Destoinicia apostolului
31Începem
să vă dăm în grijă iarăși de noi înșine? Afară numai dacă avem trebuință, ca unii, de epistole
de dare în grijă către voi sau de la voi? 2Voi
sunteți epistola noastră scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3căci voi sunteți arătați că sunteți o epistolă a lui Hristos, slujită de noi, scrisă
nu cu cerneală, ci cu duhul Dumnezeului celui viu; nu pe
34.1
tăblițe de piatră, ci pe
36.26Evr. 8.10
tăblițe de carne, pe inimi. 4Și avem o astfel de încredere prin Hristos către Dumnezeu: 5nu
că prin noi înșine suntem destoinici să socotim ceva ca de la noi înșine, ci destoinicia
noastră este de la Dumnezeu, 6care ne‐a și făcut destoinici ca slujitori
15.10Ef. 3.7Col. 1.25,291 Tim. 1.11,122 Tim. 1.11
ai unui nou legământ
; nu ai slovei
7.6
, ci ai duhului; căci slova
4.15
7.9‐11Gal. 3.10
omoară, iar
Duhul face viu.
Legământul cel nou și cel vechi
7(Iar dacă slujba
morții săpată în slove
pe pietre a venit cu slavă, încât
copiii lui Israel nu puteau să‐și ațintească privirea pe fața lui Moise din pricina slavei feței lui, care slavă avea să fie desființată, 8cum nu va fi cu slavă mult mai mult slujba
Duhului? 9Căci dacă slujba osândei a avut slavă, cu cât mai mult prisosește în slavă slujba
3.21
dreptății. 10Căci ceea ce a fost făcut slăvit nici n‐a fost făcut slăvit în această privință, din pricina slavei care întrece cu mult. 11Căci dacă ceea ce este desființat a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este în slavă. 12Având deci o astfel de nădejde, ne folosim
de multă îndrăzneală. 13Și nu suntem ca Moise, care
își punea mahramă pe față, ca să nu‐și ațintească ochii copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce este desființat
. 14Dar gândurile lor au fost
învârtoșate. Căci până în ziua de astăzi aceeași mahramă rămâne nedescoperită la citirea Vechiului Testament, fiindcă în Hristos, mahrama este desființată. 15Ci până astăzi când este citit Moise, este o mahramă pe inima lor. 16Dar când
vreunul se va întoarce la Domnul, mahrama este luată
la o parte.) 17Iar Domnul
este Duhul și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenie. 18Dar noi toți, privind ca
într‐o oglindă, cu fața descoperită slava
Domnului, suntem schimbați
în același chip din slavă în slavă ca prin Domnul Duhul.
Propovăduirea Evangheliei
41De aceea având această
slujbă, după cum am căpătat milă
, nu leșinăm. 2Ci am înlăturat de la noi cele rușinoase care se fac în ascuns, neumblând în viclenie, nici amestecând
Cuvântul lui Dumnezeu, ci
prin arătarea adevărului ne
facem cunoscuți pe noi înșine către orice cuget de oameni înaintea lui Dumnezeu. 3Și chiar dacă și evanghelia noastră este învălită
, este învălită în cei pierduți, 4în care
14.30
16.11Ef. 6.12
dumnezeul
veacului acestuia a orbit gândurile necredincioșilor ca să nu vadă lumina
evangheliei slavei lui Hristos, care
12.45
14.9Fil. 2.6Col. 1.15Evr. 1.3
este chipul lui Dumnezeu. 5Căci
10.33
nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Hristos Isus ca Domn, iar pe noi
înșine ca robii voștri pentru Isus. 6Fiindcă Dumnezeu, care
a zis: Să strălucească lumina din întuneric! el este cel ce a
strălucit în inimile noastre
spre luminarea cunoașterii slavei lui Dumnezeu în fața lui Isus Hristos.
Greutățile slujbei
7Dar avem comoara aceasta în vase
de lut, pentru ca
nespusa mărime a puterii să fie de la Dumnezeu și nu de la noi. 8Suntem apăsați
în orice chip, dar nu strâmtorați; aduși în nedumerire, dar nu lipsiți de nădejde; 9prigoniți, dar nu părăsiți; aruncați jos
, dar nu pierduți; 10totdeauna
purtând în trupul nostru omorârea lui Isus, ca
și viața lui Isus să fie arătată în trupul nostru. 11Căci noi cei vii pururea
suntem dați la moarte pentru Isus ca și viața lui Isus să fie arătată în carnea noastră cea muritoare. 12Astfel moartea
lucrează în noi, iar viața în voi. 13Și având același
duh de credința, după cum este scris: Am crezut
, de aceea am vorbit! și noi credem, de aceea și vorbim; 14știind că cel ce
a sculat pe Domnul Isus ne va scula și pe noi cu Isus și ne va înfățișa împreună cu voi. 15Căci toate
sunt pentru voi, ca harul
, fiind înmulțit prin mai mulți, să facă să prisosească mulțumirea spre slava lui Dumnezeu.
Pricinile de încredere
16De aceea nu leșinăm, ci și dacă omul nostru din afară se prăpădește, dar cel dinăuntru
al nostru se înnoiește din zi în zi. 17Căci necazul nostru ușor
5.10
și de o clipă lucrează pentru noi într‐o măsură mai covârșitoare o greutate veșnică de slavă, 18în timp ce nu ne îndreptăm
privirea la cele ce sunt văzute, ci la cele ce nu sunt văzute; căci cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt veșnice.
51Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortului
, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică. 2Căci în adevăr în acesta noi suspinăm
, dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer, 3dacă într‐adevăr fiind îmbrăcați
16.15
nu vom fi găsiți goi. 4Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați
pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Iar cel ce
ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐a
4.30
dat arvuna Duhului, 6având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul. 7(Căci umblăm
prin credință, nu prin vedere). 8Și avem îndrăzneală, zic, și ne place
mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul. 9De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți. 10Căci
noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca
fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.
Făptura cea nouă
11Cunoscând deci frica
de Domnul, înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu
îi suntem arătați; și nădăjduiesc că și în cugetele voastre. 12Nu
ne facem cunoscuți vouă iarăși pe noi înșine cine suntem, ci zicem acestea dându‐vă prilej de laudă
pentru noi, ca să aveți cu ce să răspundeți celor ce se laudă în înfățișare și nu în inimă. 13Căci dacă
ne‐am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem întregi la minte, suntem pentru voi. 14Căci iubirea lui Hristos ne strânge, întrucât am judecat aceasta, că unul a murit
pentru toți; deci toți au murit. 15Și a murit pentru toți ca
14.7,81 Cor. 6.19Gal. 2.201 Tes. 5.101 Pet. 4.2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit și s‐a sculat pentru ei. 16Încât
noi de acum nu cunoaștem pe nimeni după carne și chiar dacă am cunoscut pe Hristos după carne, totuși acum
nu‐l mai cunoaștem așa. 17Încât dacă este
16.7Gal. 6.15
cineva în Hristos, este o zidire
6.15
nouă; cele
65.17Ef. 2.15Ap. 21.5
vechi au trecut, iată toate s‐au făcut noi. 18Dar toate sunt de la Dumnezeu, care
4.10
ne‐a împăcat cu sine prin Hristos și ne‐a dat slujba împăcării. 19Că adică Dumnezeu
era în Hristos împăcând lumea cu sine, netrecându‐le în socoteală greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. 20Suntem deci împuterniciți
pentru Hristos ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați‐vă cu Dumnezeu. 21Pe
cel ce n‐a cunoscut păcat, l‐a făcut păcat pentru noi, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu în el
5.19
10.3
.
