Râvna lui Pavel pentru slujba lui
61Și lucrând împreună cu el
, vă
și îndemnăm, ca să
nu fi primit harul lui Dumnezeu în zadar 2— căci el zice: La
vreme plăcută te‐am ascultat și într‐o zi de mântuire te‐am ajutat; iată, acum este vremea bineplăcută; iată, acum este ziua mântuirii — 3nedând
10.32
în nimic niciun prilej de poticnire, ca slujba noastră să nu fie defăimată; 4ci în orice chip făcându‐ne cunoscut pe noi înșine, ca slujitori
ai lui Dumnezeu în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, 5în
bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în vegheri, în posturi, 6prin curățenie, prin cunoștință, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin iubire neprefăcută, 7prin
cuvântul adevărului, prin puterea
lui Dumnezeu; prin armele
dreptății de la dreapta și de la stânga, 8prin slavă și înjosire, prin defăimare și laudă; ca amăgitori și totuși
iubitori de adevăr; 9ca necunoscuți și totuși cunoscuți bine; ca
murind și iată trăim; ca
pedepsiți și nu omorâți; 10ca întristați, dar totdeauna bucurându‐ne; ca săraci, dar îmbogățind pe mulți; ca neavând nimic și stăpânind toate.
Dragostea apostolului pentru ei
11Gura noastră este deschisă către voi, corintenilor, inima noastră este lărgită
. 12Voi nu sunteți la strâmtoare în noi, dar sunteți la strâmtoare în măruntaiele
voastre. 13Și ca răsplată dreaptă (vorbesc
ca unor copii ai mei), lărgiți‐vă și voi.
Credincioșii și necredința
14Nu
7.39
trageți cu necredincioșii într‐un jug nepotrivit; căci ce
însoțire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul? 15Și care este învoirea lui Hristos cu Belial, sau ce parte are un credincios cu un necredincios? 16Și ce potrivire are Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi
6.19Ef. 2.21,22Evr. 3.6
suntem Templul Dumnezeului celui viu, după cum a zis Dumnezeu: Voi
32.38Ezec. 11.20
36.28
37.26Zah. 8.8
13.9
locui între ei și voi umbla între ei și eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu. 17De aceea
ieșiți din mijlocul lor și fiți deosebiți, zice Domnul, și n‐atingeți nimic necurat; și eu vă voi primi la mine, 18și vă
voi fi Tată, și voi îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.
71Având deci
aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Dumnezeu.
Bucuria lui Pavel
2Faceți‐ne loc, n‐am nedreptățit pe
nimeni, n‐am stricat pe nimeni, n‐am înșelat pe nimeni; 3n‐o spun ca să vă ostenesc, căci
am zis mai înainte că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună și a trăi împreună. 4Am multă
îndrăzneală față de voi, am multă pricină de laudă pentru voi; sunt plin
de mângâiere
, sunt covârșit de bucurie cu toată întristarea noastră. 5Căci și după ce am venit
în Macedonia, carnea noastră n‐a avut liniște, ci am
fost zdrobiți în orice chip: din
afară erau lupte, dinăuntru erau temeri. 6Dar Dumnezeu
care mângâie pe cei smeriți ne‐a mângâiat prin venirea lui Tit. 7Și nu numai prin venirea
lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, când ne‐a spus dorul vostru, lăcrimarea voastră, bunăvoința voastră pentru mine, încât m‐am bucurat cu atât mai mult. 8Fiindcă
și dacă v‐am întristat în epistola mea, nu‐mi pare rău; deși mi‐a părut rău, căci văd că epistola aceea v‐a întristat, deși pentru puțină vreme. 9Acum mă bucur nu pentru că ați fost întristați
, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință; căci ați fost întristați după Dumnezeu, ca să nu fiți păgubiți cu nimic de noi. 10Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire de care nu‐ți pare rău; dar
întristarea lumii lucrează moarte. 11Căci iată, chiar această întristare după Dumnezeu, ce sârguință a lucrat în voi, ce dezvinovățire, ce mâhnire, da, ce teamă, ce dorință, ce râvnă, ce răzbunare! În orice chip ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acea faptă. 12Astfel dar, și dacă v‐am scris, nu v‐am scris pentru cel ce a nedreptățit, nici pentru cel ce a fost nedreptățit, ci
ca râvna voastră pentru noi să fie învederată la voi înaintea lui Dumnezeu. 13De aceea am fost mângâiați. Dar pe lângă mângâierea noastră ne‐am bucurat peste măsură mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a
fost ușurat de voi toți. 14Pentru că dacă m‐am lăudat lui cu ceva pentru voi, n‐am fost dat de rușine; ci după cum v‐am vorbit toate în adevăr, astfel și lăudarea noastră înaintea lui Tit s‐a aflat că e adevăr. 15Și măruntaiele lui sunt mai cu prisosință pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea
voastră a tuturor, cum l‐ați primit cu frică și tremur. 16Mă bucur că în
orice privință pot să mă încred în voi.
Dărnicia macedonenilor
81Și vă facem cunoscut, fraților, harul lui Dumnezeu care a fost dat în bisericile Macedoniei, 2că în multă încercare de necaz prisosul bucuriei lor și sărăcia lor adâncă
a prisosit spre bogăția dărniciei lor. 3Mărturisesc că au dat după puterea lor și peste puterea lor de bunăvoie, 4cerându‐ne cu multă stăruință harul acesta
24.17Rom. 15.25,261 Cor. 16.1,3,4
și părtășia la slujba față de sfinți. 5Și aceasta nu numai cum am nădăjduit, ci mai întăi pe ei înșiși s‐au dat Domnului și nouă prin voia lui Dumnezeu. 6Încât noi
am îndemnat pe Tit ca, după cum a început mai înainte, așa să și săvârșească între voi și harul acesta. 7Ci după cum prisosiți în
12.13
orice prin credință și prin cuvânt și prin cunoștință și prin orice sârguință și prin iubirea voastră către noi, să
prisosiți și în acest har. 8Nu
zic ca o poruncă, ci punând la încercare prin sârguința altora și curăția iubirii voastre. 9Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos
, că deși era bogat, totuși s‐a făcut sărac pentru voi, ca voi prin sărăcia lui să fiți îmbogățiți. 10Și îmi dau
o părere în aceasta; căci aceasta
este de folos pentru voi, ca unii care cei dintâi ați început de acum un an, nu numai să faceți, ci să și
voiți. 11Sfârșiți dar acum și facerea; ca după cum a fost bunăvoința de a voi, astfel să fie și de a sfârși după putința voastră. 12Căci
dacă este bunăvoință, este bineprimit după cât are cineva nu după cât n‐are. 13Căci nu zic aceasta pentru ca alții să fie ușurați, iar voi împovărați, 14ci în vremea de acum ca să fiți deopotrivă, prisosul vostru să fie pentru lipsa lor, ca și prisosul lor să fie pentru lipsa voastră, ca să fie o potrivire; 15după cum este scris: Cine
a strâns mult n‐a avut de prisos și cine a strâns puțin n‐a avut lipsă.
A doua trimitere a lui Tit
16Dar mulțumită fie lui Dumnezeu care dă aceeași sârguință în inima lui Tit pentru voi. 17Căci a primit într‐adevăr îndemnul
nostru și fiind mai sârguitor a plecat de bunăvoie la voi. 18Și noi am trimis împreună cu el pe fratele
a cărui laudă în evanghelie este prin toate bisericile; 19dar nu numai așa, ci și a fost ales
de biserici ca tovarăș al nostru de călătorie în harul acesta care este slujit de noi spre
slava Domnului însuși și ca dovadă de bunăvoința noastră, 20ferindu‐ne ca să nu ne facă cineva mustrări în această dărnicie slujită de noi; 21căci ne gândim
la cele bune nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor. 22Am trimis dar împreună cu ei pe fratele nostru, pe care l‐am încercat de multe ori în multe ca fiind sârguitor, dar acum este mult mai sârguitor prin multa încredere ce are în voi. 23Fie că e vorba de Tit, el este părtașul meu și împreună lucrător cu mine față de voi; fie că e vorba despre frații noștri, ei sunt trimiși
ai bisericilor, ei sunt slava lui Hristos. 24Deci arătați‐le în fața bisericilor dovada iubirii voastre și a laudei
noastre pentru voi.
