51Căci știm că dacă va fi desfăcută casa noastră pământească a cortului
, avem în ceruri o clădire de la Dumnezeu, o casă nefăcută de mâini, veșnică. 2Căci în adevăr în acesta noi suspinăm
, dorind să fim îmbrăcați pe deasupra cu locuința noastră cea din cer, 3dacă într‐adevăr fiind îmbrăcați
16.15
nu vom fi găsiți goi. 4Căci în adevăr, ca unii care suntem în acest cort, suspinăm, fiind îngreunați, nu pentru că voim să fim dezbrăcați, ci să fim îmbrăcați
pe deasupra, ca ce este muritor să fie înghițit de viață. 5Iar cel ce
ne‐a lucrat chiar pentru aceasta este Dumnezeu, care ne‐a
4.30
dat arvuna Duhului, 6având deci îndrăzneală totdeauna și știind că în timp ce suntem acasă în acest trup, suntem departe de Domnul. 7(Căci umblăm
prin credință, nu prin vedere). 8Și avem îndrăzneală, zic, și ne place
mai bine să fim departe de casă din trup și să fim acasă la Domnul. 9De aceea și căutăm, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, să‐i fim bineplăcuți. 10Căci
noi toți trebuie să fim arătați înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca
fiecare să ia cu sine cele făcute prin trup, potrivit cu ce a făptuit: fie bine, fie rău.
Făptura cea nouă
11Cunoscând deci frica
de Domnul, înduplecăm pe oameni, dar lui Dumnezeu
îi suntem arătați; și nădăjduiesc că și în cugetele voastre. 12Nu
ne facem cunoscuți vouă iarăși pe noi înșine cine suntem, ci zicem acestea dându‐vă prilej de laudă
pentru noi, ca să aveți cu ce să răspundeți celor ce se laudă în înfățișare și nu în inimă. 13Căci dacă
ne‐am ieșit din fire, este pentru Dumnezeu, sau dacă suntem întregi la minte, suntem pentru voi. 14Căci iubirea lui Hristos ne strânge, întrucât am judecat aceasta, că unul a murit
pentru toți; deci toți au murit. 15Și a murit pentru toți ca
14.7,81 Cor. 6.19Gal. 2.201 Tes. 5.101 Pet. 4.2
cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru cel ce a murit și s‐a sculat pentru ei. 16Încât
noi de acum nu cunoaștem pe nimeni după carne și chiar dacă am cunoscut pe Hristos după carne, totuși acum
nu‐l mai cunoaștem așa. 17Încât dacă este
16.7Gal. 6.15
cineva în Hristos, este o zidire
6.15
nouă; cele
65.17Ef. 2.15Ap. 21.5
vechi au trecut, iată toate s‐au făcut noi. 18Dar toate sunt de la Dumnezeu, care
4.10
ne‐a împăcat cu sine prin Hristos și ne‐a dat slujba împăcării. 19Că adică Dumnezeu
era în Hristos împăcând lumea cu sine, netrecându‐le în socoteală greșelile lor și punând în noi cuvântul împăcării. 20Suntem deci împuterniciți
pentru Hristos ca și cum
Dumnezeu ar îndemna prin noi: vă rugăm, pentru Hristos, împăcați‐vă cu Dumnezeu. 21Pe
cel ce n‐a cunoscut păcat, l‐a făcut păcat pentru noi, ca noi să ne facem dreptatea lui Dumnezeu în el
5.19
10.3
.
Râvna lui Pavel pentru slujba lui
61Și lucrând împreună cu el
, vă
și îndemnăm, ca să
nu fi primit harul lui Dumnezeu în zadar 2— căci el zice: La
vreme plăcută te‐am ascultat și într‐o zi de mântuire te‐am ajutat; iată, acum este vremea bineplăcută; iată, acum este ziua mântuirii — 3nedând
10.32
în nimic niciun prilej de poticnire, ca slujba noastră să nu fie defăimată; 4ci în orice chip făcându‐ne cunoscut pe noi înșine, ca slujitori
ai lui Dumnezeu în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în
bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în vegheri, în posturi, 6prin curățenie, prin cunoștință, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin iubire neprefăcută, 7prin
cuvântul adevărului, prin puterea
lui Dumnezeu; prin armele
dreptății de la dreapta și de la stânga, 8prin slavă și înjosire, prin defăimare și laudă; ca amăgitori și totuși
iubitori de adevăr; 9ca necunoscuți și totuși cunoscuți bine; ca
murind și iată trăim; ca
pedepsiți și nu omorâți; 10ca întristați, dar totdeauna bucurându‐ne; ca săraci, dar îmbogățind pe mulți; ca neavând nimic și stăpânind toate.
Dragostea apostolului pentru ei
11Gura noastră este deschisă către voi, corintenilor, inima noastră este lărgită
. 12Voi nu sunteți la strâmtoare în noi, dar sunteți la strâmtoare în măruntaiele
voastre. 13Și ca răsplată dreaptă (vorbesc
ca unor copii ai mei), lărgiți‐vă și voi.
Credincioșii și necredința
14Nu
7.39
trageți cu necredincioșii într‐un jug nepotrivit; căci ce
însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15Și care este învoirea lui Hristos cu Belial, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? 16Și ce potrivire are Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi
6.19Ef. 2.21,22Evr. 3.6
suntem Templul Dumnezeului celui viu, după cum a zis Dumnezeu: Voi
32.38Ezec. 11.20
36.28
37.26Zah. 8.8
13.9
locui între ei și voi umbla între ei și eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu. 17De aceea
ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți, zice Domnul, și n‐atingeți nimic necurat; și eu vă voi primi la mine, 18și vă
voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.
71Având deci
aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2Faceți‐ne loc, n‐am nedreptățit pe
nimeni, n‐am stricat pe nimeni, n‐am înșelat pe nimeni; 3n‐o spun ca să vă ostenesc, căci
am zis mai înainte că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună și a trăi împreună. 4Am multă
îndrăzneală față de voi, am multă pricină de laudă pentru voi; sunt plin
de mângâiere
, sunt covârșit de bucurie cu toată întristarea noastră. 5Căci și după ce am venit
în Macedonia, carnea noastră n‐a avut liniște, ci am
fost zdrobiți în orice chip: din
afară erau lupte, dinăuntru erau temeri. 6Dar Dumnezeu
care mângâie pe cei smeriți ne‐a mângâiat prin venirea lui Tit. 7Și nu numai prin venirea
lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, când ne‐a spus dorul vostru, lăcrimarea voastră, bunăvoința voastră pentru mine, încât m‐am bucurat cu atât mai mult. 8Fiindcă
și dacă v‐am întristat în epistola mea, nu‐mi pare rău; deși mi‐a părut rău, căci văd că epistola aceea v‐a întristat, deși pentru puțină vreme. 9Acum mă bucur nu pentru că ați fost întristați
, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință; căci ați fost întristați după Dumnezeu, ca să nu fiți păgubiți cu nimic de noi. 10Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire de care nu‐ți pare rău; dar
întristarea lumii lucrează moarte. 11Căci iată, chiar această întristare după Dumnezeu, ce sârguință a lucrat în voi, ce dezvinovățire, ce mâhnire, da, ce teamă, ce dorință, ce râvnă, ce răzbunare! În orice chip ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acea faptă. 12Astfel dar, și dacă v‐am scris, nu v‐am scris pentru cel ce a nedreptățit, nici pentru cel ce a fost nedreptățit, ci
ca râvna voastră pentru noi să fie învederată la voi înaintea lui Dumnezeu. 13De aceea am fost mângâiați. Dar pe lângă mângâierea noastră ne‐am bucurat peste măsură mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a
fost ușurat de voi toți. 14Pentru că dacă m‐am lăudat lui cu ceva pentru voi, n‐am fost dat de rușine; ci după cum v‐am vorbit toate în adevăr, astfel și lăudarea noastră înaintea lui Tit s‐a aflat că e adevăr. 15Și măruntaiele lui sunt mai cu prisosință pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea
voastră a tuturor, cum l‐ați primit cu frică și tremur. 16Mă bucur că în
orice privință pot să mă încred în voi.
