3.12
Cap. 7.4.
de multă îndrăzneală. 13Și nu suntem ca Moise, care
3.13
Ex. 34.33,35
își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființat
3.13
Rom. 10.4Gal. 3.23
. 14Dar gândurile lor au fost
3.14
Is. 6.10Mat. 13.11,14In. 12.40Fapte. 28.26Rom. 11.7,8,25
învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată. 15Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor. 16Dar când
3.16
Ex. 34.34Rom. 11.23,26
vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luată
3.16
Is. 25.7
la o parte.) 17Iar Domnul
3.17
1 Cor. 15.45
este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie. 18Dar noi toți, privind ca
3.18
1 Cor. 13.12
într‐o oglindă, cu fața descoperită slava
3.18
Cap. 4.4, 6.
Domnului, suntem schimbați
3.18
Rom. 8.291 Cor. 15.49Col. 3.10
în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.

4

Propovăduirea Evangheliei

41De aceea având această

4.1
Cap. 3.6.
slujbă, după cum am căpătat milă
4.1
1 Cor. 7.251 Tim. 1.13
, nu leșinăm. 2Ci am înlăturat de la noi cele rușinoase care se fac în ascuns, neumblând în viclenie, nici amestecând
4.2
Cap. 2.17.
Cuvântul lui Dumnezeu, ci
4.2
Cap. 6.4, 7;
prin arătarea adevărului ne
4.2
Cap. 5.11.
facem cunoscuți pe noi înșine către orice cuget de oameni înaintea lui Dumnezeu. 3Și chiar dacă și evanghelia noastră este învălită
4.3
1 Cor. 1.182 Tes. 2.10
, este învălită în cei pierduți, 4în care
4.4
In. 12.31
14.30
16.11Ef. 6.12
dumnezeul
4.4
Is. 6.10In. 12.40
veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor ca să nu vadă lumina
4.4
Cap. 3.8, 9, 11, 18. Vers. 6.
evangheliei slavei lui Hristos, care
4.4
In. 1.18
12.45
14.9Fil. 2.6Col. 1.15Evr. 1.3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
4.5
1 Cor. 1.13,23
10.33
nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus ca Domn, iar pe noi
4.5
1 Cor. 9.19
înșine ca robii voștri pentru Isus. 6Fiindcă Dumnezeu, care
4.6
Gen. 1.3
a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce a
4.6
2 Pet. 1.19
strălucit în inimile noastre
4.6
Vers. 4.
spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.

Greutățile slujbei

7Dar avem comoara aceasta în vase

4.7
Cap. 5.1.
de lut, pentru ca
4.7
1 Cor. 2.3
nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8Suntem apăsați
4.8
Cap. 7.5.
în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde; 9prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați jos
4.9
Ps. 37.24
, dar nu pierduți; 10totdeauna
4.10
1 Cor. 15.31Gal. 6.17Fil. 3.10
purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, ca
4.10
Rom. 8.172 Tim. 2.11,121 Pet. 4.13
și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru. 11Căci noi cei vii pururea
4.11
Ps. 44.22Rom. 8.361 Cor. 15.31,49
suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare. 12Astfel moartea
4.12
Cap. 13.9.
lucrează în noi, iar viața în voi. 13Și având același
4.13
Rom. 1.122 Pet. 1.1
duh de credința, după cum este scris: Am crezut
4.13
Ps. 116.10
, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim; 14știind că cel ce
4.14
Rom. 8.111 Cor. 6.14
a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15Căci toate
4.15
1 Cor. 3.21Col. 1.242 Tim. 2.10
sunt pentru voi, ca harul
4.15
Cap. 1.11;
, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.

Pricinile de încredere

16De aceea nu leșinăm, ci și dacă omul nostru din afară se prăpădește, dar cel dinăuntru

4.16
Rom. 7.22Ef. 3.16Col. 3.101 Pet. 3.4
al nostru se înnoiește din zi în zi. 17Căci necazul nostru ușor
4.17
Mat. 5.12Rom. 8.181 Pet. 1.6
5.10
și de o clipă lucrează pentru noi într‐o măsură mai covârșitoare o greutate veșnică de slavă, 18în timp ce nu ne îndreptăm
4.18
Rom. 8.24Evr. 11.1
privirea la cele ce sunt văzute, ci la cele ce nu sunt văzute; căci cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veșnice.

5

51Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortului

5.1
Iov 4.191 Pet. 1.13,14
, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică. 2Căci în adevăr în acesta noi suspinăm
5.2
Rom. 8.23
, dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer, 3dacă într‐adevăr fiind îmbrăcați
5.3
Ap. 3.18
16.15
nu vom fi găsiți goi. 4Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați
5.4
1 Cor. 15.53,54
pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Iar cel ce
5.5
Is. 29.23Ef. 2.10
ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐a
5.5
Rom. 8.23Ef. 1.14
4.30
dat arvuna Duhului, 6având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul. 7(Căci umblăm
5.7
Rom. 8.24,251 Cor. 13.12Evr. 11.1
prin credință, nu prin vedere). 8Și avem îndrăzneală, zic, și ne place
5.8
Fil. 1.23
mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul. 9De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți. 10Căci
5.10
Mat. 25.31,32Rom. 14.10
noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca
5.10
Rom. 2.6Gal. 6.7Ef. 6.8Col. 3.24,25Ap. 22.12
fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.

Făptura cea nouă

11Cunoscând deci frica

5.11
Iov 31.23Evr. 10.31Iuda 23
de Domnul, înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu
5.11
Cap. 4.2.
îi suntem arătați; și nădăjduiesc că și în cugetele voastre. 12Nu
5.12
Cap. 3.1.
ne facem cunoscuți vouă iarăși pe noi înșine cine suntem, ci zicem acestea dându‐vă prilej de laudă
5.12
Cap. 1.14.
pentru noi, ca să aveți cu ce să răspundeți celor ce se laudă în înfățișare și nu în inimă. 13Căci dacă
5.13
Cap. 11.1, 16, 17;
ne‐am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem întregi la minte, suntem pentru voi. 14Căci iubirea lui Hristos ne strânge, întrucât am judecat aceasta, că unul a murit
5.14
Rom. 5.15
pentru toți; deci toți au murit. 15Și a murit pentru toți ca
5.15
Rom. 6.11,12
14.7,81 Cor. 6.19Gal. 2.201 Tes. 5.101 Pet. 4.2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit și s‐a sculat pentru ei. 16Încât
5.16
Mat. 12.50In. 15.14Gal. 5.6Fil. 3.7,8Col. 3.11
noi de acum nu cunoaștem pe nimeni după carne și chiar dacă am cunoscut pe Hristos după carne, totuși acum
5.16
In. 6.63
nu‐l mai cunoaștem așa. 17Încât dacă este
5.17
Rom. 8.9
16.7Gal. 6.15
cineva în Hristos, este o zidire
5.17
Gal. 5.6
6.15
nouă; cele
5.17
Is. 43.18,19
65.17Ef. 2.15Ap. 21.5
vechi au trecut, iată toate s‐au făcut noi. 18Dar toate sunt de la Dumnezeu, care
5.18
Rom. 5.10Ef. 2.16Col. 1.201 In. 2.2
4.10
ne‐a împăcat cu sine prin Hristos și ne‐a dat slujba împăcării. 19Că adică Dumnezeu
5.19
Rom. 3.24,25
era în Hristos împăcând lumea cu sine, netrecându‐le în socoteală greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. 20Suntem deci împuterniciți
5.20
Iov 33.23Mal. 2.7Ef. 6.20
pentru Hristos ca și cum
5.20
Cap. 6.1.
Dumnezeu ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați‐vă cu Dumnezeu. 21Pe
5.21
Is. 53.6,9,12Gal. 3.131 Pet. 2.22,241 In. 3.5
cel ce n‐a cunoscut păcat, l‐a făcut păcat pentru noi, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu în el
5.21
Rom. 1.17
5.19
10.3
.